Răzvan Toma despre dispariția celui mai bun arbitru român: „Adio, Nicolae Rainea!”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Pe 1 aprilie, din nefericire nu este o păcăleală, Nicolae Rainea ne-a părăsit pentru a se duce într-o lume mai bună. Născut la 19.11.1933, în Brăila, ca jucător a avut o activitate modestă, la echipe pe măsură, precum Laminorul Brăila (între 1947-1950), Metalul Piatra Neamț (1950-1952) și Constructorul Bârlad (1952-1956).

Cu arbitrajul însă avea să strălucească, răzbunând parcă activitatea mată pe care o avusese ca fotbalist. În 1959 a intrat în corpul de arbitri, în 1962 a promovat în lotul divizionar, în 1965 a debutat la centru pe prima scenă, iar în 1973 a devenit purtător al ecusonului FIFA. A aparținut de două colegii de arbitrii, în ordine, cel din Bârlad și cel din Galați. Între 1965 și 1983, timp de 17 sezoane, a condus 267 jocuri la centru în Divizia A, fiind multă vreme liderul all-time al acestei ierarhii, până în 2009 când a fost detronat de Sorin Corpodean. La ora actuală ocupă locul 4, în afara amintitului Corpodean fiind depășit de doi arbitri aflați încă în activitate, Alexandru Tudor și Cristian Balaj. Tot la centru a condus 18 partide din cadrul Cupei României, între acestea aflându-se și trei finale, cea din 1975, Rapid – Univ. Craiova 2-1, cea din 1979, Steaua – Sp. Stud. 3-0, și cea din 1980, „Poli” Timișoara – Steaua 2-1.

Palmaresul său internațional este și mai impresionant, având un total de 115 partide. Printre acestea au fost două finale de Cupă Balcanică intercluburi, două semifinale de Cupa Campionilor și trei finale de cupe europene: PSV Eindhoven – SEC Bastia 3-0 (Cupa UEFA, în 1978), Liverpool FC – RSC Anderlecht 2-1 (Supercupa Europei, în 1978), Hamburger SV – Juventus FC 1-0 (Cupa Campionilor Europeni, în 1983). De asemenea, a mai condus finala Campionatului European din 1980, disputată la Roma, RFG – Belgia 2-1, la acel turneu mai fiind la centru la partida din grupe, Italia – Anglia 1-0. Totodată a participat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial, record pentru un român: RFG 1974 (la centru Brazilia – Zair 3-0 și Italia – Argentina 1-1, iar la linie Olanda – Uruguay 2-0 și RFG – Suedia 4-2); Argentina 1978 (la centru Italia – Franța 2-1 și Brazilia – Peru 3-0, iar la linie Scoția – Iran 1-1); Spania 1982 (la centru Scoția – URSS 2-2, Italia – Argentina 2-1, iar la linie Anglia – Franța 3-1, Italia – Polonia 0-0, Peru – Camerun 0-0 și Argentina – Ungaria 4-1). În 1984 s-a retras din activitate, dar a continuat ani buni să lucreze în cadrul Colegiului Central al Arbitrilor.

Considerat cel mai bun arbitru român din toate timpurile, dar și unul dintre cei mai valoroși din lume.

Dumnezeu să îl odihnească!