Ionel Ganea (52 de ani) vorbește în premieră, într-un interviu sfâșietor acordat pentru ProSport, după drama care i-a marcat viața. Moartea fiului său Alexandru Ioan, cel care și-a pierdut viața la vârsta de doi ani, în urma unui accident rutier care a avut loc în timp ce tatăl său se afla la volanul mașinii care a intrat într-un automobil staționat pe marginea carosabilului.
Salut, Ionele! Cum ai trăit evenimentul pe care l-ai organizat în memoria fiului tău?
Sincer, eu vreau să le mulțumesc băieților care și-au rupt puțin din timpul lor și au reușit să vină la Făgăraș și să facă niște copii fericiți. Nici eu nu mă așteptam ca evenimentul să fie așa de reușit în privința celor mici. După cum ai văzut, au participat foarte mulți copii și asta m-a bucurat enorm. Am reușit să-i fac fericiți pe acești copilași. A fost ceva de suflet și nu știu dacă până acum, aici la noi la Făgăraș, a mai făcut cineva așa ceva pentru ei. Scopul meu, țelul turneului a fost pentru ei.
Te gândești ca pe viitor să mai organizezi și alte ediții?
La vară, dacă mă ajută Dumnezeu și o să mi se alăture și alți foști colegi, probabil o să fac a doua ediție. Poate o să-l organizăm pe iarbă, pe stadion. Știi ce m-a impresionat? Chiar dacă nu i-au prins jucând pe Lupu, Rotariu, Trică și ceilalți, ei au venit pregătiți, știau cum îi cheamă, cine sunt.
Cred că acest memorial a venit și ca o alinare pentru tine
A avut și efect sufletesc, cred că și Alexandru, acum fiind îngeraș, mi-a dat putere. Să văd așa mulți copii strânși la sală este o dorință îndeplinită. Pentru mine e foarte greu, iar cât o să trăiesc o să fie cumplit. Nu doresc nimănui să fie în pielea mea, să i se întâmple o astfel de dramă. Și am văzut că au fost și unii care m-au criticat. Lor le doresc un singur lucru: Dumnezeu să-i ierte și pe ei! Cine și-ar fi dorit să i se întâmple așa ceva? Cine? Ăsta e cursul vieții mele! Nu sunt supărat pe ei, mă rog la Dumnezeu să-i ierte și să nu aibă parte vreodată de așa ceva. Să-ți spun ceva dacă îmi permiți.
Te rog!
De curând, în zona asta la noi a fost tot așa un accident în care o fetiță, care era în scaun, a murit în urma unui accident. Ăia care m-au criticat să știe un singur lucru: când e să se întâmple și vine ceasul rău, nu te pui cu soarta. Nu există barieră, e o chestiune de secundă. Înainte de accidentul meu, la fel, a avut loc un alt accident nenorocit, în care o fetiță de 10 ani și-a scăpat sora, care avea un an și câteva luni, de la etaj. A luat-o în brațe să-i arate ceva și i-a scăpat din mâini. Ce păcate avea fetița aia?
Pot să te întreb de momentele în care fiul tău se afla în spital, știu că ai stat lângă el în fiecare zi…
Nu aș vrea să vorbesc despre asta, despre accident, nu pot să o fac și te rog să mă înțelegi.
Tu ce vrei să faci în viitor, te gândești să te întorci în fotbal?
Vedem, acum nu știu ce să zic, e greu pentru mine. Poate trebuie să ies din starea asta, să nu rămân blocat. M-a invitat și Dănuț Lupu pe la el săptămâna asta, încerc să mă mai rup, dar e aproape imposibil. Mă mai cheamă lumea din țară, dar sincer nu prea am starea necesară să mă expun, să ies, prefer să stau cu mine și să-mi alin suferința. Sunt în mâinile lui Dumnezeu și ce o să vrea el cu mine, aia să fie!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F12%2FIMGL0130-1400x933.jpg)
Ionel Ganea și fratele său (cel din dreapta Ganezului)
Cât te-a ajutat rugăciunea în aceste luni cumplite de după moartea fiului tău?
Dumnezeu nu cred că ne vrea răul, pentru mine a fost ceasul rău și mi s-a întâmplat cea mai mare nenorocire de pe pământ. Rugăciunile te ajută și te întăresc. Ce pot să fac eu mai mult în momentul ăsta decât să mă rog? Ce? Vreau să stau liniștit și să-mi spun rugăciunile. Dacă Dumnezeu consideră că mai sunt de folos pe pământ… să mă lase să-mi duc crucea asta toată viața, să trăiesc în necazul ăsta. Dacă nu: „Facă-se voia Ta, Doamne, precum în cer și pe pământ”. Ce să fac? Ce pot eu să mai fac? Mie nu-mi rămâne decât să devin un om mai bun, mai credincios, până mi-o veni și mie rândul. Mă gândesc mereu la un singur lucru! De ce nu m-a luat Dumnezeu pe mine și să-l fi lăsat pe el! Nu ar fi fost atâta suferință, atâta durere, lumea mă uita mult mai repede, nu era așa o mare pierdere dacă mă duceam eu pe lumea cealaltă. Am avut un an cumplit, cel mai rău din viața mea. Ți-am mai zis, îmi mai rămâne să mă apropii de Dumnezeu cât mai mult pot sau să mă unesc cu el, cu băiatul meu.
Ai familia lângă tine, l-am văzut pe fratele tău care a intrat pe teren în echipa ta, la fel soția a fost în tribune, Ioana fata voastră a avut un moment special în deschiderea evenimentului în memoria frățiorului ei.
Da! Și le mulțumesc și lor. Au fost și părinții mei și mama soacră, multe rude care îmi sunt sprijin. Mi-aș fi dorit să fi venit și George, băiatul meu, dar el e încă în programul echipei, la Ujpest, săptămâna asta termină. Mulțumesc lui Dumnezeu că e sănătos, dar sunt și acolo niște probleme, s-a schimbat conducerea, nu au un antrenor stabil și nu prea îl mai iubesc din cauză că e român. Asta am înțeles de la oamenii pe care-i mai am și eu prin Ungaria, e greu să-l mai bage să joace pentru că e român. Mai are contract pentru o jumătate de an, însă sperăm să ajungem la o înțelegere și să-l lase să plece. De ce să-l țină? Au o filosofie cum rar am întâlnit.
La ce te referi?
Uite și la Duarte, tot așa fost. L-au trimis să se antreneze fără doctor, fără antrenor profesionist, ei nu spun asta, ascund, însă nu au respectat regulamentele internaționale.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F12%2FIMGL0332-1400x933.jpg)
Iosif Rotariu, unul dintre invitații tăi la acest eveniment, și-a permis să-ți dea un sfat și ți-a recomandat să faci sport pentru a trece mai ușor peste momentele de cumpănă…
N-am mai jucat de foarte mult fotbal, am și genunchiul care mă supără. Vorba fotbaliștilor, la mine se potrivește perfect: jucăm din grăsime, adică din experiență. Bine, mai puțin la Rotariu, el nu are un gram în plus la vârsta lui. Și eu am fost alături de Roti în momentele lui grele cu fetița și acum a venit și el să mă sprijine. M-am gândit că și el a avut o pierdere mare, ne știm de foarte mult timp și am zis să-l invit. Cât despre sport, dacă îmi permite sănătatea, o să fac. La tinerețe, sportul e sănătate, la bătrânețe, când ești rablagit cum sunt eu cu genunchiul, cu gleznele, mai apare și câte o operație, e boală curată.