Îl surclasează pe Becali la toate capitolele! Cum a fost întâmpinat Ganea la Ghidighici: "Am auzit că îţi place să baţi arbitrii! Nu-i nicio problemă, hai să-i batem la dublu"

4 apr 2012 10878 afişări Comentează şi tu Special
Îl surclasează pe Becali la toate capitolele! Cum a fost întâmpinat Ganea la Ghidighici: "Am auzit că îţi place să baţi arbitrii! Nu-i nicio problemă, hai să-i batem la dublu" Găniţă din Ghidighici 10 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/9473396/2/ganea1.jpg

Ganea are un patron excentric la Ghidighici, un om care, dacă ar trăi în România, l-ar putea face uitat pe Gigi Becali. La prima sa experienţă ca "principal" al unei echipe de seniori, fostul internaţional trebuie să îndure condiţiile din Moldova şi să se adapteze unui fotbal ciudat. "Meseria e la fel, oriunde o faci", spune el, noul antrenor al Rapidului din Ghidighici.

Un bărbat îmbrăcat în trening merge legănat, cu burta care stă să-i iasă de sub tricou, pe cărarea spre vestiare. Îmbină, numai el ştie cum, într-un mod armonios rusa cu limba română, iar cu cei trei africani din lot vorbeşte în franceză. E doctorul Iurie (foto) de la Rapid Ghidighici, un basarabean cu un umor ciudat: "Uite că azi am venit în alb, aşa cum ne-a cerut antrenorul". Pe chipul său rotund apare brusc un zâmbet larg: "Coach mi-a spus să şi slăbesc, dar i-am zis că mai mult de 16 grame pe zi n-am cum să dau jos". Intră apoi în clădirea miniaturală din care se aude doar vocea lui Ganea şi un zgomot metalic făcut de crampoanele jucătorilor, să îşi aranjeze trusa pentru antrenament.

"Dreapta după al doilea pârleaz şi aţi ajuns"

Ghidighici e un sătuc de lângă Chişinău. Doar şapte kilometri separă dealul pe care sunt aruncate câteva zeci de case de capitala moldovenilor, dar traseul e mult mai dificil decât în aparenţă. Chiar şi cu GPS la maşină, tot de îndrumările localnicilor depinzi. "La al doilea pârleaz cotiţi la driapta, mergiţi pi lângî vărării şi în capăt faciţi stânga", spune un bătrân, care apoi calcă apăsat pe un chiştoc de ţigară. Nu a auzit de Rapid, nu pare să îl ştie nici pe Ganea, dar îşi dă tot interesul să explice cât mai exact. La intrarea în sat, după ce ocoleşti cu greu gropile din asfaltul aproximativ, te întâmpină un indicator scorojit, ridicat în dulcele stil comunist. În câteva sute de metri pe dreapta e şi baza lui Rapid, noua echipă a lui Ionel.

Iar n-ai, mă, bască?

E o linişte rurală în jurul bazei de antrenament. Un gospodar se luptă cu tabla strălucitoare de pe casă şi, din când în când, pe drumul principal trec câteva maşini vechi. Pe teren, Ionel Ganea îi strânge pe jucători în jurul lui. Unul blonduţ, mai firav, stă timid în spatele grupului. "Băi, ce-i cu tine? Unde-ţi sunt ghetele?", îl intimidează antrenorul. "Sunt accidentat, fac doar alergări", răspunde timorat. "Aha! Ceas ai? Unde ţi-e ceasul?", continuă Ganea dialogul care începe să semene tot mai mult cu bancul în care ursul se ia de iepuraşul fără bască. "Fii atent, 20 de minute alergare, 10 minute pauză de streching, apoi iar 20 de minute alergare! Hai, dă-i drumul la treabă", vine ultima replică, ceva mai dulce, a lui Ionel.

"Vreau să ţipi să se audă până la Chişinău!"

Cu ceilalţi jucători împrăştiaţi pe tot terenul, Ganea începe al treilea antrenament de când a venit la Ghidighici: "Să ştii că e mai bine pentru mine că sunt aici. Decât în "C" pe la noi…". E ultima şedinţă de pregătire de dinaintea debutului ca antrenor în Moldova şi e aplecat asupra fiecărui detaliu. Surprinzător, cu calm. Nu îşi pierde cumpătul, dar caută un mod prin care să transmită ceva din energia sa şi jucătorilor. "Băi, vreau să fii rău! Vreau să ţipi...să ţipi să se audă până laa...laaa Chişinău", îi strigă portarului său după câteva pauze scurte în care a părut că îşi căuta localizarea în spaţiu. E ultimul strigăt al antrenamentului şi jucătorii încep să se urce în autocarul vişiniu.

"Îl lăsăm acasă!" "Păi...e singurul de la noi născut în Transnistria. O să spună că avem ceva cu ei dacă nu-l luăm"

Ionel urcă la etaj. Aici sunt doar două camere mici: una pentru vizionări - cu scaune gri, un computer antic şi un proiector despre care nu ştii dacă mai funcţionează sau nu - şi cealaltă pentru antrenor. Un fel de birou în care îşi mai fac loc sacii de mingii şi un pat. Da, un pat! Fostul atacant stă într-un colţ şi încearcă să facă lotul pe care să-l ia în deplasarea de la Ribniţa, în Transnistria. Cu câteva minute în urmă, un dialog amuzant cu doctorul Iurie îi descreţise fruntea.
Ionel, cu dânsul ce facem?
- Îl lăsăm acasă...
- Păi...e singurul de la noi născut în Transnistria. O să spună că avem ceva cu ei, dacă nu-l luăm. O să apari pe la Pro TV şi la Observatorul de Tiraspol...
Ce-o să zică? Că sunt nazist sau ce? Ha-ha Îl luăm doctore, îl luăm pe băiat!

Cazare în Orhei, apoi cursă contra cronometru

Rapid nu merge direct în Transnistria, dar nici în Chişinău nu rămâne. Distanţa dintre Ribniţa şi capitala Moldovei e spartă în două de un popas peste noapte la Orhei, un orăşel gri aflat la jumătatea traseului. "E urât rău de tot în partea aia, din acest motiv ne vom caza aici", explică managerul Marin Mitran, cel care l-a adus şi pe Ionel Ganea în Moldova. Povesteşte omul îmbrăcat la costum: "Mi s-a oferit postul aici şi m-am gândit să-i dau o şansă lui Ionel. Ne ştim de multă vreme, am jucat şi eu fotbal în Germania, la Stuttgart Kickers. Suntem prieteni buni".

Luxul din hotelul Codru şi confiscarea biscuiţilor

În Orhei plouă mărunt. Cerul plin de nori se completează perfect cu imaginea oraşului. În holul hotelului, Ionel Ganea e un factotum. Împarte cheile de la camere, completează formulare, strânge paşapoarte. "Băi, ce-ai în punga ai?", se răsteşte. Băiatul cu plete, mijlocaş în echipa lui Ionel, îşi găseşte greu cuvintele: "Bi..biscuiţi". "Şi, în afară de biscuiţi, ce mai ai acolo? Aha..nimic zici! Hai, da-o încoa şi o iei înapoi după meci". Ordinul nu se comentează şi biscuiţii ajung ascunşi, undeva, prin autocar. "Era debandadă aici înainte să vină el. Jucătorii erau obişnuiţi să facă mai tot ce vor şi asta se vedea şi în rezultate", explică Marin Mitran, managerul prieten, care apoi se grăbeşte spre maşină. Trebuie să meargă la Federaţie să-l facă apt de joc pe Daniel Barna, adus recent de la Ceahlăul.

Patronul, un om bun, dar cu boală pe "fluieraşi"

E ziua meciului. Jucătorii fac drumul până la restaurantul de lângă hotel şi apoi, după jumătate de oră de odihnă, pornesc în şir indian către autocar. Alex Bălţoi nu se dezlipeşte de iPod, la fel şi cei câţiva africani din echipă. N-au căşti cât capul "Beats by Dre", cum e moda pe la noi, şi nici genţi lucioase. Sunt simpli, chiar simpatici. Chadi, un mijlocaş scund, dar foarte rapid, negociază cu fotoreporterul Alex Hojda trimiterea câtorva poze de la meciul de peste trei ore. "O luăm mai din timp că asta merge ca melcul", spune Ganea înainte să se urce în maşină. E puţin agitat şi mai încruntat ca de obicei.

Filtru, filtru, filtru! Stop!

În sfârşit, graniţa! Denivelările din asfalt păreau să nu se mai termine. S-a terminat, preţ de 20 de kilometri, asfaltul pe partea stângă. Maşinile au mers îngrămădite pe un singur sens şi să vezi două TIR-uri îngrămădindu-se pe o fâşie subţire de şosea nu e tocmai relaxant. Ciudat, te bucuri când vezi grănicerii transnistreni. Un filtru, apoi al doilea şi, în sfârşit, al treilea şi ultimul. Paşapoartele sunt controlate, verificate, introduse într-o bază de date şi, într-un final, date înapoi. Singura problemă e că echipa trebuie să fie la stadion cu o oră şi jumătate înainte de partidă şi vameşii nu par să ţină cont de asta: "Mamă, mamă! Mai durează?", întreabă cu tupeu, dar totodată prudent, delegatul Rapidului din Ghidighici. "Gata! Hai să mergem", răsuflă uşurat după ce grănicerii înapoiază paşapoartele.

"Acreditări? Voi glumiţi, nu?"

Maşina ProSport urmăreşte autocarul. Alfabetul latin a dispărut în totalitate, fiind înlocuit de către cel chirilic. Oamenii vorbesc doar rusa, iar cei care ştiu şi limba română, o vorbesc doar şoptit. "Auzi, dar noi cum intrăm? Trebuie să ne acredităm? Cât costă un bilet?", îl întrebăm la intrarea în stadion pe unul dintre oficialii echipei lui Ganea. Până cu o oră înaintea meciului nu ne-a trecut deloc prin cap că n-am putea intra în stadion. "Voi glumiţi, nu? E liberă intrarea, intră cine vrea şi cine nu vrea!". Chiar dacă sunt poliţişti peste tot, pe arena bătrână din Ribniţa, chiar intră cine vrea. Ajunge şi celebrul - cel puţin în Moldova - patron al Rapidului la meci. Coboară dintr-un Mercedes negru cu numere de Chişinău, pe care îl parchează la câţiva metri de vestiarele oaspeţilor. Gazdele se schimbă lângă arbitri, într-o baracă. "Sunt condiţii modeste, trebuie să fim sinceri", spun, parcă ruşinaţi, oamenii.

"Ionele, hai să-i batem amândoi!"

Victor Ostap , omul cu banii de la Rapid, e un tip controversat în Moldova. Amabil, elegant îmbrăcat, seamănă un pic cu Marius Stan, dacă ignori mustaţa. Nu menajează pe nimeni când vine vorba de fotbal şi e brutal ca o lovitură în plină figură. "Degeaba dai gol Angliei, dacă nu poţi să aduci agresivitate la echipa asta. Că dânşii îşi bat joc de fotbal uneori", spune împingându-l, mai în glumă, mai în serios, pe unul dintre jucători. Povesteşte cu umor şi prima întâlnire cu Ganea: "I-am zis: «Măi, Ionele, am auzit că îţi place să baţi arbitrii! Nu-i nicio problemă, că şi mie îmi place! Hai să-i batem la dublu»". Nu ştii dacă să râzi sau nu şi singura reacţie e un zâmbet în colţul gurii.

"Pederastule, n-ai cum să ne opreşti!"

Cât de dur e Ostap s-a văzut la meci. Cocoţat pe ultimul rând al tribunei de doar câteva sute de locuri, lângă o boxă defectă din care ieşea doar un fâşâit îngrozitor, nu se opreşte din a-l certa pe "central". Mai ales după ce echipa sa egalează: "Ai văzut, băi, pederastule? N-ai cum să ne opreşti, băi!". De ce ar vrea arbitrul să-i oprească explică tot el: "Aici, se mai dau câte două-trei mii de dolari, aşa, ca să arbitreze corect, spun ei".
Aţi venit special să fiţi alături de Ionel Ganea la debut?
Am mai fost la câteva meciuri până acum, dar n-am rezistat mai mult de 30 de minute…
Deci dacă vă voi vedea plecând la pauză...
Nuuuu! Nici vorbă. Azi stau cel puţin până în minutul 70! Ha-ha!
Pentru el, fotbalul e o distracţie. Are mai multe afaceri şi îşi găseşte un refugiu ciudat în acest sport. Pentru Ionel Ganea, fotbalul e o meserie în care abia a scos capul: "Frate, meseria e la fel peste tot! Trebuie doar să pui suflet".


5 ani de existenţă va împlini pe 23 august clubul Rapid Ghidighici pe care îl antrenează Ionel Ganea

6 este cel mai bun loc ocupat de Rapid în scurta sa istorie, în campionatul Republicii Moldova

3.000 de dolari câştigă Daniel Barna, fundaş venit de la Ceahlăul în urmă cu câteva săptămâni

1-2 a câştigat echipa lui Ganea, la primul său meci oficial pe banca lui Rapid Ghidighici, în deplasarea de la Iskra-Stal

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.