Duminică seara. la Dinamo – Craiova, Augustus Constantin a parodiat fără să își dea seama cel mai nou și cel mai premiat film românesc. „Eu când nu vreau să fluier, nu fluier”, a fost varianta centralului vâlcean la faza la care trebuia să acorde un penalty clar pentru Craiova. La mii de kilometri distanță, regizorul reșițean Florin Șerban câștigase, în urmă cu o seară, cu „Eu când vreau să fluier, fluier”, Marele Premiu al Juriului și premiul „Alfred Bauer” la „Berlinală”.
Două evenimente ce au dominat lumea culturală și pe cea sportivă la sfârșit de februarie. Aparent fără legătură între ele, deși în tinerețe Florin Șerban, ajuns acum la 35 de ani, a fost fan al Universității Craiova. „Acum nu îmi mai place fotbalul”, a spus regizorul, afișând o răceală nedisimulată pentru un domeniu de activitate care, în viziunea lui, captează prea multe energii, prea multe investiții și pe seama căruia se face prea mult tam-tam. Mesajul lui Șerban e clar și aruncă mănușa spre lumea hipermediatizată a sportului: „Adevărații ambasadori ai României acum suntem noi, cineaștii”.
Domnule Șerban, mai suportați o convorbire de două minute pe teme de sport? Dumneavoastră fluierați când vreți și câștigați premii internaționale, dar în România arbitrii nu fluieră când trebuie și fotbalul pierde. Nu m-ați nimerit cu arbitrii și cu fotbalul. Sunt rupt de realitatea fotbalistică din România. Dacă mă întrebați dacă s-a retras Hagi, trebuie să stau câteva momente să mă gândesc înainte de a vă da răspunsul.
Nu vă place pur și simplu sau considerați că s-a creat o prăpastie între cele două lumi? Cea culturală și cea a sportului. În niciun caz. Îmi place sportul. Dar mie îmi plac sporturile individuale. Tenisul, mai ales. Nadal este un sportiv pe care îl admir foarte mult. Pune foarte multă pasiune în ceea ce face. Fiecare lovitură a sa are suflet. Și atletismul e un sport special. Momentul în care atletul e singur cu el și depinde de bicepsul său, de toți mușchii și de concentrarea sa, e foarte intens.
Dar creațiile dumÂneavoastră sunt rodul muncii în echipă… Așa este. Noi vorbeam de sport, însă și de ce îmi place mie în sport. Numai un moment, să îmi pun telefonul la încărcat. În cinematografie, rolul unei echipe e extrem de important, dar în lumea sportivă mă simt atras de sporturile individuale.
Șerban fluieră ofsaid la fotbal
Așadar, niciun contact cu fotbalul? Minimal. Când eram mic, m-a luat tata la un meci CSM Reșița – FC Argeș. Aveam cam 4 ani. Atunci am fost la stadion. În rest… Aaa, am mai fost conectat la meciurile Craiovei din perioada de glorie, când au ajuns până în semifinalele Cupei UEFA (foto mic). După asta am pierdut orice legătură cu fotbalul.
Între sporturile de echipă din România și cinematografie se mai poate face o paralelă. Audiența la reprezentațiile autohtone este în scădere… Asist și eu la ceea ce se întâmplă și, chiar dacă nu știu dacă o să vă convină ce zic, sunt de părere că fotbalului i se acordă prea multă atenție, în condițiile în care reușitele sunt minime. Ar trebui să ne uităm la filmele noastre. Eu cred că acestea sunt lucrurile care ne reprezintă acum în lume. Un „Palme d’Or” e ca și cum am fi campioni mondiali, iar premiul meu de duminică e o finală de Liga Campionilor. În care am ajuns la 11 metri.
Tot paralelă cu fotbalul… Atunci când se obțin mari performanțe în sport, vorbim despre bucuria trăită la cald și momentele când totul se așază, când este conștientizat succesul. În cinematografie cum e? Nu știu ce să zic. Parcă e mai bine acum, la rece, dar pentru mine cel mai important a fost momentul proiecției. Cel mai important este atunci, să vezi dacă și cum simți vibrațiile sălii. Felul cum trăiesc spectatorii ceea ce văd. Acela e cel mai intens punct.
Următorul film, „El Rumano”, este povestea unui fost luptător
„Eu când vreau să fluier, fluier” e un film făcut inclusiv cu „actori” care nu se gândeau vreodată să filmeze… Da. Se pune accent pe asta și pe băieții din penitenciarul de la Craiova, care au jucat în film pentru că jurnalistic „dă bine”. Are impact! Dar să știți că e acoperită toată plaja. Sunt și actori consacrați, cum e Mihai Constantin. Iar protagoniștii: unul e absolvent de ATF și celălalt tocmai ce a intrat la ATF. Filmul ăsta e un mix.
V-ați gândit să faceți un film inspirat din lumea sportului? Nu m-am gândit, dar următorul film are o oarecare legătură cu lumea sportului.
Personajul principal este un killer care a fost luptător, la fel ca și tatăl său. „El Rumano” pentru că acțiunea se petrece în Spania? Da, el trăiește în Spania și provocarea este să îl fac pe acest om, ajuns în situația de a omorî pentru a trăi, să fie înțeles de semeni.
Nu au fost tocmai două minute, dar, în orice caz, vă mulțumesc și vă felicităm. Nu am știut să ne bucurăm ca la o finală de Ligă, dar ne-am bucurat. Mulțumesc și vă aștept în sală. Cea de cinematograf, să vedeți filmul.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER