Răzvan Lucescu: „Rapidul merita calificarea!”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Răzvan Lucescu nu trăiește în trecut. Dar amintirile de atunci îi sunt încă proaspete. Pe viitor și-ar dori să mai trăiască din nou emoțiile pe care le-a avut cândva cu Rapid.

Care ar fi primele amintiri care îți vin în minte când te gândești la meciurile cu Steaua, din sferturile Cupei UEFA, de acum doi ani?
Totul îmi e proaspăt în minte… De fapt, nu poți să te gândești numai la cele două jocuri cu Steaua. Îți vin în minte toate partidele din acel sezon și chiar din anul următor, pentru că privești în asamblu. Am un sentiment de bucurie, de mândrie, poate și de regret, pentru că sunt convins că Rapid era echipa care ar fi meritat să meargă mai departe.

În finală?
E greu de spus. Nu se știe niciodată ce s-ar fi putut întâmpla. Cert e că au fost două confruntări în care adversarii nu ne-au fost superiori, și la două săptămâni după aceste două partide a venit și meciul din campionat, în care noi am învins clar cu 2-0. Pe de altă parte, cred că Steaua la momentul acela avea o experiență mai mare decât noi în Europa și cred că asta a ajutat-o să reușească până la final, să se agațe de fiecare minge…

După 1-1 în Giulești, te-ai temut că vei putea pierde calificarea?
Nu, niciodată! Nu am plecat niciodată cu un gând pesimist. Am avut mereu încredere în echipă, în jucători. Întotdeauna am încercat să transmit echipei încredere și cred că ăsta a fost secretul reușitei noastre. Rapid era zero în Europa, fără pic de experiență din acest punct de vedere. Jucam împotriva unor formații care veneau din campionate puternice, care erau în formă în momentele respective și pe care noi am reușit să le eliminăm. Mă refer la Feyenoord. Utați-vă câți jucători de la această echipă joacă acum la Liverpool!

A fost mai mult o pregătire psihologică…
Întotdeauna e importantă pregătirea psihologică.

Spaniolii au reacționat după răsturnarea de situație: Dacia Sandero NU mai e cea mai ieftină maşină din țară!

00:15

Șoc în boxul românesc: retras și bătut de Daniel Corbeanu, Flavius Biea anunță intempestiv că revine în ringul profesionist!

00:03

Crezi că a fost ceva aranjat să joace două echipe românești la un asemenea nivel?
Cine poate ști? Dacă gândim în spiritul românesc, da! Mi-am pus și eu această întrebare. E clar că și Rapid, și Steaua până în momentul acela au avut un parcurs extraordinar, ce putea să atragă atenția celor de la UEFA. Nu cred că ar fi fost pentru ei un interes să aibă două echipe românești în semifinalele Cupei UEFA.

A fost frustrant că Rapid a părăsit competiția fără să piardă?
A fost, dintr-un punct de vedere, dar am câștigat enorm ca valoare, ca încredere.

Meciurile cu Steaua le-ai pregătit ca și cum ar fi fost întâlnirile obișnuite din campionat?
A fost un meci special, o partidă de sferturile de finală ale Cupei UEFA… Ce nebunie a fost în acele zile… Ce presiune mediatică asupra noastră… Asupra antrenorilor, a jucătorilor… De ce spun că ne-a lipsit experiența? Pentru că noi am primit golul, ne-am repezit pe ei, gândindu-ne că până atunci nu primiserăm gol în Giulești în Cupele Europene. Că suntem invincibili. N-am ținut cont de faptul că sunt 180 de minute de joc plus eventualele prelungiri. Și ne-am repezit din minutele 2-3 peste ei. Ne-au surprins într-un moment în care eram dezorganizați. Golul acela le-a adus calificarea.

Unde s-a decis calificarea?
Au fost și momente decisive, pentru că am avut două mari ratări imediat după primirea golului prin Moldovan și Niculae, ultimul trimițând în bară. Steaua a jucat mai bine în prima repriză, a fost singura dată când ne-a dominat, dar pe fondul căderii noastre. În repriza a doua am egalat, am echilibrat jocul și am avut trei mari ocazii, cea din minutul 92, când Buga a trimis milimetric pe lângă poartă, îmi amintesc foarte clar, cu siguranță ar fi schimbat soarta calificării.

Răzvan Lucescu, antrenor FC Brașov: Niciodată nu știi cum va evolua fotbalul românesc. La cum se vede acum, nu cred că se vor mai întâlni două echipe la un asemenea nivel. Poate peste zece ani

În retur, Steaua a știut foarte bine să se apere, să fie umilă. Nu s-a speriat niciun moment. Dacă marcam, se încheia totul și ne-am fi bucurat noi