de Andru NENCIU
E una dintre iernile geroase ale anilor ’80. În Bistrița tremură și țurțurii de frig, Daciile se ambalează pe luciul gheții, iar ghiozdanele se fac sanie pe derdeluș. Adrenalina îi pompează în vene și micului Adrian. Adrian Crișan. Sau Adi. Adi sau Criși. Născut în 80, elevul învață în clasa a II-a D. Puțin mai la dreapta, pe coridor, se trântește ușa clasei a II-a E. Pe un număr matricol cusut în inima uniformei stă scris Lucian. Lucian Sânmărtean. Adi și Lucian fac cuplu pe terenul de fotbal în pauze. Nici nu mai contează că frigul le taie obrajii sau că mingea de 35 lei înghețată le rupe fiecare unghie de la picior. Și duc meciul în prelungiri. Până peste ora de matematică. Da, în prelungiri. Prelungirile unor cariere ce aveau să-i transforme în exemple și idoli pentru puștii ispitiți de sporturile lor.
Puțin mai târziu de iarna ce leagă 88 de 89. Comuna Dumitra. La biserica din comună enoriașii ascultă slujba pe vocea baritonală a preotului Crișan. Un preot atras și de sport. De tenis de masă mai precis. Dovada!? Într-o încăpere din parohie sunetul nemuzical al vechii mingi din celuloid sparge de fiecare dată asurzitoarea liniște din zonă. „El era bunicu. Tata lu’ tata. Și-a dorit mereu ca tata să devină jucător de tenis de masă, dar nu a fost să fie. Și-au văzut visul prin mine”, clipește vesel, pe un ton ardelenesc, nepotul preotului. Adrian Crișan. Pe atunci? Un ghemotoc plimbat cu sania de fratele cu cinci ani mai mare, Răzvan, spre sala de tenis de masă. „De teamă că stau la fotbal, îmi făceau toate poftele. Una dintre ele era să fiu dus cu sania. Așa a început totul”, mai lasă Adi câteva cuvinte din vârful limbii. Așa a început totul. Cine e Adrian Crișan? Are 36 de ani. 5 ediții de JO la activ. E fost număr 10 mondial în lumea răpită de ochii oblici. S-a bătut cu toți greii tenisului mondial de la Jan Ove Waldner, Jean Philippe Gatien și Saive, la Ma Long, Samsonov, Boll și Ovcharov. Face parte dintr-o generație de excepție alături de Andrei Filimon și Constantin Cioti. Și…
…Și zici că tenisul de masă a câștigat lupta cu fotbalul pentru tine. De ce? Pentru că până la urmă am realizat că iubesc tenisul de masă. Dar și el m-a iubit și mă iubește. Uită-te la mine! Am 36 de ani și încă joc. Trebuie să fii serios, să mergi la antrenamente, să dai tot ce ai mai bun în tine. Și trebuie să țin pasul, pentru că sportul ăsta e din ce în ce mai fizic, se pune mult accentul pe latura asta. Apoi, s-au făcut nenumărate modificări asupra mingii. Nu mai este fabricată din celuloid, se confecționează din plastic și nu mai prinde atât de mult efect! Pe mine mă avantaja să imprim efect!
Dar tot ai ajuns în optimi la Rio de Janeiro. Dar n-am mai ajuns până în sferturi, ca la ediția de la Londra.
Te antrenezi la fel? Acum, mai puțin, doar un antrenament pe zi fac, de câte două ore și jumătate, dar înainte făceam cam câte șase ore.
Mi-ai spus de mingi mai devreme. Eu vreau să te întreb despre palete. Despre fețele de paletă mai exact. Te-am văzut de nenumărate ori cu foarte multe fețe de paletă în geantă. De ce? Cred că întotdeauna am avut un simț mai altfel, am fost mai sensibil când a fost vorba despre paleta de joc sau ce material folosesc. Și pot să zic că de mulți ani îmi aleg materialul cu care joc. Unuia îi convine să aibă mai mult control asupra mingii, alții vor să sară mai tare. În vremurile bune mergeam și cu 40 de fețe la mine, pentru că am avut tot timpul contract cu Butterfly, care pune la dispoziție fețe și trebuia să vezi ce material folosești în sală. Majoritatea vin cu foarte multe fețe, recent am fost în cameră la germanul Ovtcharov care are 100 de fețe (n.r. – cel mai valoros jucător din Europa).
40 de milimetri e diametrul unei mingi de tenis de masă
2,7 grame e greutatea unei mingi de tenis de masă
Oameni din tenisul de masă mi-au povestit că în diferite perioade ale carierei tale ți se spunea Baloo. De ce? Pentru că eram mai moale, de asta. Datorită stilului meu și felului meu de a fi, sunt mai moale. Când eram mai mic mi se punea și Cacao, tot pentru că eram moale. Așa am fost eu de la mama natură.
Obișnuiești să bei cafea sau energizante, cum fac alți sportivi înainte de meciuri? Nu, ascult muzică… Să nu crezi că „Look for the…Bare necessities, The Simple Bare necessites..”
Forget about your worries and your strife… Dar ce asculți? Nu Celine Dion! AC/DC, Van Halen, rock în general, așa că poți să spui că mă tratez cu AC/DC și Van Halen înainte de meciuri.
Interesant. Hai să vorbim puțin și despre ce se înseamnă mental în tenisul de masă. Înseamnă enorm și trebuie activat mai ales în momentele cheie, atunci când trebuie să-ți camuflezi emoțiile, să gestionezi perfect totul. Nu trebuie să-ți afecteze nimeni și nimic din viață ce faci tu în țarcul de la tenis de masă.
„În China sunt peste 20 de milioane de practicanți de tenis de masă. În zilele mele bune, poate aș fi fost între primii 15-20 în China”
„La Bremen jucam și cu câte 2.000 de spectatori în tribune”
La 17 ani ai plecat de acasă. Continuă tu de aici! Am plecat pentru a juca la un club din Germania și acolo am văzut ce înseamnă să-ți faci un drum în viață, să ai un salariu. Apoi a urmat o perioadă frumoasă Oberhausen, apoi la Werder Bremen unde am devenit multiplu campion al Germaniei. Secția de tenis de masă e ca secția de fotbal a clubuliui din perspectiva organizării, bine la alte dimensiuni. Acum joc la un club în Franța, avem cam 500-1.000 de spectatori la meciurile de acasă. La Bremen jucam și cu câte 2.000 de spectatori în tribune.
La 17 ani ai câștigat primii bani. Care e diferența dintre banii din tenis de masă și cei din tenis? E una foarte mare, nici nu se pot compara, chiar la nivelul la care am ajuns eu. Dar eu sunt mulțumit de tot ceea ce am câștigat.
E primăvara lui 2004, competiție importantă la Zagreb. Cu puncte importante puse în joc pentru calificarea la JO de la Atena. Adi primește o lovitură direct în inimă. „Nu știam cum să-i spun… Fratele lui mă sunase… M-a luat în brațe și a început să plângă…”, povestește managerul FRTM, Beatrice Romanescu. Cu ochii în lacrimi, Crișan avea să pornească, spre casă, în cel mai lung drum cu trenul parcurs în viață. Cel mai lung și mai dureros. Pentru că avea să-și îngroape mama. A revenit însă și mai puternic. Și avea să se califice la Jocurile Olimpice de la Atena.
În ultimii ani, din ce în ce mai multe națiuni europene naturalizează jucători de tenis masă asiatici, iar Europenele sunt câștigate, de multe ori, de chinezoaice. Crezi că este corectă această practică? Nu am nimic împotriva jucătoarelor și jucătorilor de origine asiatică născuți în țara de adopție. Am ceva cu cei care naturalizează peste noapte jucători.
Ți s-a propus vreodată să joci pentru altă țară? Da, în trecut.
Despre cine e vorba? O țară din Vest.
Germania? Nu, Luxemburg, dar a fost demult și nu m-a interesat.
Aș vrea să ne întoarcem puțin la asiatici. Ce au ei sau reformulez: ce au chinezii în plus față de ceilalți jucători? Tenisul de masă e sport național în China, sunt peste 20 de milioane de practicanți, are o dimensiune mai mare ca a fotbalului în Anglia, Spania, Germania, Italia și România la un loc. Există mai multe ligi, iar campionatele lor sunt transmise în direct pe posturi specializate nu numai de sport, ci și pe tenis de masă.
Pe ce loc te-ai afla în China? Nu știu, nu prea în față, poate că în zilele bune aș fi fost între primii 20 de jucători.
Chuang, unul dintre cei mai buni prieteni din circuit
Pe locul 7 în lume se află în acest moment fostul tău coleg de la Werder Bremen și bun prieten, Chuang Chih Yuan. La Londra, în 2012, după ce l-ai învins pe Timo Boll în optimi, ai dat peste omul cu care te antrenai zi de zi. Ce strategie poți aborda într-o asemenea situație? Am fost și la el acasă, în Taipei, are o academie de tenis de masă construită cu 7 etaje. Toți banii pe care i-a câștigat acolo i-a investit. E foarte greu, putem spune că mă cunoaște ca în palmă. Pe urmă, la câteva luni distanță, l-am și bătut.
Ești unul dintre puținii sportivi români de după Revoluție cu cinci prezențe la Jocurile Olimpice. Cum și de ce? Să știi că n-am visat vreodată să ajung la această performanță, mai ales atunci când nici nu ajungeam cu capul la nivelul mesei, așa mic eram. Dar să știi că m-am bucurat de fiecare dată la fel de tare și tot la JO am ajuns la cea mai importantă victorie a carierei, victoria din optimi, de la Londra, cu Timo Boll.
Slăbește cam 2-3 kilograme într-o partidă de mare intensitate
Dacă îmi aduc aminte, la ediția din Beijing, în meciul cu Vladimir Samsonov, ai jucat 1 oră și 10 minute. Cât slăbești la o astfel de partidă? Da, așa este, a fost cea mai lungă partidă din carieră. Cam 2-3 kilograme slăbesc la o atfel de partidă.
Pentru publicul larg, care te-a văzut poate doar la Jocurile Olimpice, la televizor, cum ți-ai descrie stilul, care ar fi armele de bază? Toată viața, de la 7-8 ani, am avut reverul foarte puternic, am simțit întotdeauna că stau mai rău cu forehandul. Pot face flipuri cu el, pot închide repede punctul, pot face punct din preluare.
Contează înălțimea în tenisul de masă? Nu prea. Sunt jucători scunzi foarte buni, dar sunt și jucători foarte înalți, cum este Samsonov, la peste 2 metri.
„La Rio, în meciul cu Emanuel Lebesson, Adi a arătat exact valoarea lui în comepetițiile internaționale. Practic a fost meciul de dinaintea partidei cu sud-coreeanul din optimi, sportiv aflat între primii 10 din lume. La 36 de ani, Adi s-a reinventat. Înainte cu 4 ani, la Londra, după victoria din fața lui Timo Boll, s-a făcut liniște în sală. E un meci de pus în cartea de istorie a tenisului de masă”
Cristi Romanescu, președinte FRTM
Îți propun un joc. Îți voi adresa 5 întrebări și vreau să-mi răspunzi prompt și cât mai scurt. OK? De acord!
Alături de Rafael Nadal, la Jocurile Olimpice de la Rio
Samara și Dodean sunt de partea cealaltă a fileului, tu joci singur împotriva lor. Cine câștigă? Euuuuu.
Unul dintre sportivii tăi preferați, Rafael Nadal, joacă meciuri demonstrative în diferite medii neconvenționale. Tu unde ai juca? Pe acoperișul unui zgârie-nori.
Pe cine ai invita dintre personalitățile lumii la un meci de tenis de masă? Pe Michael Jordan.
Imaginile cu ursul împușcat la Sibiu te-au… Trebuiau folosite tranchilizante.
Cum te simți cu soția ta în tribune? Bine, n-am presiune, va veni și aici, în Budapesta.
De ce voi, jucătorii de tenis de masă, strigați CIOOO după fiecare punct adjudecat? E ca o descărcare, nu înseamnă ceva anume.
„Nu știu cam câte mingi am spart de-a lungul carierei… Cred că mii… Cu mingile sparte nu mă antrenez, nu cred că e o strategie folositoare”
Adrian CRIȘAN (nr. 52 ITTF)
Adrian vorbește rar și își cântărește cuvintele. Iar toți colegii săi parcă fac parte din familia lui. „Noi, băieții suntem de-o viață împreună. Dar și fetele, Samara, Dodean. Foștii mei adversari din tinerețe cred că au copii de 20 de ani. Uneori văd niște sportivi atât de tineri… O fi semn că am îmbătrânit eu!?”, spune Crișan. Andrei Filimon, prietenul și colegul său de cameră, actual antrenor al lotului masculin, îl caracterizeazâ drept un tip altruist, un sportiv generos și un om de echipă. „La un campionat european pe echipe, Adi terminase meciul lui și se uita la decisivul nostru, un meci de dublu. A fost o partidă de o mare încărcătură emoțională, iar noi am câștigat. Ei bine, el ne-a spus și atunci, dar zice și acum că acea partidă este cea mai frumoasă din viața lui”, spune Filimon. Tenisul de masă este un sport în care primează concentrarea, atenția, îndemânarea și multe altele. Uneori, sunetul mingii îi urmărește peste tot pe sportivi.
Senzația de a-l înfrunta pe Timo Bolll și a visa un meci cu Samsonov
Ți se întâmplă să visezi meciuri? Mi se mai întâmpla. Mi s-a întâmplat să joc un meci cu Timo Boll și să visez un meci cu Samsonov. Bine că nu aud în timpul somnului sunetul mingii de tenis de masă. Dar să-ți povestesc o fază haioasă apropo de Timo Boll (n.r. – fost lider mondial). În Germania, la un meci de campionat, un fan din tribune m-a oprit în pauza dintre meciuri, chiar când ieșeam din țarc, să mă întrebe cum de joc atât de bine contra lui Timo Boll… M-am simțit bine… O singură dată am vrut să mă las ca să vezi cât iubesc tenisul de masă. La 12 ani pentru că nu prea jucam. De atunci nu mi s-a mai întâmplat.
Ai dat mai multe autografe în România sau afară? În străinătate.
România scoate campioni pe bandă rulantă. Avem, în prezent, o serie de mari jucători valoroși. Care ar fi explicația în contextul în care există puțin mai mult de 1.000 de legitimați… În primul rând, centrele de tenis de masă din România sunt foarte puternice, au fost mereu de un mare calibru. Apoi, Federația are mereu o strategie coerentă, benefică pentru progres. Doar pe la începutul anilor 2000 a fost un recul, dar de atunci suntem pe un trend ascendent. Iar ca exemplu îți dau două nume: juniorii Pletea și Sipoș.
România a câștigat dreptul de a organiza Europeanul de juniori, programat la Cluj, în 2018, ce înseamnă această victorie? O recompensă pentru munca dusă de federație, pentru un oraș precum Clujul care va mai organiza Europeanul de gimnastică și Europeanul de baschet… Păcat că Bucureștiul nu are o sală de tenis de masă… Cine are ochi… Să vadă…
Ne apropiem de final și aș vrea să te întreb ce înseamnă internetul pentru tine. Mi-aduc aminte că la începutul anilor 2000 erai unul dintre puținii sportivi români cu site personal… Ideea a avut-o fratele meu, el este IT-ist și se priocepea foarte bine la informatică. El l-a și actualizat, mă bucur că am fost printre primii sportivi din România cu pagină electronică. Internetul are părți foarte bune, dar și părți rele. Răspunde nevoii de informare, de divertisment, dar obstrucționează comunicarea directă. Uită-te la câtă lume stă cu capul în jos, uitându-se la telefon…
Știi cum se spune la smart-phone-urile mai mari? Palete de tenis de masă.
Ai încercat să joci cu un telefon mobil? Am încercat, dar nu mi-a ieșit.
O ultimă întrebare. Nu te întreb când te retragi, ci care sunt obiectivele tale în continuare. Te-ai prins că iubesc tenisul de masă, deci mai joc. Vreau să joc cât mai bine la acest European (n.r. Budapesta, 18-23 octombrie) și să fiu sănătos alături de familia mea.
Sunt zilele alea de toamnă cu rafale de vânt șuierătoare și ploaie care te udă până la piele. În Budapesta, Adrian Crișan (36 de ani) o ia de la capăt. Așa cum a luat-o de fiecare dată când fratele mai mare, Răzvan, îl trăgea prin Bistrița cu sania spre sala de antrenament. În 26 de ani a văzut multe în sport, a câștigat bani și faimă. Prietenii spun că nu și-a schimbat nici măcar mersul împrumutat de la Baloo. „A rămas un tip modest, la locul lui și cu o inimă nu mare, foarte mare. A, și-a schimbat doar frizura”, spune, mai în glumă, mai în serios, un oficial român. De azi, la Budapesta, el va asculta din nou înainte de meciuri Thunderstruck sau alt hit al celor de la ACDC. Sau poate va fredona chiar… Look for the… Bare necessities, The Simple Bare Necessities, Forget About Your Worries and Your Strife…
Alături de legendarul Timo Boll
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER