Hagi știe care e cheia performanței în fotbalul actual

Hagi se aprinde când vorbește despre fotbal. „E un domeniu care nu mă obosește niciodată”, explică el amploarea gesturilor pe care le face.

„La un moment dat poate o să antrenez și eu niște copii. Mi-ar plăcea. Oricum, Cupa Hagi Vodafone nu are legătură cu ce voi face eu în continuare. Pot să mă mut și în altă țară, competiția va rămâne aici și se va derula an de an, iar din sezonul viitor va fi obligatorie pentru categoria 10-12 ani. Finala se va juca mereu la Constanța, deoarece de acolo am plecat eu”, continuă el. Discuția alunecă apoi spre Euro și pentru că, „de-spre campionat nu vorbesc”. „Voi fi în Elveția alături de naționala României. Stau la toate meciurile. E primul turneu final în care urmăresc naționala din tribună, dar sper să iasă bine. Există potențial și asta am dovedit”, e de părere Hagi.

Simpatizează Olanda și Italia

„Culmea, eu de obicei țin cu Olanda și Italia, adversarele noastre. Favorite sunt ca de obicei Franța, Italia și Germania. Pentru ele ratarea finalei echivalează cu eșecul. Apoi vin câteva echipe care pot pune probleme. Printre ele e și România. Diferențele se fac pe moment. O sclipire de geniu, o viteză mai bună de reacție, orice e posibil. Un lucru rămâne însă fix. Dacă nu ai o echipă puternică mental, nu poți câștiga războiul. O bătălie poți să câștigi, dar războiul niciodată. Toți trebuie să fie puternici psihic. Dacă sunt doar zece, nu e bine, pentru că al unsprezecelea poate să clacheze și să năruiască totul”, afirmă convins Hagi, care simte nevoia să detalieze: „Steaua în ‘86 de aceea a câștigat CCE. Toți erau unul și unul. Păi Iovan, Bumbescu, Belo, Bărbulescu, Loți, Balint, Lăcă și restul nu concepeau niciodată să piardă vreun meci. Aveau un psihic formidabil. Mi-am dat seama când am ajuns printre ei”.

Noi, românii, suntem iuți la minte. Asta e calitatea noastră, că putem să improvizăm, să inventăm, să răsturnăm situații. Cu munca stăm însă destul de prost
Gheorghe Hagi fost fotbalist

Iulian Anghel / Autor

A intrat în presa sportivă în 1995 la „Sportul românesc” și a fost pe rând colaborator, redactor, editor, șef departament reporteri speciali, redactor șef sport la Gazeta Sporturilor, Prosport și Adevărul. A revenit full-time în presă după cinci ani petrecuți la Minsterul Afacerilor ... citește mai mult