Zoltan Kelemen și-a depășit condiția și a luptat pentru visul lui, în ciuda faptului că poartă o proteză de sticlă la ochiul drept. Săptămâna trecută, ProSport vă spunea povestea de viață a singurului român din patinajul artistic calificat la JO. După câteva zile libere, Zoli s-a întors la antrenamente, țintind locul în primii 24 la Vancouver.
La prima oră a dimineții, Patinoarul „Mihai Flamaropol” este pustiu. Doar cinci sportivi din lotul României de patinaj artistic brăzdează cu patinele gheața alburie, peste care s-a așternut un strat de zăpadă. Mașina care face gheața este defectă, așa că antrenamentul s-a redus la câteva elemente repetate în porțiunile unde suprafața este mai netedă. „Nu țin cont de condiții” Zoltan Kelemen alunecă pe lângă mantinelă și leagă o serie de trei sărituri după care aterizează fără pic de ezitare. „Controlează bine piciorul liber”, strigă antrenorul Cornel Gheorghe. Zoli face semn că a înțeles și mai repetă o dată legarea, încercând să fenteze și efectele condensului. Picături mari cât o nucă cad ritmic de pe tavanul patinoarului, punctând din metru în metru stratul albicios. „Nu mă mai uit la condiții, că ar însemna să nu mai intru la antrenament. E o provocare în plus, pentru că trebuie să evit și picăturile și mai capăt și un pic de viteză”, se amuză el. Revine repede în mijlocul gheții și execută un triplu Lutz, săritura lui preferată. Totul s-a schimbat la 6 ani Zoli își amintește emoționat când a pus pentru prima dată patinele în picioare. Avea cinci ani și trebuia să practice cel mai iubit sport din zona Ciucului, hocheiul pe gheață. Însă pasiunea pentru patinajul artistic a fost mai puternică. „Era prima dată când puneam patinele, dar mă simțeam de parcă asta făcusem toată viața. Visam că într-o zi o să fiu printre cei mai buni”, zâmbește el. Se întunecă brusc, când vine vorba de accidentul care l-a lăsat fără vedere la ochiul drept, la doar 6 ani: „De atunci, totul s-a schimbat. A fost o cumpănă grea, de care am reușit să trec cu ajutorul celor dragi. Totuși, cred că a fost lovitură prea puternică pentru un copil”. Luptă cu prejudecățile De atunci a început propria luptă. Nu doar pentru a-și depăși condiția, ci pentru a învinge și prejudecățile unei societăți pentru care un handicap fizic este sinonim cu marginalizarea. „Este greu, pentru că cine nu îmi știe povestea se uită fix la mine și mă simt ciudat. Am învățat să nu dau importanță părerii celorlalți despre mine, pentru că dacă aș fi ținut cont de tot ce am auzit, nu mai eram aici”, se destăinuie sportivul. Momentele când a fost dat la o parte le-a resimțit chiar și în sportul pe care îl practică: „Este frustrant să nu ți se dea nicio șansă doar pentru că ai acest defect. Nu am fost luat la concursurile de afară din această cauză, și asta te rănește mult”. De aceea se explică debutul internațional târziu, la 17 ani, când a trecut la lotul național sub comanda lui Cornel Gheorghe. De numele antrenorului se leagă ceea ce Zoli definește „noua mea viață”, clipa în care a făcut saltul spre marile competiții. Nu se trăiește din patinaj În București se descurcă cu cazarea și masa, asigurate de federație, iar banii de buzunar îi sunt trimiși de la Ciuc, de către mama sa. Recunoaște că nu se poate trăi din patinaj, de aceea se gândește de pe acum ce va face și urmează un master în managementul sportiv. La care se adaugă zilele acestea și emoțiile examenului pentru carnetul de șofer. „Sala am luat-o deja, mai am traseul, însă pentru asta trebuie să ajung la Miercurea-Ciuc”, spune el. Încă o luptă pe care o va câștiga de unul singur, împotriva sistemului.
Boala de rinichi, o provocare
Problemele de sănătate i-au pus mereu piedică dublului campion național. Proteza oculară la ochiul drept nu este singura problemă pe care Zoli o înfruntă. În 2007, la Europene, la ultimul antrenament premergător concursului i s-a făcut rău, fiind diagnosticat atunci cu chisturi renale. „Doctorii mi-au spus că nu există tratament, doar să am la mine analgezice. Mi-au spus că nu va influența ceea ce fac acum în sport, poate peste 10, 15 ani să fie mai greu. Nu mă sperie nimic, este o altă provocare pentru mine”, se destăinuie el. Chisturile renale sunt formațiuni necanceroase sub forma unor pungi pline cu lichid sau material semisolid.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER