Editorial Mihai Găinușă:** BREASLA

După integrarea vikingă a handbalistelor de bronz, constatăm cu
amărăciune că, în rest, suntem mai mult pe dinafara spațiului
Schengen fotbalistic. Practic, prezența vedetelor noastre afară mai
mult de 90 de minute +/- 3 se rezumă la cantonamentele italiene de
vară și a weekend-urilor de shopping cu prietenele. Ar mai fi și
grătarele cu fructe de mare încinse de Nașu prin Franța cu ceilalți
colecționari de ursuleți de pluș. E clar că pe factorii de decizie,
care stabilesc mai mult câte pungi de semințe consumă la lojă, îi
doare-n brișcă de imaginea de mârțoagă neputincioasă a miuțelor
românești. Bașca, anul trecut am ajuns cunoscuți mai mult prin
forța șutului în geamurile elvețiene și a pumnilor lui Mutu în
mecle de chelneri albanezi. Vorba lui Dem Rădulescu în BD: „Puțin,
foarte puțin!”.

Nici pe plaiurile noastre interesul n-a crescut deloc, de o să
ajungă dinamoviștii să joace cu vată în urechi, de la curentul din
Groapa goală. Televizările scumpe cu care Mitică i-a păcălit pe
baștanii cu cablurile tv sunt o țeapă financiară, ratingul lor mort
clinic apropiindu-se de cel al matinalului de sâmbătă dintre
Avântul Hăndrălăii și Steaua 4 Ajutătoare.

Onoare, Ambiție, Competiție, Mândrie? Vax albina crema puca! Mai
vine și câte-un star-mucos, precum Răduț, care-și parchează Range
Rover-ul în fața clubului Steaua fix pe locul marelui fotbalist,
aproape mare antrenor, Lăcătuș. Iar pe mijloacele media electronice
cea mai accesată fază de fotbal românesc e fâlfâitul sprințar al
fanionului lui Cristea! De fapt, micul fluieraș al arbitrului
Bianca.

Singura soluție ar fi o breaslă a fotbaliștilor. Dar nu
Cooperativa lui Milițică altoită pe Alba-neagra verilor Becali și
pe Cosa Nostra lui Sandu. Ci o castă verticală, cu un cod de
onoare, cu un regulament respectat și învățat încă de la grupa de
pitici. Pentru asta însă ar fi nevoie de un elicopter mai mare,
burdușit cu siniștri și odioși, decolat de pe CC. Fie el CC al LPF
sau al FRF!