Editorial Radu Paraschivescu: Olandezii zburători

Sufocați în colivia aurită a Realului, unde fotbalul trebuie
dezgropat de sub business și reclamă, olandezii își caută învierea
prin alte locuri.

Să facem prezentările. Van Nistelrooy, două goluri în trei minute
la Stuttgart – Hamburg. Huntelaar, două goluri la Milan – Udinese.
Robben, un gol și-o pasă de gol la Bayern – Borussia Dortmund.
Singur Sneijder a înotat contra curentului duminică, dar Inter ține
minte că, fără micile lui curiozități balistice, codașa Siena ar fi
relansat campionatul italian cu o lună și ceva în urmă tocmai la
Milano. Ce trebuie priceput de aici? După ce logică sucită pot
patru jucători acoperiți de umbra lui Ronaldo, Kaká și Benzema
să-și recompună cu atâta fermitate traseul prin viață și
sport?

Răzvrătirile împotriva destinului sunt un spectacol care cere o
temperatură înaltă, iar cei patru olandezi au ațâțat vâlvătaia,
având ceea ce se cheamă conștiința ultimei șanse. La Real au rămas,
cuminței și stingheri, Van der Vaart și Drenthe. Amândoi lustruiesc
gospodărește banca de rezerve. Probabil că uneori gândul le zboară
la foștii colegi, care și-au regăsit aripile și le-au controlat să
nu fie din ceară înainte de a se avânta spre soare.

Și totuși, cine sau ce a grăbit eșecul grupului olandez la
Madrid? Să fi fost doar obsesia lui Florentino Pérez pentru vitrine
doldora de staruri și profituri mamut? Nu tocmai. Fotbalul nu poate
consta doar în amortizarea investițiilor. Probabil că mai există o
explicație, iar ea trebuie căutată în diferența de vederi dintre
Manuel Pellegrini și cei patru. Aici se cască un hău peste care
nimeni n-a putut să arunce punți. Adaptabilitatea tradițională a
olandezilor s-a blocat în fața unui tehnician care, încă nedesprins
de trecutul recent printre argentinienii lui Villarreal, nu le-a
trasat sarcini precise, ci s-a mulțumit să-i distribuie în roluri
de umplutură pe lângă vedete. Iar dacă vreunul dintre strategii
Realului s-a gândit la modelul Barcelona-Van Gaal din anii
1997-2000, ei bine, el a omis două lucruri vitale: 1) Van Gaal pe
de-o parte, Hesp, Reiziger, Frank & Ronald de Boer, Bogarde,
Cocu și Kluivert vorbeau aceeași limbă și la propriu, și la
figurat, ca de altfel și jucătorii veniți mai târziu (Overmars, Van
Bronckhorst și Davids). 2) În mandatul Van Gaal, Barcelona a
câștigat de două ori campionatul, dar n-a sclipit în Liga
Campionilor.