Dominique Klein și-a pierdut tatăl la doar un an și șapte luni. Pe 2 februarie 1993, inima lui Michael Klein înceta să bată la finele unui antrenament pe care jucătorul îl efectua la echipa sa, Bayern Uerdingen. De atunci au trecut puțin mai mult de 17 ani, iar Dominique este o domnișoară în toată regula.
Deși a trecut foarte mult timp, Dominique își poartă tatăl în suflet. Seara adoarme cu el în gând, dimineața, când se trezește, ar vrea să fie lângă ea, să-i spună „bună dimineața”. „E copleșitor să-l văd pe tatăl meu pe casetele video. E ciudat că-l văd acolo, dar în viața de zi cu zi el nu mai apare niciodată…”, își începe Dominique istorisirea. Nu are prea multe amintiri cu Michael în memorie, dar realizează cine a fost tatăl ei. „Am crescut cu un deosebit respect față de ceea ce a realizat tatăl meu și față de numele Klein. Dar niciodată nu vreau să fiu privită doar prin prisma numelui. Nu vreau să profit sub nicio formă de faptul că port acest nume”, adaugă Dominique, abia trecută de 18 ani. „Vreau să fac școală de fotbal cu numele tatălui”
Dominique privește cu multă ambiție spre viitor. Are planuri mari, ca orice tânără de vârsta ei, iar modul în care pune accent pe ceea ce își dorește aproape că te convinge că va și reuși. „Îmi doresc foarte mult să deschid o școală de fotbal cu numele tatălui meu. Știu că am nevoie de foarte mulți bani pentru asta, dar sunt convinsă că peste câțiva ani acest lucru va deveni posibil”, a spus Dominique, care vrea să poarte mai departe numele de Klein: „Vreau să păstrez numele Klein și după căsătorie și vreau ca acest nume să fie purtat și de copiii mei”.
Ultimul omagiu adus de Dominique lui Mișa s-a petrecut la mijlocul acestei săptămâni. Cu ocazia participării la Olimpiada Națională de Limba Germană, Dominique a obținut mențiune cu o compunere despre tatăl său…
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER