Povestea fascinantă a primei medalii olimpice a României. Cum au reuşit câţiva ”elevi şi studenţi pripăşiţi prin cele câteva cluburi bucureştene de rugby” să facă istorie la Jocurile Olimpice din 1924 #România100

2 dec 2018 1753 afişări Comentează şi tu Special
Povestea fascinantă a primei medalii olimpice a României. Cum au reuşit câţiva ”elevi şi studenţi pripăşiţi prin cele câteva cluburi bucureştene de rugby” să facă istorie la Jocurile Olimpice din 1924 #România100 5 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/17726760/1/01.jpg

1924 a fost anul care a adus României prima medalie olimpică. La 6 ani de la Marea Unire, tricolorul se înălţa falnic la Paris, oraşul care a organizat, poate, cea mai importantă ediţie a Jocurilor Olimpice pentru sportul românesc. Bronzul a fost adus de echipa de rugby, dar problemele şi modul în care le-au depăşit sunt admirabile. În mare parte, totul a pornit de la carenţe de natură economică, din cauza lipsurilor create de Primul Război Mondial. Sportivii au contribuit şi şi-au gestionat majoritatea cheltuielilor de transport, echipament şi altele.

În 1924, România simţea respiraţia rece a sovieticilor în ceafă, care, din dorinţa implementării ideologiei comuniste în zonă, au atacat în mai multe rânduri graniţele ţării. Acelaşi an este accentuat de decesul lui Lenin. Lupta pentru putere în URSS a fost momentul de care România avea nevoie pentru a scoate în ilegalitate Partidul Comunist, astfel că Ferdinand I şi-a concentrat atenţia asupra problemelor de ordin politic, mult mai importante de altfel, decât participarea la ediţia Jocurilor Olimpice.

Echipa de rugby a plecat, în cele din urmă, în Franţa, în primăvară, după mai multe amănări. Posibilitatea de a concura într-o asemenea competiţie i-a făcut pe componenţi să realizeze că o stfel de şansă nu trebuie ratată. Cluburile de rugby ale vremii nu erau foarte ofertante. Echipa era formată din elevi şi sudenţi, dar acest aspect nu a fost considerat un impediment. Au pornit la un drum lung, cu trenul. 4 zile a durat palpitanta călătorie din Bucureşti până la Paris. Cheta organizată le-au adus o călătorie la clasa a 3-a până în Italia, iar de acolo până în capitala Franţei a fost puţin mai rău.

 ”Eram o mână de elevi şi studenţi pripăşiţi prin cele câteva cluburi bucureştene de rugby, îndrăgostiţi de acest joc şi, deci, gata de sacrificii. Cheltuielile de deplasare, ca şi costul echipamentului, le-am suportat în cea mai mare parte noi înşine. Călătoria de 4 zile înspre capitala Franţei am făcut-o pe băncile tari ale clasei a III-a, iar începând din Italia, în picioare, pe culoar, într-un tren ticsit de emigranţi”, spunea Soare Stelian, unul dintre componenţii echipei.

 

Echipa României în Franţa

 

Aventura din Franţa avea să-şi pună amprenta asupra echipei. Aflată la a doua acţiune din istorie, echipa de rugby s-a simţit importantă în lumea celor mari. A rămas uimită de amplitudinea fenomenului ce s-a răspândit rapid printre cetăţenii zonei. Toată lumea era conectată la competiţiei. Oameni de toate vârstele cunoşteau tainele sportului care în România era prea puţin ştiut.

”Important e să participi”

Celebrul citat al lui Pierre de Coubertin care dăinuie de aproape o etate  cu România s-a adeverit în cazul echipei de rugby. Întrecerea a adus la start 3 naţionale. Pe lângă România, Franţa şi SUA au fost celelalte participante. Necopţii componenţi ai echipei noastre nu le-au făcut faţă mai marilor lumii. Dar au adus prima medalie, atât de aşteptată şi atât de apreciată azi. Bronzul a fost mai degragă o răsplată a luptei pentru dorinţa uriaşă de a reprezenta tricolorul. Şi pentru aceeaşi dorinţă de a-şi măsura forţele cu naţiunile puternice.

 

Stadionul Colombes a găzduit meciul România – Franţa

 

Două meciuri, 3 puncte şi respectul lumii

România a cedat în faţa celor doi adversari. La o zi după lunga călătorie, pe 4 mai, Stadionul Colombes (sau Stadionul Porumbeilor) a fost gazda partidei Franţa – România, încheiată 59-3. Criticii vremii ar spune 61-3, dar acest mic detaliu nu mai contează. Mulţi ar aminti de faptul că detaliile fac diferenţa. Poate că da, dar nu e cazul aici. Totul a fost o sărbătoare, iar partida a fost tot ceea ce echipa României spera. A făcut parte dintr-o întrecere cunoscută la nivel mondial , a privit de la nivelul gazonului  miile de spectatori (15.000 mai exact) şi uralele cu care au fost întâmpinaţi. Probabil că şi tabela de marcaj făcută din celebrii arbori pe care Napoleon îi venera i-a impresionat. Florian Tudor a adus singurele puncte ale României, graţie unui eseu.

Imagini din partida României cu Franţa

 

Aceeaşi poveste s-a repetat o săptămână mai târziu. Pe 11 mai, România se vedea nevoită să înfrunte campioana olimpică en-titre, SUA, în faţa căreia s-a ţinut mai bine. La a treia partidă din istorie, naţionala de rugby a României s-a recunoscut învinsă cu 37-0, dar poate că fără această poveste naţionala nu ar mai fi ajuns unde e azi. Între primele 20 de naţionale, peste state precum Rusia, Spania, Belgia sau Germania, unde sportul este ridicat la rang de artă şi în care se investeşte masiv.

Şi ar mai fi un aspect. Poate că fără performanţa din 1924, România nu ar mai fi fost una dintre echipele care au participat, până acum, la toate ediţiile Cupei Mondiale. Poate că toate aceste sacrificii au schimbat sensul rugby-ului românesc.

Lotul României- 1924:

1.Dumitru Armăşel,  2. Eugen “Gogu” Sfetescu, 3. Sorin Mihăilescu, 4.Teodor Marian, 5 Soare Sterian,  6. Iosif A Nemeş,  7. Paul Nedelcovici, 8. Mihai Vardala, 9. Atanasie Tănăsescu, 10 Dumitru ‘Puia’ Volvoreanu, 11 Paul Vidraşcu,  12 Mircea Sfetescu, 13. Nicolae ‘Nae’ Mărăscu (Capitan), 14. Gheorghe Benţia, 15. Teodor Florian, 16. Nicolae Anastasiade, 17. Constantin Cratunescu, 18. Ion Gîrleşteanu, 19. Constantin Ionescu, 20. Petre Ghiţulescu, 21. Octav Luchide, 22. Henry Manu, 23. Ion Cociocianu.

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.