PATOLOGIC | FRF are 20 de procese. Instituția lui Burleanu se luptă cu foști angajați, instituții de stat și private, cluburi de fotbal și chiar case de avocatură. Numai din noiembrie au fost deschise cinci noi acțiuni

Federația Română de Fotbal este, în acest moment, parte în 20 de procese aflate pe rol în instanțele din România: 8 în care are calitatea de reclamant și 12 în care este pârâtă. Instituția condusă de Răzvan Burleanu a turat motoarele juridice după venirea acestuia la putere, în martie 2014, transformându-se într-o fabrică de procese care pare dispusă să se ia de guler în tribunale cu oricine. La instanțele din București și din țară, avocații lui Burleanu se luptă cu patroni și foști patroni de cluburi, cu arbitri, cu conducătorii FRF de dinaintea actualului președinte, cu instituții de stat, ba chiar și cu posturi TV și case de avocatură.
Interesant este că, exceptând un singur proces, toate celelalte au apărut după instalarea regimului Burleanu la federație.

Numeroase procese pentru concedieri abuzive. Prunea cere 460.000 de euro despăgubiri, fostul arbitru Bărgăoanu a câștigat deja în primă instanță

Între zecile de acțiuni în instanță se disting bătăliile cu foștii angajați. FRF este reclamată de Carla Rusu, Dumitru Bărgăoanu, Marian Bucurescu, Florin Prunea, Daniel Prodan și Marcel Paraschiv, toți invocând faptul că au fost concediați abuziv. În cazul lui Prunea, acum președinte la CSMS Iași, acesta a fost îndepărtat din postul de șef al Departamentului Relații Internaționale pe vremea lui Mircea Sandu, după ce a izbucnit scandalul arbitrilor corupți de Cornel Penescu, de la FC Argeș. Prunea a fost însă achitat, FRF nu l-a reangajat și nici nu i-a achitat salariile restante, așa că fostul internațional a deschis acțiune în instanță pe 10 iunie anul trecut, la Tribunalul București. Procesul a ajuns la al treilea – și, s-ar părea, ultimul – termen. „Nu am fost reangajat și nici nu mi s-au plătit salariile. Cer 460.000 de euro. În toată această perioadă, nimeni de la federație nu m-a căutat, pentru a-mi propune vreo înțelegere”, spune Florin Prunea.

Florin Prunea este unul dintre contestatarii actualei conduceri a FRF, chiar dacă face parte din Comitetul Executiv

Fostul arbitru Dumitru Bărgăoanu, dat afară de la Departamentul Comunicare, a câștigat deja procesul cu FRF la Tribunalul București, instanța stabilind că a fost o concediere abuzivă, iar Burleanu trebuie să dispună reangajarea contestatorului și plata tuturor salariilor restante, indexate și majorate conform legii. După această sentință, FRF a făcut recurs la Curtea de Apel, iar procesul e în derulare. „În iulie 2014 ne-au dat afară. Eram vreo 30 de persoane de la federație cărora ni s-au desfăcut contractele de muncă. Vreo 10 dintre noi i-am dat în judecată. Nu ni s-a imputat nimic, pur și simplu am fost concediați pe motiv de restructurare. Eu am câștigat astă-vară. Ei au făcut recurs. E posibil ca, până la urmă, să ajungem la o înțelegere, dacă îmi sunt achitate drepturile bănești din urmă”, spune Bărgăoanu.

Bătălie fără sfârșit cu Mircea Sandu

O altă categorie neobișnuită de procese e cea cu foștii conducători ai FRF. Pe 24 august 2015, Mircea Sandu, Dumitru Mihalache și alți x foști angajați FRF au dat în judecată federația la Tribunalul București, cerând despăgubiri pentru că s-a încălcat o clauză de confidențialitate a primelor. „De fapt, era vorba de drepturi salariale, nu de prime. Oamenii fuseseră plătiți pentru contribuția avută la organizarea meciului cu Grecia, din 2013. S-a încălcat această clauză și i-am dat în judecată”, explică Mircea Sandu. La câteva luni distanță, pe 2 noiembrie 2015, a fost rândul FRF să îl acționeze în instanță pe Mircea Sandu, în dreptul litigiului menționându-se „contestare nulitate act juridic”. „M-au dat în judecată pentru veniturile încasate din contractul de rentă viageră”, explică fostul președinte al federației acest al doilea proces.
Pe lângă aceste două acțiuni unde în instanță figurează, ca reclamant sau pârât, și instituția FRF, mai sunt două unde Burleanu și Sandu se judecă „pe persoană fizică”, pentru calomnie. La Tribunalul București, actualul președinte l-a dat în judecată pe fostul președinte pe 22 octombrie 2014, pentru „acțiune în răspundere delictuală”. În traducere, pentru calomnie. Instanța a decis să admită în parte reclamația și să-l oblige pe Mircea Sandu la plata a 20.000 de lei daune morale și la publicarea hotărârii, pe cheltuiala sa, într-un ziar național. De asemenea, Mircea Sandu a fost silit de tribunal să achite și cheltuielile de judecată în valoare de 5.100 de lei. „Am făcut recurs, acum ne judecăm la Apel”, spune Sandu, care rămâne la părerea că n-a greșit. Fostul președinte spusese despre Burleanu că este „impostor” și „bolșevic”, pentru că nimic din ce a promis în campanie nu s-a realizat, iar primele sale măsuri la federație, acelea de a concedia în masă angajații găsiți, aduc aminte de epurările organizate de bolșevici când au preluat puterea în Rusia. „Și eu l-am dat în judecată pe Burleanu”, încheie președintele federației între anii 1990 și 2014.

„Mitrea Cocor” și procesul cu ziaristul Răzvan Boanchiș

Răzvan Burleanu este absolvent al SNSPA, fosta Academie „Ștefan Gheorghiu”, iar discursul său aduce cu limbajul personajelor din cărțile de propagandă comunistă

Burleanu mai are un proces, tot pentru răspundere delictuală (calomnie), cu ziaristul Răzvan Ioan Boanchiș. Pronunțarea sentinței a fost amânată de instanța de la Tribunalul București pentru 23 februarie 2016. Boanchiș spusese, în editorialele sale, că Răzvan Burleanu amintește, prin comportamentul și discursul său, de Mitrea Cocor, personaj în romanul omonim al lui Mihail Sadoveanu emblematic pentru perioada „realismului socialist” din primii ani de după 1945. Mitrea Cocor, un orfan alfabetizat de un fierar comunist și care-l învață să recite „Internaționala”, luptă împotriva burghezo-moșierimii asupritoare. Mitrea Cocor ajunge în Uniunea Sovietică, unde descoperă binefacerile comunismului și, apoi, revine în țară pentru a aduce și aici „dictatura proletariatului”.

Personaj de propagandă înainte de 1989, Mitrea Cocor a devenit, după revoluție, simbolul falsificării istoriei, emblema caricaturală a unor eroi artificiali, fără pic de credibilitate, produse ale literaturii de propagandă.

Nu scapă nimeni: TVR, Registrul comerțului, alți avocați, foști arbitri, cluburi în faliment sau în insolvență

Revenind la procesele FRF, avocații instituției lui Burleanu se luptă în instanță și cu Televiziunea Română, căreia îi cer insolvența, cu casa de avocatură Sfîrîială și Asociații, cu fostul șef al arbitrilor Vasile Avram, cu un lot de 12 arbitri, cu Registrul Comerțului din Bistrița, cu administratorul judiciar al FC Unirea Alba Iulia. În unele cazuri, cum ar fi cel al lui Vasile Avram, federația figurează ca pârâtă.

Un capitol aparte este bătălia cu Adrian Mititelu și FCU Craiova. Pe de o parte, există plângerea oltenilor contra vechii conduceri (Mircea Sandu, Dumitru Dragomir, membrii Comitetului Executiv) pentru acțiuni de corupție, în acest moment procesul de la Tibunalul București fiind la al 37-lea termen. Aici, federația trage după ea păcatele vechiului regim, dezafilierea Universității Craiova din 2012 atârnând ca o ghiulea de picioarele instituției.

Dincolo de specificul fiecărui proces în parte, tabloul de ansamblu sugerează o politică a proceselor apărută la FRF după descălecarea lui Răzvan Burleanu. Numai din noiembrie și până azi au fost deschise de către avocații federației cinci noi acțiuni în instanță: contra U Craiova SA și a CSM Rm. Vâlcea; contra Biroului Executorului Judecătoresc Leonescu Ilie și a numitei Rusu Carla Laura; contra Televiziunii Române; contra lui Mircea Sandu; contra Casei de Avocatură Sfârâială și Asociații.

Solicitat de ProSport pentru a oferi un punct de vedere, președintele Răzvan Burleanu s-a mărginit să dea un răspuns pe lângă subiect, prin intermediul biroului de presă: „Federația Română de Fotbal își rezervă dreptul de a nu comenta decizii ale instanțelor sau cu privire la acțiunile aflate pe rolul instanțelor de judecată”.

Întrebările ProSport fuseseră următoarele:
> Cum apreciaza presedintele FRF faptul ca institutia pe care o conduce are in permanenta pe rol zeci de procese, la tribunale din Bucuresti si din tara, litigiile fiind cat se poate de diverse, de la fosti angajati la institutii ale statului si chiar avocati?
> Sunt utile?
> Considera ca fac bine imaginii federatiei?
> Aceasta sporire a numarului de actiuni in instanta este o pura intamplare sau face parte din strategia noii conduceri a FRF?