Mărturie din infern. 4 martie 1977. Unul dintre marii baschetbalişti ai României: "Când s-a ridicat norul de praf, am realizat dezastrul cutremurului şi faptul că am avut zile"

4 mar 2015 4766 afişări Special
Mărturie din infern. 4 martie 1977. Unul dintre marii baschetbalişti ai României: "Când s-a ridicat norul de praf, am realizat dezastrul cutremurului şi faptul că am avut zile"
  • Azi se împlinesc 38 de ani de la cutremurul din 1977, seism în urma căruia au murit aproape 2.000 de oameni, alte 10.000 de persoane fiind rănite grav
  • De scenele apocaliptice din Bucureşti îşi reaminteşte Anton Netolitzchi (57 de ani), unul dintre cei mai valoroşi baschetbalişti din istoria României (120 de selecţii în prima reprezentativă)
  • Multiplu campion cu Steaua, Neto ocupă în prezent funcţia de coordonator al centrului de juniori la clubul de baschet CSM Bucureşti

E trecut puţin de 9 seara şi viaţa pare că-şi continuă cursul firesc. O seară de martie cu aer nici prea cald, dar nici prea rece, pare a nu prevesti nimic. Pe Magheru, în vuietul motoarelor de Piteşti, tineri îndrăgostiţi se sărută flămând, se ţin de mână şi merg în pasul ştrengarului spre nicăieri. Unii încă mai despică în patru un film bun cu final trist, alţii caută o masă liberă la cofetăria Scala.

Viaţă boemă şi pentru cinci tineri înalţi, zvelţi, cu pardesiuri tăiate pe corp. "Dacă tot duceam o viaţă boemă, am zis să ne îndulcim cu o boema. Sau cu ce ne mai permiteau firfireii din buzunar", râde pe sub mustaţă protagonistul nostru. Niciun semn premonitor, nicio pală de vânt care să-i facă mai atenţi pe Neto şi pe colegii săi tineri baschetbalişti. Acasă, apropiaţii stăteau cu ochii pe filmul bulgăresc Dulce şi Amar.

"Împreună cu patru colegi de echipă de la Liceul Sportiv nr. 35 mâncam o prăjitură la cofetăria Scala", spune meditativ Netolitzchi. "La ora 21:21 am fost socaţi de zgomotul infiorător al geamurilor mari ale cofetăriei care au început să tremure, masa a început să se clatine", continuă fostul jucător al naţionalei de baschet (patru prezenţe la Campionatele Europene). Erau doar primele secunde ale unui seism ce avea să împrăştie groază în toată România. 7,2 grade pe scara Richter şi 55 de secunde în care s-au zgâlţâit şi cele mai sigure clădiri sigure din Capitală. Înfricoşătoarele scene încă îi mai provoacă lui Neto furnicături pe şira spinării.

"Pământul se cutremura, nu prea realizam noi ce se întâmplă. dar Gigi Neculce (n.r. - unul dintre prieteni) a conştientizat primul ce se petrece. Ne-am ridicat de la masă, plătisem consumaţia şi fiecare... cu destinul lui". Într-o fracţiune de secundă, cinci băieţi şcoliţi în sportul care te obligă să iei decizii optime cât ai clipi din ochi deveniseră statui. Fără idei şi fără iniţiativă, conduşi doar de instinct. "Când ieşeam din cofetărie, vedeam oamenii de la mese privindu-ne miraţi de graba cu care parăseam cofetăria. Masa noastră se afla în colţul cofetăriei departe de prima uşă de acces", rememorează bucureşteanul ca şi cum ar povesti un film.

              Localizat în Vrancea, cea mai activă zonă seismică din România, epicentrul cutremurului a fost identificat la 100 m adâncime, iar unda de şoc s-a simţit în aproape toate ţările din Balcani.    Netolitzchi (11 titluri de campion cu Steaua) are şi acum pe retină imaginile disperării. Oameni în vârstă aveau dureri de cardiaci şi tot alergau în toate părţile, iar zgomotul asurzitor anunţa parcă sfârşitul lumii. Panica îi determinase pe locuitorii multor oraşe din România să iasă în stradă. Cu căţel, cu purcel sau cu portofel. Neto duce mai departe filmul durerii de pe Magheru.

"Am ieşit pe prima uşă a cofetăriei în bulevard, trăgând cu mine şi o angajată. Şi am văzut cum semaforul suspendat din centrul intersecţiei a căzut pe o maşină, iar o porţiune a blocului unde se afla cofetăria s-a prăbuşit în partea dreaptă spre lacto-barul paralel cu bulevardul. Am ajuns - în mod normal nu aveam ce să caut acolo - în mijlocul bulevardului printre rânduri de maşini, autobuze şi troleibuze. Afară a urmat un vuiet puternic şi am fost învăluit de un nor de praf provocat de prăbuşirea unei părţi din blocul Scala", îşi mai aminteşte fostul stelist.

Clădiri încărcate de istorie s-au prăbuşit în câteva secunde ca un castel din cărţi de joc, urletele de teamă despicau cerul, iar toate reţelele de comunicare erau blocate. Unica sursă de informare rămăsese Radio Europa Liberă, în timp ce Nicolae Ceauşescu se afla într-o vizită de lucru, alături de soţia sa, în Nigeria. Se spune că în cele mai negre 55 de secunde, de teamă, unii locuitori ai blocurilor din oraşele afectate fie au luat-o la sănătoasa pe scări, fie au pierit aruncându-se pe geam.

Bucureştiul avea să dea naştere unor cadre sfâşietoare. Mormanele de beton ale unor clădiri renumite îi înfig lui Netolitzchi şi azi, 4 martie 2015, un burghiu în piept.

              Pe 4 martie 1977 mureau oameni din Bucureşti, din Mehedinţi, din Teleorman, Vrancea, Buzău sau Dolj. Potrivit datelor oficiale nu mai puţin de 32.900 de clădiri s-au prăbuşit în România sau au fost grav avariate, iar 35.000 de familii au rămas fără casă...

Netolitzchi merge pe firul povestirii şi se teleportează pentru ultima dată în atmosfera zilei de 4 martie 1977. "A urmat o clipă de linişte profundă. Când s-a ridicat norul de praf, am realizat dezastrul produs de cutremur şi faptul că am avut zile. Dacă blocul se prăbuşea spre bulevard, consecinţele puteau fi tragice pentru mine. La două zile distanţă, pe 6 martie, în timp ce Capitala era declarată zonă calamitată, mama mi-a adus un tort pentru că împlineam 19 ani. A fost cea mai tristă aniversare. De la acel moment, am rămas frate cu fraţii mei de conjunctură: Gigi Neculce, Voicu Suciu, Sorin Buzeşteanu şi Radu Popovici".

            Pe 4 martie 1977 au murit aproape 2.000 de oameni. În aceeaşi seară la Teatrul Naţional se juca Năpasta, iar la Cinema Feroviar rula pelicula Accident.
 

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.