România – Ungaria, istoria unui derby fără sfârșit

Aproape ca nu a existat meci de fotbal intre echipele de club maghiare si cele din Romania sau, mai ales, intre reprezentativele celor doua tari, care sa nu starneasca scandaluri intre suporteri, jucatori sau oficiali. Ca vrem sau nu sa recunoastem, este evident ca sentimentele nationaliste, frustrarile si gratularile reciproce ale suporterilor celor doua tari au rabufnit de fiecare data intr-o istorie a meciurilor care a depasit de mult centenarul. Nu mai este un secret pentru nimeni ca meciurile dintre Romania si Ungaria se inscriu intr-o lista neagra a „derby-urilor” de risc maxim in care mai figureaza: Anglia – Argentina, Iran – SUA, Serbia – Albania, Grecia – Turcia, asta ca sa nu mai pomenim de defunctele intreceri intre SUA si URSS, in care sportul devenea inevitabil o arma politica.

Cineva spunea ca si un meci de sah intre reprezentanti ai Romaniei si Ungariei ar fi capabil sa umple un stadion de suporteri. Fiti siguri ca nu se referea la placerea celor doua tabere de a admira un spectacol sportiv. Ne intrebam, atunci, daca valorile si spiritul nobil al jocului cu balonul rotund isi mai au locul in astfel de competitii.

Inaintea celui de-al doilea Razboi Mondial situatia era neschimbata. Aproape orice inclestare intre cluburile din cele doua tari era privita ca o rafuiala istorica, iar apelativele de azi erau si atunci la ordinea zilei pe stadioane. Regretabil, razboaiele continuau si in afara arenei, iar consecintele lor se transformau in adevarate drame. Ar trebui poate sa ne amintim de povestea „Minunii Blonde” din perioada interbelica, Iuliu Baratky, un fotbalist care si astazi este considerat unul dintre cei mai mari perfomeri ai nationalei de fotbal a Romaniei. Din cauza dublei sale cetatenii si a faptului ca activase 9 meciuri in reprezentativa Ungariei, asta desi nu marcase nici macar un gol, reusind, in schimb, sa inscrie de 13 ori in cele 20 de aparitii in tricoul nationalei Romanei, a fost amenintat cu moartea de catre membrii Miscarii Legionare si s-au facut presiuni puternice pentru ca acesta sa nu mai joace vreodata. Faptul ca in 1948 a fost numit selectioner al Romaniei nu putea, insa, sa mai stearga amintirea acelor vremuri. In Ungaria, fotbalistii romani de etnie maghiara erau considerati tradatori si amenintati de catre suporteri. Meciurile starneau orgolii salbatice, astfel incat chiar si medicii care incercau sa acorde ingrijiri jucatorilor adversi deveneau tinta sticlelor si a obiectelor contondente aruncate din tribune.

In perioada comunista, meciurile se desfasurau sub fatada „infratirii socialiste” dintre cele doua popoare. Realitatea din tribune spunea insa altceva. Chiar si dedesubturile unor meciuri romano-ungare arata rivalitatea nestavilita a oficialilor, atat din randul cluburilor, cat si pe linie de partid. Primele erau cu mult mai consistente decat in cazul altor meciuri, iar incercarile de demoralizare cu orice pret ale adversarilor – vezi formatiile lautaresti care cantau toata noaptea in preajma hotelului in care era cazata echipa oaspete sau tentativele de a introduce substante nocive in mancarea adversarilor – au devenit de notorietate. Lucrurile au intrat pe o panta si mai neagra odata cu prabusirea blocului comunist. Desi putine, meciurile dintre cele doua tari au starnit reactii dintre cele mai violente, alimentate fiind de presa nationalista din ambele state. Din nou, meciurile de fotbal, care ar trebui sa ramana pe gazon, au intrat in sfera rafuielilor seculare si a frustrarilor nationaliste.

Si pentru ca maine se va disputa un nou episod al acestor confruntari, de data aceasta la Budapesta, intre formatia locala Ujpest si Steaua Bucuresti, va invitam sa urmariti un scurt istoric al celor mai aprige intalniri din istoria meciurilor romano-ungare.

Atunci cand fotbalul se nastea

5 iulie, 1899. La Arad lua nastere Societatea de fotbal din Arad (pe atunci in Imperiul Austro-Ungar). La scurt timp, mai precis la 25 august 1899, societatea se desfiinteaza fiind inlocuita cu mult mai cunoscutul „Club Atletic Arad”. Tot in acel an are loc si primul meci dintre o echipa transilvaneana si una ungara, Politehnica Budapesta. Meciul s-a incheiat cu 10-0 (4-0) in favoarea echipei din Ungaria. Fotbal Club Timisoara, club infiintat trei ani mai tarziu, la 26 aprilie 1902, intalneste in anul 1906 o alta formatie ungara, F.C. Budapesti, meciul incheindu-se din nou cu victoria oaspetilor. Aradul primeste o noua vizita din partea vecinilor nostri, in 1908, dar C.A. Arad pierde intalnirea cu scorul de 3-0 in fata echipei Ferencvaros din Budapesta. Prima victorie vine odata cu aniversarea a 10 ani de la infiintarea clubului din Arad, in 1909, atunci cand acesta intalneste formatia U.T.E. Budapesta (devenita ulterior Ujpesti Dozsa). Partida se incheia cu scorul de 2-1 in favoarea aradenilor si arata ca mult mai titratele echipe ungare (selectionata Ungariei disputase deja primul meci oficial in anul 1905, in compania Austriei) puteau fi invinse.

1931. Anul primelor confruntari

Dupa debutul in fata Iugoslaviei din 1922, reprezentativa Romaniei incepe sa capete incredere in propriile forte. La propunerea tarii noastre, in anul 1929, ia nastere Cupa Balcanica, competitie la care mai participa Iugoslavia, Bulgaria, Grecia si Turcia. Un an mai tarziu, Romania devine prima tara din lume care se inscrie la un campionat mondial de fotbal. Primul meci se disputa in compania selectionatei din Peru, meci pe care romanii il castiga cu 3-1. Urmeaza partida cu Uruguay, pierduta insa cu 4-0 in fata celei ce avea sa devina prima campioana mondiala din istorie. Anul 1931 aduce si primul meci dintre Romania si Ungaria. Partida, desfasura la 4 septembrie, la Budapesta, in cadrul Cupei Europei Centrale se incheie cu un zdrobitor 4-0 pentru maghiari. In selectionata antrenata de Constantin Radulescu evoluau pe atunci: Stefan Czinczer, Emeric Vogl (Cap), Gheorghe Albu, Constantin Stanciu, Petre Steinbach, Alfred Eisenbeisser, Andrei Glanzmann, Nicolae Kovacs, Gratian Sepi, Iuliu Bodola si Elemer Kocsis. Infrangerea nu a picat bine romanilor care cer sa se dispute un meci amical in acelasi an. Maghiarii accepta provocarea. Intalnirea are loc la Timisoara, si se disputa de data aceasta intre reprezentativa fotbalistilor profesionisti din Ungaria si aceeasi echipa a Romaniei. Partida debuteaza fulminant, iar la pauza romanii conduceau cu scorul de 2-0. Cu un atacant, Deri Karoly, in zi de varf, maghiarii intorc insa rezultatul iar meciul se incheie cu scorul de 3-2 in favoarea lor. Era inceputul unui derby care nu avea sa se mai incheie niciodata.

Afla mai multe despre partidele dintre formațiile românești și cele maghiare de pe Descopera.ro