România în fundul gol

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

În urmă cu câțiva ani, pe când Steaua, Rapid și Dinamo ne
urcaseră la cer cu rezultatele lor excelente din Cupa UEFA, Karl
Heinz Rummenigge striga, vexat, că e anormal ce se întâmplă, că
locul României nu e între primele țări de pe continent, că totul e
o greșeală. Neamțul își vedea propriul interes, dar spunea, în
același timp, un mare adevăr: România nu era/nu este/nu va fi
(măcar în viitorul previzibil) pregătită să meargă cu o treime din
campionat în cupele europene.

De trei ani încoace suportăm, umiliți, acea prematură (și
mincinoasă) ascensiune. N-avem echipe, n-avem conducători, n-avem
poliție, n-avem stadioane, n-avem șosele, n-avem hoteluri, n-avem
nimic. N-avem ce căuta cu cinci-șase echipe în Liga Campionilor și
Europa League. Din 2007, ne convingem în fiecare an de asta.

Povestea de fotbal cu români și nemți aduce a banc vechi, în
care Ivan îl întreabă pe Serghei: „E adevărat că am luat-o înaintea
americanilor?”. „Da, e adevărat”, spune cel chestionat. „Și vom sta
înaintea lor?”, se miră Ivan. Răspunsul clarifică problema: „Nu, că
avem pantalonii rupți în tur!”.

Suntem în fundul gol și abia acum realizăm asta.