Figo, urmașul lui Eusebio

Dacă rostești în prezența unui portughez numele lui Luis Figo, fața i se luminează imediat. De la Eusebio încoace, niciun alt jucător lusitan n-a mai avut asemenea carismă, și chiar starul în mare progres, Cristiano Ronaldo, deocamdată nu este văzut de compatrioți drept „locotenentul“ Perlei Negre din Mozambic, poziția fiindu-i atribuită, cu majoritate de voturi, lui Figo.

Figo a fost inclus de către UEFA în rândul celor mai buni o sută de jucători all time, ca semn al valorii sale indiscutabile. Luis este un vrăjitor al balonului, cu dribling alunecos, dar nu de puține ori acuzat de către presă sau de către adversari pentru ușurința cu care se dezechilibrează voit în duelurile cu apărătorii adverși. A făcut parte din ceea ce și portughezii au numit „Generația de Aur“, alături de un Manuel Rui Costa sau Joao Vieira Pinto, fiind de departe Hagi al lor, adică liderul care a tras naționala lusitană de multe ori după el. A evoluat în carieră la ambele mari grupări spaniole, FC Barcelona și Real Madrid, pentru „trădarea” culorilor blaugrana fiind „recompensat” la prima partidă cu Real Madrid pe „Nou Camp“ cu un cap de porc aruncat din tribună în direcția lui. Ar fi putut ajunge în Italia, dar faptul că a semnat concomitent cu două cluburi, Juventus și Parma, l-a determinat să aleagă salvarea spaniolă, mergând la Barcelona.

În 2000 a devenit un record în materie de transferuri la acea vreme, rivala de moarte a catalanilor, Real Madrid, „furându-l” pentru 38 de milioane de lire sterline. După alți cinci ani a ajuns, în sfârșit, în Italia, dar la Inter, unde se află și astăzi, chiar dacă anii au trecut și Figo are apariții tot mai pasagere. A refuzat în vara lui 2007 o megaofertă pentru un final ca un tun financiar, din partea saudiților de la Al-Ittihad.

127 de selecții la naționala Portugaliei a bifat Luis Figo până în prezent