Fotbal pe calculator**

…Privindu-l pe Bănel cum încearcă „bicicleta”, așa cum a văzut
el acum câțiva ani, la Ronaldo-brazilianul, te încearcă sentimentul
de neputință. În urmă cu vreo 12 ani, când infamii de ziariști
scriau că România fotbalistică va ajunge ca Ungaria, conducătorii
de atunci și de acum ai acestui sport îi arătau triumfători pe Hagi
și pe Gică Popescu, „produse” care nu le aparțineau, dar pe care le
însușiseră cu nerușinare. La adăpostul acelei generații salvate în
străinătate de la ratare s-a distrus, de fapt, fotbalul nostru, un
fel de Bancorex sportiv din care s-a furat cu frenezie, zi și
noapte, decenii în șir.

…Aseară, tricoul cu numărul 10 l-a purtat debutantul Florescu,
fotbalist la FC Midtjylland, echipă clasată acum pe locul 10 din 12
posibile în Danemarca. Altă dată, acolo era Hagi. Sau, mă rog,
detestatul Mutu. Pe flancul stâng, Mihăiță Neșu, jucător la
Utrecht, locul 7 în Olanda. Privind stângăciile bălaiului, trebuie
să ne retușăm amintirile despre Selymess, „Cenușăreasa” Generației
de Aur. Ce-ar mai fi de spus? Poate faptul că aseară căpitanul
tricolorilor a fost un fotbalist legitimat la Al-Hilal. În Arabia
Saudită.

…Să nu ne amăgim: Israel ne-a bătut măr aseară. Ne-a bătut rău o
echipă de mâna a treia, venită la Timișoara fără antrenor și având
în primul unsprezece un fotbalist – Saban – de care steliștii s-au
despărțit cu regretul că s-au păcălit aducându-l. E adevărat că și
naționala noastră a fost una experimentală, dar nici măcar
argumentul ăsta nu ar trebui să ne încălzească: nici „rezerviștii”
nu mai sunt ce-au fost.

…De fapt, ce ne-a spus meciul de aseară? Că fotbalul românesc
s-a dus dracului. Că ne visăm uriași, dar nu ajungem nici măcar la
scaun. Că locul nostru e acum la coadă și că nu ne mai lasă nimeni
să ne băgăm în față.

Și cum ar putea fi altfel dacă terenul din curtea școlii unde am
învățat, altădată plin de copii de dimineață până seara, e acum
pustiu? Poate n-ați aflat, dar fotbalul ăla pe care-l știam noi nu
mai e. S-a mutat pe calculator.