El este umbra „Bursucului”!** Petrescu și Pojar, o echipă din care ultimul nu știe nici acum de ce face parte din staff-ul antrenorului

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Sunt nedespărțiți de aproape un deceniu. Au fost împreună în Polonia, la Wisla Cracovia, s-au întors în țară pentru a lua titlul cu Urziceni și acum fac din nou performanță, dar la rușii de la Krasnodar. Cristi Pojar și Dan Petrescu au în spate o poveste mai puțin obișnuită.

„Ne știam de la lotul UEFA, dar nu eram prieteni. Eu eram frate cu Stroe, de la Corvinul Hunedoara, Dan era cu alți băieți. Nu că ne-am fi avut rău, eram doar colegi”, începe să rememoreze Cristi Pojar. El e mâna dreaptă a lui Dan Petrescu de opt ani și povestește cum a ajuns să lucreze cu cel mai bun antrenor al anului. Are un fizic parcă de culturist – zilnic dă câte o fugă pe la sala de forță – dar o vorbă moale, tipic ardelenească. Bărbatul care în cariera sa a îmbrăcat doar alb-negrul lui „U” Cluj antrena în 2004 la Alba Iulia. Era antrenor principal, iar cu Dan Petrescu nu mai vorbise de aproape 14 ani. „El a plecat afară și l-am văzut mai mult la televizor”.

L-a bătut la debut
La primul său meci la Unirea Alba Iulia, adversar i-a fost chiar Petrescu. Fostul fundaș dreapta abia promovase cu Sportul și în meciul direct cu Pojar a pierdut la limită. „Țin minte că am avut 2-0 la un moment dat și apoi a dat Mazilu gol. Am reușit să ne închidem bine și să menținem scorul. Când a fluierat arbitrul finalul, Dan era deja la vestiare. Era nervos”, povestește amuzat Cristi Pojar. Nu și-au vorbit nici atunci. Aveau să mai treacă doar câteva luni însă până când colaborarea lor să înceapă. Ardeleanul nu avea însă nici cea mai mică idee.

„Ce faci? Ai timp să vorbim după meci?”
Era etapa a noua și Dan Petrescu mergea cu „studenții” în Clujul natal al lui Pojar. Nu în vizită, ci pentru un meci contra CFR-ului. „Bursucul” își fixase deja ideea de a-l aduce pe tehnicianul de la Alba Iulia în staff-ul său și cu o zi înainte de meci a pus mâna pe telefon și l-a sunat: „«Ce mai faci? Felicitări pentru victoria aia cu Craiova. Ia zi, ai timp să ne vedem la o cafea?» mi-a zis el. M-a mirat un pic, dar m-am dus la hotelul la care erau cazați și am stat puțin de vorbă. Nu mi-a zis nimic de vreo colaborare. M-a întrebat dacă vin la meci și dacă îl aduc și pe fiu-miu, că ar vrea să-l cunoască”, continuă Pojar povestea. După meci, când actualul secund al lui Petrescu mergea cu fiul său de mâna spre zona vestiarelor, Mircea Cezar Ionescu, observator la meciul respectiv, i-a aruncat bomba: „Ce faci, Cristi, te duci să lucrezi cu Petrescu? Că eu așa am auzit”.

„Niciodată nu mi-a zis de ce m-a sunat!”
Ardeleanul Pojar era nedumerit, credea că e vreo glumă. Petrescu i-a confirmat însă că ar vrea să facă echipă împreună. Nu i-a spus însă și motivele alegerii. Nici atunci, nici acum, după opt ani de colaborare și de prietenie. „Eu l-am întrebat și atunci de nu știu câte ori «Mă, de ce mi-ai zis tocmai mie?» N-a vrut să-mi zică! Nu știu nici în ziua de azi de ce, pe cuvânt de onoare”, spune amuzat, dar în același timp cât se poate de serios cel care de opt ani i-a fost cel mai apropiat colaborator lui Dan Petrescu. „Poate că n-o să aflu niciodată, așa a fost să fie”, încheie Pojar povestea cu zâmbetul pe buze.