Ion Bebe Barbu, considerat unul dintre cei mai buni fundași din țară în perioada 1960-1975, a fost căpitanul naționalei în egalul cu Anglia din 1968, a purtat banderola la FC Argeș, în 1972, în victoria împotriva celor de la Real Madrid, 2-1 în Trivale (1-3 la Madrid, în turul doi al Cupei Campionilor), a ținut piept Miliției după ce piteștenii i-au suflat titlul lui Dinamo. Unul dintre cele mai dificile examene l-a avut de dat nu pe teren sau la facultatea de filologie pe care a absolvit-o, ci anul trecut, după ce a fost salvat de la moarte în urma unei operații la colon.
Cu Nottingham Forest (0-2, 1-2, în ’79), în turul doi al Cupei Campionilor, Barbu a fost președintele lui FC Argeș. La fel și în întâlnirea din turul doi al Cupei UEFA cu Valencia (2-1 la Pitești, 2-5 în deplasarea din ’78), unde jucau Bonhoff și Kempes, proaspăt campion mondial cu Argentina și golgheterul CM.
Are un titlu cu FC Argeș
Ion Bebe Barbu s-a născut pe 24 decembrie 1938, la Craiova. Din 1959 a evoluat pentru Dinamo Pitești, devenită ulterior FC Argeș. Deține, ca jucător, un titlu cu FC Argeș, în 1972, jucând de 224 de ori în prima ligă. A evoluat de șapte ori în prima reprezentativă, debutând în 1967, în partida cu Polonia. A antrenat formațiile Muscelul Câmpulung și Metalurgistul Cugir, apoi a lucrat în cadrul DJS Argeș. A fost președinte la FC Argeș între 1978 și 1982.
Ați fost căpitan în egalul făcut de România la București cu Anglia, în 1968… Nu ne-a speriat numele campioanei mondiale en-titre, pentru că pe teren tot 11 urmau să intre. Angelo Niculescu m-a ales căpitan pentru seriozitate și pentru forma în care eram, deși cei de la Steaua și Dinamo erau invidioși. După meci au venit la mine cei de la Steaua să mă ia la ei, dar i-am refuzat pentru că jucasem o viață la Dinamo Pitești.
Ce s-a întâmplat de n-ați jucat la meciul retur de pe „Wembey”? A fost ultima posibilitate pentru mine de a da examenul de stat la filologie, programat exact în data meciului retur cu Anglia, așa că am renunțat să fiu căpitan pe „Wembley” pentru a deveni profesor de filologie. După ce am terminat liceul, tatăl Dorinei (n.r. – actuala soție a lui Barbu) mi-a spus că îmi dă voie să mai umblu cu fata lui doar dacă dau la facultate. Am intrat din a doua încercare și apoi ne-am căsătorit, respectându-mi promisiunea făcută tatălui ei de a termina facultatea.
Cum a fost perioada petrecută la Beșiktaș? Am fost trecut în rezervă ca să pot fi transferat, deoarece eram cadru activ în MI. Dorina a făcut rezervare de catedră un an ca să mă poată însoți la Istanbul. Am fost titular meci de meci tot sezonul, iar pe atunci Beșiktaș avea patru titulari în națională. În țară, fata noastră, care avea un an, rămăsese cu părinții soției. Dar socrul a murit și mama-soacră nu putea sta singură cu fetița, așa că am fost nevoiți să ne întoarcem acasă după un an, deși Beșiktaș mă mai dorea. Eu am primit 5.000 de dolari, în două tranșe, iar FC Argeș a încasat aproximativ 20.000-25.000 de dolari. Trofeul din ’79, expus la loto, apoi furat
Cele două titluri cu FC Argeș? În ’72, ca jucător, au venit mulți fani în fața blocului nostru după ce am câștigat, scandau, țipau… Apoi am fost cu soția la petrecere, la restaurant. Erau suporteri peste tot, erau fericiți doar să ne atingă. În ’79, eram președinte, Dinamo avea pregătit totul pentru sărbătoare, inclusiv pe trofeu era inscripționat numele lor. Numai că Gicu Dobrin a vrut altfel. După ce am câștigat trofeul, l-am expus la o agenție Loto în Pitești, să-l admire toată lumea. Apoi a dispărut, nici acum nu știm unde e.
Cum a reacționat miliția după ce i-ați suflat titlul lui Dinamo în ’79? La o zi sau două după ce am luat titlul, la club au venit inspectorii Miliției și, timp de nouă luni, zi de zi, au făcut controale severe, în speranța că vor găsi ceva neclarități în acte. M-au amenințat că mă bagă în pușcărie și că ne vor lua titlul de campioni dacă găsesc ceva în neregulă. N-au găsit, dar, după ce au plecat, mi-am dat demisia din postul de președinte al clubului, ducându-mă la DJS. Mai primiți rentă viageră de la FC Argeș? Am primit rentă din 18 iunie 2002, dar, din aprilie anul acesta, mi-a fost tăiată. Nu era o sumă mare, primeam în jur de 300 de lei. E greu fără ea, dar bine că am pensie de profesor.
Despre cel mai bun prieten al dvs, Dobrin? Mare pierdere, Dumnezeu să-l odihnească! Pe lângă faptul că l-am apreciat foarte mult pe Gicu, care era un copil când l-am cunoscut, am fost și cel mai bun prieten al lui. Acum, la Muzeul Sportului din Pitești avem o sală în care sunt imagini doar cu noi doi din perioada când activam la FC Argeș. Am donat acolo toate albumele și suvenirurile din perioada aceea.
Legat de Mutu, ce ne puteți spune? Este un jucător de clasă, un fotbalist de rasă. E ambițios, o să revină în forță și după problemele de acum. Am fost făcuți cetățeni de onoare ai orașului în același timp, eu, Leonte Ianovschi și Mutu!
Articol scris de: Sorin MANU, Romeo CHIRIAC
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER