Mărturia românului aplaudat de mii de maghiari în ziua meciului de pe Naţional Arena. Campionul de pe locul 2.985 şi ziua în care sportul a învins

14 oct 2014 6790 afişări Special
Mărturia românului aplaudat de mii de maghiari în ziua meciului de pe Naţional Arena. Campionul de pe locul 2.985 şi ziua în care sportul a învins
GALERIE (6 de imagini) VEZI GALERIA
  • Sâmbătă, 11 octombrie, s-au desfăşurat două evenimente sportive importante în România şi în Ungaria: meciul de fotbal de pe Arena Naţională de la Bucureşti, contând pentru runda secundă a grupei F din preliminariile Euro 201, şi Maratonul de la Budapesta.
  • ProSport a stat de vorbă cu unul dintre participanţii la Maratonul de la Budapesta, desfăşurat sâmbătă, în aceeaşi zi cu partida de fotbal care a încins spiritele în Bucureşti.
  • Radu Restivan are 27 de ani, e fost jurnalist la ProSport, lucrează la agenţia de PR Dăescu Borţun Olteanu şi îşi face zilele mai frumoase prin sport
  • Restivan aleargă la crosuri, semi-maratoane şi maratoane, e un fan al ciclismului şi a participat în ultimii doi ani la evenimentele ProSport cu Bicicleta la Mare şi la Munte

Cu doar câteva ore înainte de începerea meciului de la Bucureşti, aproximativ 80 de români se pregăteau să ia startul la ediţia cu numărul 29 a Maratonului de la Budapesta. Cursa de 42,195 km îi poartă pe participanţi printre cele mai frumoase zone ale oraşului: faimoasele poduri de peste Dunăre, Parlamentul, Opera, Insula Margareta şi, bineînţeles, pe arterele de-a lungul Dunării. Participanţii susţin că Maratonul din Budapesta reprezintă o metodă clasică de a autodepăşire şi cea mai simplă, relaxantă şi constructivă modalitate de a simţi întreagă cultură maghiară.

Ediţia din 2014 a reunit un număr impresionant de 23.450 participanţi, dintre care 3.200 veniţi din alte ţări. Desigur, un record de participare pentru evenimentul desfăşurat pentru a 29-a oară în capitala Ungariei. A fost o competiţie în care românii şi ungurii au dansat o horă a bucuriei produsă de sute de ore de antenament, butoaie de apă, tone de transpiraţie şi poveşti de anduranţă învăluite de mirosul de bengay. Nimic nu anunţa atmosfera apăsătoare, fumul gros, pocnetele şi ţiuiturile de telescop desfăcut.

Şi pentru că unui alergător de semi-fond şi fond îi displace ca cineva să-i strice tempoul, nici noi nu-i vom stopa lui Radu ritmul povestirii. Şi nu. Nu am omis locul pe care s-a clasat la final.

“Oraşul vuia încă de la primele ore ale dimineţii, chiar dacă majoritatea străzilor erau închise. Zeci de mii de siluete grăbite îşi orientau direcţia către zona de nord a Budapestei, unde urma să se dea startul Maratonului. Budapesta, singurul oraş din lume care găzduieşte un maraton ce include două locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO: Bulevardul Andrassy şi Castelul Buda. Este unul dintre motivele pentru care zeci de mii de susţinători s-au perindat de-a lungul traseului lung de 42 de kilometri şi 195 de metri pentru a susţine participanţii la cursa care îţi poate schimba percepţia despre sport şi viaţă. Despre fotoliul din faţa volanului şi un căruicior plin ochi de la supermarket. Despre oameni şi oameni. Despre cum să faci din cele nefăcute până la 30 de ani.

Recunosc. Am avut mari emoţii şi tot felul de idei mi se ciocneau prin minte. Mă aflam la prima participare la un maraton, iar căldura era insuportabilă. Cele aproape 30 de grade Celsius ale lunii octombrie - da! 30 de grade Celsius! - anunţau un concurs dificil şi pentru un robot etiopian. În plus, nu ştiam cum vor reacţiona ungurii când le voi spune că sunt din România, iar în aceeaşi zi se desfăşoară un meci de fotbal cu o rivalitate ce ţine de ani buni prima pagină a ziarelor.Gânduri şi gânduri.

Companionul Jozsef Hadnagy şi mesajul de la start: "Aici suntem ca fraţii. Poţi spune cu voce tare că eşti român, să te mândreşti!"

Dar aveam să mă liniştesc. Nu cu o compresă cu gheaţă şi nici cu o gură de apă la temperatura camereu. Cu doar câteva minute înainte de start, am fost abordat de un român. Mă auzise spunând câteva vorbe de duh în limba maternă. Aşa l-am cunoscut pe Jozsef Hadnagy, un român care s-a mutat la Budapesta în 1989, dar care din 2009 organizează la Tuşnad, în România, competiţia intitulată Tuşnad Marathon. Îi place să revină în fiecare an acasă să organizeze o competiţie pentru românii lui.

Jozsef urma să-mi fie companion de concurs pe o bună bucată de traseu. L-am întrebat dacă am de ce să-mi fac griji că sunt român, iar el mi-a răspuns pe un ton foarte calm: ‘Ce prostii spui! Aici suntem ca fraţii, nici nu contează că la Bucureşti se joacă meciul! Poţi să spui cu voce tare că eşti român, să te mândreşti. Nu ai de ce să te temi. Aici contează doar sportul’. L-am privit cu o doză de uimire, dar l-am crezut. L-am crezut pe cuvânt. Printre mişcări de streching, un selfie şi un gând aruncat spre cea mai grea încercare grea din scurta mea carieră de sportiv. Sportiv amator.

Orchestra de pe margine: ambulanţa, trompeta, chitara şi vuvuzeaua

Cursa în sine a fost o avalanşă de trăiri şi emoţii, la cele aproape 30 de grade, timp în care sunetul ambulanţelor s-a auzit de zeci de ori. Foarte mulţi participanţi au leşinat din cauza căldurii. Aş putea să comprim într-o singură frază desfăşurarea competiţiei: traseul este absolut senzaţional, iar parcurgerea celor 42 de kilometri ar fi un calvar dacă pe margine n-ar fi oameni care te încurajează la fiecare pas cu ce pot: o trompetă, un telefon dat la maxim, o chitară veche, o vuvuzea sau orice mai găsesc prin casă…Toţi par nişte absolvenţi de canto meniţi să te împingă parcă de la spate.

Şi atâtea ore parcă s-au scurs repede. Nici nu-mi dau seama exact cum am ajuns aproape de linia de finiş după mai bine de 5 ore de alergare, dar ceea ce m-a făcut să urlu de bucurie s-a întâmplat pe ultimii 150-200 metri de cursă. Pe măsură ce participanţii se apropiau de finiş, crainicul competiţiei rostea pe un ton apăsat numele celor urmau să treacă linia de sosire. Şi atunci, într-un ultim efort de a termina cursa, cu dureri în absolut fiecare muşchi al corpului, s-a auzit în staţia de amplificare: ‘From Romania, Radu Restivan!’. A fost momentul în care mii de unguri au aplaudat la scenă deschisă un român oarecare. Mi s-au înmuiat şi mai tare picioarele şi  nu o să ascund că am izbucnit în plâns. Şi da! Am trecut linia de sosire cu lacrimi în ochi.

"Când vorbim despre sport în adevăratul sens al cuvântului, această ură nu există"

După un efort inimaginabil pentru un sportiv amator, la finalul căruia nu mă mai simţeam om, ungurii mi-au dovedit că sportul, în starea lui pură, nu cunoaşte rivalitate. Şi că oamenii care îşi depăşesc limitele trebuie încurajaţi oriunde, indiferent de naţionalitate sau etnie. Mă bucur enorm că primul maraton din viaţa mea a fost la Budapesta, este o competiţie pe care o recomand tuturor românilor speriaţi de rivalitatea dintre cele două popoare: când vorbim despre sport în adevăratul sens al cuvântului, această ură nu există”


Timpul final al lui Radu a fost de 5 ore, 5 minute şi 59 de secunde. Nici nu mai contează că a pontat locul 2.985 în clasamentul general al cursei de 42,195 km. S-a simţit ca un campion. "Aproape împlinit", zice el. Ar fi vrut doar ca prietenii lui de acasă să fi văzut gesturile de susţinere ale ungurilor de pe traseu. Ar fi vrut doar ca amicii săi din Bucureşti să fi auzit prin timpanele lui corul format din sute de voci maghiare care i-au trasmis forţa de a-şi mai dezmorţi picioarele în punctele critice. Pentru a străbate cei 42,195 de kilometri. În cinci ore şi şase minute fără o secundă. Aplaudat de multe perchi de palme ale ungurilor. 42,195 km. Locul 2.985.


!DE AFLAT Cifrele de la 29th SPAR Budapest Marathon

  • 23.450 participanţi la toate probele: maraton, semi-maraton (30 km), ştafetă şi alte curse pe distanţe mai mici
  • Peste 3.200 de participanţi din alte ţări, printre care: SUA, Brazilia, Rusia, Argentina, Franţa etc.
  • Peste 80 de români participanţi, dintre care o parte sunt maghiari stabiliţi în România
  • Câştigătorul de la masculin se numeşte Tamas Janos Nagy, cu un timp de 2h27:14
  • Câştigătoarea de la feminin se numeşte Simona Juhasz-Staicu, 2h51:08
  • Startul competiţiei a fost dat de Primarul Budapestei, Istvan Tarlos, alături de campioana mondială şi europeană la înot, Katinka Hosszu

!DE ŞTIUT Cât îi costă pe români participarea la Maratonul de la Budapesta

  • Un bilet de avion costă între 100-200 EUR (ruta Bucureşti – Budapesta) cu compania Tarom. Românii din vestul ţării pot călători direct cu maşina
  • Taxa de participare la Maratonul de la Budapesta este între 55 şi 90 EURO (preţul cel mai mic este pentru plata anticipată, iar preţul cel mai mare pentru plata în ziua concursului)
  • O noapte de cazare la Budapesta costă între 7-8 EURO (pat într-o cameră de hostel) şi 150 EUR (hotel de 4 stele)
  • Pachetul de concurs include tricou oficial de participare, medalie de finisher şi alte produse din partea sponsorilor

! DE VĂZUT Traseul, care include şi trecerea prin două locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO, poate fi urmărit aici: https://www.youtube.com/watch?v=77X-xIt_MUw


Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.