2 februarie 1993 este una dintre zilele cele mai triste ale fotbalului românesc. Este ziua în care Michael Klein, unul dintre cei mai buni fotbaliști români, și-a pierdut viața. Klein a murit în timpul unui antrenament susținut cu echipa sa, Bayer Uerdingen. Azi, când se împlinesc 18 ani de la moartea sa, Dominique, fiica lui de 20 de ani, îi transmite un mesaj prin intermediul ProSport.
Ultimul an a fost destul de zbuciumat pentru Dominique Klein, fiica fostului mare fotbalist român. După ce a luat BAC-ul cu brio, Dominique a intrat la Facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene din Cluj, la limba germană, și de ceva vreme lucrează la o agenție de turism online din Germania, care are filiala în orașul de pe Someș. În 2010, fiica lui Klein a participat la Olimpiada de Germană de la Timișoara cu o scrisoare adresată tatălui ei dispărut prematur, iar anul acesta mesajul ei pleacă spre Mișa prin intermediul Pro Sport.
„Cu fiecare an care trece îmi e tot mai dor de tata. Acum m-am făcut mare, mi-am luat viața în propriile mâini, dar tot îi simt lipsa”, a spus Dominique, care e ajutată des de foști colegi ai tatălui său, Ioan Andone, Ionuț Lupescu, dar și de Lisa, soția lui Mircea Sandu. „Nu îmi place să vorbesc despre cum o ajut. Pot să spun că am fost foarte bun prieten cu Mișa și am rămas și acum apropiat de Dominique”, a recunoscut Lupescu.
Lucescu l-a pus căpitan la 19 ani!
Antrenorul lui Șahtior Donețk, Mircea Lucescu, are numai cuvinte de laudă la adresa celui care a fost Michael Klein, pe care l-a și pus căpitan la Corvinul, la doar 19 ani. „În acel moment, eu eram antrenor-jucător la Corvinul și nu am vrut să acaparez și banderola. Dintre toți, Mișa era cel mai înzestrat din toate punctele de vedere pentru a purta banderola. Devotamentul față de echipă și culorile clubului, spiritul de sacrificiu și altruismul de care dădea dovadă în relația cu colegii săi atât pe teren, cât și în afara lui, îl recomandau ca lider. A fost un fotbalist complet”, își amintește tehnicianul de 65 de ani.
Fetița din globul de sticlă
Dragă tată,
Singurul refugiu pe care îl găsesc într-o zi ca cea de astăzi este, din nou, scrisul. Ziua de 2 februarie – cea mai tristă zi din an – mă găsește la Cluj, singură, guvernându-mi viața. Da, tată, fetița ta și-a luat zborul, și-a luat viața în mâini. Studiază, lucrează, aspiră și visează.
Am impresia că trăiesc în două lumi care se îmbină, ca două semicercuri, într-un întreg. Pe de o parte, sunt fiica unei legende, pe de altă parte sunt Dominique, pur și simplu Dominique. Amintirea ta mă face puternică, mă provoacă să-mi împing limitele tot mai departe, cu fiecare pas făcut înainte. Îmi dai forță, tată. Ai arătat lumii întregi că, după cum spune un proverb, „Semeni un gând, culegi o acțiune. Semeni o acțiune, culegi un obicei. Semeni un obicei, culegi un caracter. Semeni un caracter, culegi un destin”. Aveai un caracter atât de puternic, încât viața nu-ți putea oferi un destin uman, nu puteai fi decât o legendă. Legenda trăiește mai departe prin mine. Tu trăiești mai departe prin mine, tată.
Mă simt ca o fetiță într-un glob de sticlă. Mai știi cât de tare te fascinau? Te fascina cum, cu o singură mișcare, se pornea viscolul, ca mai apoi, fulgii de zăpadă să se aștearnă într-o aliniere perfectă, aducând o liniște care făcea aproape uitată urgia de mai înainte. Așa se întâmplă și la mine. Uneori, globul este scuturat de viață, mă pierd în tumult și nu văd la doi metri de mine. Apoi, după un timp, lucrurile se liniștesc și eu rămân în acel glob de zăpadă, ocrotită parcă de un înger. Viața creează un echilibru între agonie și exaz, bucurie și tristețe, viață și moarte. Orice lucru din lume este creat din aceste două extreme. Dispariția ta, care a provocat o reacție în lanț, a fost ca spinul unui trandafir, care deși s-a întâmplat pentru totdeauna în sufletul meu, nelăsând rana aceea să se mai vindece vreodată, nu mă poate împiedica să vreau să-i simt mireasma. Oare cum aș fi fost fără această tragedie? Răspunsuri? Nu caut. Viața mi-a luat pe de o parte și mi-a dat pe de alta.
Poate vrei să știi ce fac restul. Mama e bine. Îmi spune tot mai des că sunt copia ta fidelă și că pentru asta mă iubește cu atât mai mult. Se gândește des la tine. Nea Ando mă suna mereu. Omenia, implicarea și gesturile lui mă mișcă până la lacrimi. Familia Lupescu și familia Sandu îmi sunt și ele mereu aproape. După cum vezi tată, m-ai lăsat pe mâini bune. Acum, în încheiere, îți promit că n-am să las pe nimeni și nimic să-mi ofilească sufletul, pentru că e singurul loc în care te mai pot simți viu. Ești un mare capitol din viața mea și după cum tot ce e scris rămâne etern, așa vei rămâne și tu pentru totdeauna, adânc întipărit în sufletul meu.
Te iubesc, Dominique
Cine a fost Klein?
Michael Klein (foto, în dreapta) s-a născut pe 10 octombrie 1959, în satul Amnaș (Sibiu). A fost legitimat la Corvinul din 1973 până în 1989, când a trecut la Dinamo. Mișa a fost prezent la CE 1984 din Franța și CM 1990 din Italia. După 1990 s-a transferat la echipa germană de prima ligă Bayer Uerdingen. Cifrele carierei sale: 322 jocuri/36 goluri în Divizia A, 90/5 în echipa României, 13/2 în cupele europene și 62/0 în Germania. Michael Klein a murit pe 2 februarie 1993 la Krefeld, Renania de Nord-Vest, în timpul unui antrenament susținut cu echipa sa, Bayer Uerdingen.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER