Cesinha de la Rapid, Bănel de la Steaua, N’ Doye de la Dinamo. Rednic nu are gusturi rele, dar lumea fotbalului din România nu a privit cu ochi buni raidul fostului tehnician, campion și cu Rapid, și cu Dinamo. „Bagă strâmbe, destabilizează! Nu ia pe nimeni”, a fost taxat imediat tehnicianul autoexilat în Azerbaidjan… la Lankaran. Sună cam lălăit, dar despre tot ce e acolo, despre aceste oferte și despre cum vede Rednic lucrurile, într-un interviu cu cărțile pe față, în care nu a evitat niciun subiect: „Eu, Strâmbul? Strâmbii sunt cei care se simt vizați de ce zic eu. Ce am în gușă și în căpușă. Eu spun numai drepte”. Serios?
Ați agitat un pic apele în fotbalul românesc și ați plecat. Cât de serioase sunt ofertele pentru Nicoliță și ceilalți? Nu îmi dau seama de ce spuneți asta. Sunt antrenor la o echipă condusă de un patron care are mai mulți bani decât toți acționarii din fotbalul românesc la un loc. Așa cum visează toată lumea în România, are și el dreptul să facă asta aici. Mi-a pus un buget la dispoziție și vrea să formăm o echipă puternică. Trebuie să recunosc că și eu am subestimat un pic fotbalul azer. Oamenii chiar vor să facă treabă.
„Dinamo să promoveze tinerii”
Concret, când veți face aceste oferte? În mare, știu ce bani câștigă fotbaliștii pe care îi vreau, așa că după 15 decembrie atât jucătorii, cât și cluburile vor avea oferte scrise din partea noastră. Dacă transferurile vor reuși, bine, dacă nu, mă orientez spre alți jucători. Patronul meu vrea fotbaliști români și vom lua.
Logic vorbind, asta înseamnă că acești fotbaliști vor câștiga mai mult decât câștigau aici… Da, pot ajunge să ia mult mai mulți bani. La noi la echipă, însă, e un Regulament de Ordine Interioară clar. Și există acele clauze de performanță, pe care cluburile din România le-au scos la presiunea impresarilor. Numărul de meciuri jucate influențează salariul, primele se acordă în funcție de locul ocupat în clasament. V-am mai zis că lucrurile sunt mai serioase decât îmi închipuiam și eu…
„Baku, peste București”
Deci, recunoașteți că ați privit cu reticență aventura asta… Vedeam ce vedeați și voi. Afghanistan, Uzbkekistan, Azerbaidjan… Nu îmi era prea clar. Ziceam că stau câteva luni, câștig niște bani și mă întorc. Realitatea este cu totul alta în interior. Nu sunt nici pe departe atât de în urmă. Din toate punctele de vedere. Păi, mă uit numai la infrastructură. Toată țara e brăzdată de autostrăzi care se construiesc. Și se construiesc. Nu zece kilometri într-o lună. Baku e peste București… Iar fotbalistic, pentru mine Lankaran e perfect. Un oraș liniștit, cu puternice influențe musulmane. Numai bun să faci fotbal.
Obiectivul? Campionatul, iar la anul Europa League. Să ajungem în grupe, adică. Pentru asta, patronul e gata să suplimenteze bugetul.
Patronul cum e? Ce afaceri are? Nu vorbesc despre asta. L-am văzut o singură dată, la semnarea contractului. Chiar este un om puternic. Din toate punctele de vedere. L-a delegat pe fratele său să se ocupe de toate. El nici măcar la meciuri nu are timp să vină. Dar simt că îmi apreciază munca. Mă respectă și sunt relații corecte. Asta își dorește orice antrenor. Iar din păcate asta nu găsim în România. Credeți că e întâmplător că am plecat?!
„Mă săturasem. De-aia am plecat!”
Nu sunteți singurul antrenor care ați ales campionate din anumite puncte de vedere mai puțin atractive ca acela din România. Cosmin Olăroiu, Dan Petrescu… Eu vorbesc în numele meu. Mă săturasem! Aveam oferte, dar am preferat să plec. Toate aceste scandaluri, interesele de tot felul, goana după un scop imediat cu orice preț. Obosesc, consumă… Te saturi și îți zici: „Ia mai dă-i în mă-sa”. Te mănâncă unul și altul de fund. Se supără impresarul X… Dacă nu ești cu ei, ești împotriva sistemului, și tot așa! Eu cred că va mai fi nebunia asta doar sezonul acesta. Mirajul banilor din Ligă a aprins până peste măsură imaginația acționarilor. S-a ajuns iar să se vorbească despre blaturi, jocuri de culise, arbitraj. Din afară cum se vede nivelul fotbalului românesc? Păi nu foarte bine. Eu cred că ar trebui urmat modelul Oțelul Galați. Jucători tineri, crescuți de mici și care ajung să dea randament. Pe asta trebuie să ne concentrăm. Și să avem simțul măsurii. Tot aud Traore, Torje, Stancu… 5 milioane, 6 milioane, 10 milioane… De unde atâta? Dacă ar fi oferte pe banii ăștia, nu le-ar da drumul? În condițiile în care cluburile noastre au mari datorii la stat și nu le plătesc?! Să fim serioși.
Totuși… Scuze… Nu am terminat ideea. S-a transferat Ioniță în Germania, nu? Și ce face? Trei minute, ca boxerii… Chivu are și el probleme la Inter și tot așa. Ajungem să transferăm în Azerbaidjan. Facem pe interesanții că nu, dar o să vedeți.
1-1 ăsta cu Italia poate redimensiona lucrurile cumva? Eu nu am văzut meciul că eram pe drum. Sigur, sună bine 1-1 cu Italia. E o conjunctură pe care trebuie să o prelungim cumva. Nu mai e nici Italia aceea cu vedete, dar e un rezultat pozitiv. Mai departe tot de Răzvan depinde. Cum face selecția, pe cine ia, cum capacitează jucătorii. Să sperăm că o să fie bine. Oricum, ca imagine a fotbalului suntem rău…
Și în Azerbaidjan? Era la un moment dat un zvon că nu se va mai juca împotriva Italiei. Acum, de curând… Și apăruse varianta unui amical România – Azerbaidjan. Eu am vreo trei jucători la lot… Intru în vestiar și portarul rânjea la mine și își freca mâinile. „Ce ai, mă?”. „Păi dacă jucăm cu România ne fortificăm moralul… Am bătut Turcia, acum batem și România…”. „Mama mă-tii… Bați România, nu?! Ia bagă tu niște antrenamente suplimentare!”.
„Mă atacă jucători cărora le dădeam bani de la mine”
Steaua e aproape să aducă al cincilea antrenor. Într-o vreme, nu demult, mergeați des la meciuri în Ghencea… Acum, hai să nu speculăm cu asta. Au ei variantele lor acolo. Nu se pune problema. Nu vorbesc despre Steaua, vorbiți cu nea Imi și cu alții, că știu ei mai bine. Sigur, ca principiu, să nu ai răbdare și să tot schimbi antrenorii, nu vei face niciodată nimic. Perioada asta aici m-a schimbat un pic. Înainte eram mai degrabă de partea jucătorului, ca principiu. M-am convins însă că aproape toți sunt pe interes și nerecunoscători. Nu mai vreau să fiu perceput ca prieten cu fotbaliștii. M-am lecuit.
Cine v-a supărat așa tare? Nimeni în mod deosebit. Am făcut un bilanț al anilor cât am antrenat în România. M-am ales cu performanțe, dar și alea contestate de te miri cine. În rest, cam ce am câștigat am dat. Mă trezesc atacat de jucători cărora le dădeam eu prime din buzunar. Concluzia: am antrenat din pasiune. M-aș întoarce oricând să antrenez în România, dar cu alte principii.
La discuția aceasta păreți foarte deschis pentru unul acuzat că bagă tot timpul strâmbe…Eu? Eu vorbesc de-a dreptul. Spun ce cred. Cu jucătorii cu care am ratat eu de puțin titlul, Dinamo e acum pe 6. S-au tot schimbat antrenorii… Problema e la ei, la fotbaliști. Dinamo ar trebui să dea credit tinerilor. Asta am vorbit și cu Ando. „Mai degrabă Timișoara ia titlul”
În sensul a ceea ce tocmai ați spus, cu lucrurile afirmate pe șleau… L-ați sfătui pe Bölöni să vină la Steaua? Cred că ar putea face treabă. Nu știu cum s-ar înțelege cu patronul, nu știu cât de mult vrea să vină în România… Eu, ca prieten, m-aș bucura să antreneze iar și, repet, cred că ar face performanță la Steaua!
Granzii fotbalului românesc sunt în suferință cam de când nu mai antrenați dumneavoastră în România… E greu să fii antrenor la Steaua, la Dinamo, la Rapid… De fapt, să puneți, vă rog, Dinamo pe primul loc. Acolo e cel mai greu. E mai valoros un titlu cu aceste echipe decât unul în provincie. Urziceniul se desființează la doi ani după ce a luat titlul, iar CFR-ul… Mă uitam acum câteva săptămâni… Ei o bătuseră pe Basel, dar toată lumea vorbea despre meciul Stelei. În București e nebunia.
Revine titlul în Capitală? Nu știu. Spuneam la un moment dat că Rapidul are un lot puternic, dar că am unele îndoieli în ceea ce îl privește pe Șumudică. Am avut dreptate. A făcut treabă la Bistrița, nimic de zis, dar e altceva aici. Altă presiune. Și asta s-a văzut în meciurile cu echipele mari. Au jucat bine cu adversari inferiori, dar au cedat puncte cu cei mai puternici. Asta e părerea mea.
Oțelul? Mai degrabă Timișoara. Că tot e meciul direct… Au șansă mare anul acesta cei de la Poli. Lot bun de tot! Cu riscul să deranjez, spun că și ei ar trebui să își ia un antrenor cu mai multă experiență pentru a lua titlul. Nu îl înțeleg pe domnul Iancu…
La ce vă referiți, la opțiunea cu Contra? Și asta… Plus că nu mai e pe vremea lui Ceaușescu, să și joci, să și antrenezi. Cu trei meciuri pe an… E totul în alt ritm. Una e una, alta e alta. Când să te antrenezi tu, când să vezi cum ți se antrenează jucătorii, când să pasezi, când să dai indicații?!
3 trofee un titlu (2007) și două Cupe (2007 și 2008) are Khazar. Gruparea a fost înființată în 1974 și reorganizată în 2004
4 participări în cupele europene fără a fi trecut vreodată de primul tur. Cu Rednic, azerii vor în grupele Europa League
14 stranieri sunt în lotul antrenat de Rednic. Printre ei patru români (Adrian Iordache, Cătălin Doman, Stelian Stancu și Cristian Arbănaș), dar și costaricanul Winston Parks
2 este locul pe care îl ocupă Khazar Lankaran după 13 etape. Liderul Neftci Baku are cu trei puncte mai mult, chiar dacă a pierdut în meci direct. În Azerbaidjan se joacă sistem play-off
De fapt… Mircea e antrenorul lui Chelsea! Din cauza potenței financiare a patronului Mubariz Mansimov, presa azeră o numește de multe ori pe Khazar drept „Chelsea din Caucaz”. Mansimov (42 de ani) are dublă cetățenie azero-turcă și e pe lista Forbes a celor mai bogați oameni din lume. În 2009 era cel mai tânăr miliardar (1,1 miliarde dolari) și al șaptelea la general pe lista celor mai bogați oameni de afaceri din Turcia, unde își are reședința, deși s-a născut în Baku (Azerbaidjan). Are afaceri în transporturi maritime, radio și televiziune, plus o companie de lactate. Deși investește la Khazar, Beșiktaș e echipa de suflet a lui Mansimov.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER