Editorial Marcel Gascon:** Replică de rapidist

Dan Filoti analiza ieri situația Rapidului într‑un editorial pe care îl consider contradictoriu, fals și nedrept cu suporterii rapidiști. Articolul împarte responsabilități făcându‑i pe toți actorii vinovați de un dezastru pe care îl consideră ireversibil. Scrie Filoti că, dacă Rapidul vrea să se salveze, „trebuie să acționeze ieri, pentru că mâine ar putea fi prea târziu”. Le reproșează fanilor o vocație „autodestructivă” și îi acuză că se duc la stadion pentru „a face jocurile”. A face jocurile înseamnă, după DEX, „a servi interesele cuiva”. Protestul împotriva conducerii care a adus echipa în această stare înseamnă „a servi interesele cuiva”? Interesele cui?

Scrie Filoti că trebuie acționat urgent. În ce alt mod pot să acționeze suporterii dacă nu cerând demisia responsabililor pentru eșec? Continuă cu o clasificare a rapidiștilor: 1. „nostalgic-pasivi” care nu mai merg pe stadion, sătui de ce se întâmplă; 2. „stoici-resmenați”, care rămân fideli unei cauze moștenite – ca o boală – și se duc la stadion să-și arate tristețea și neputința, respectiv 3. „teribiliști-activi”, care vor să distrugă, nu să construiască și sunt „complici” la „moartea lentă” a Rapidului.

Dacă citim cu atenție ne dăm seama că rapidistul n-are încotro. Cei „nostalgic-pasivi” stau acasă, deci nu acționează pentru a salva Rapidul. Asta înseamnă complicitate la moartea lentă. Cei „stoici-resemnați” nu pot schimba nimic, deci nu pot acționa. Si cei „teribiliști-activi”, singurii care acționează, sunt niște distrugători, „complici” și ei la soarta neagră a clubului.

Este firesc să vrei să distrugi o structură care nu merge, este prima condiție pentru a îndrepta lucrurile. Spre deosebire de ce sugerează Filoti, această distrugere nu e o cale spre anarhie. Teribiliștii cer plecarea lui Copos, a lui Zotta, a antrenorilor și a jucătorilor ca să vină alții mai buni. Publicul din Giulești și rapidiștii care stau acasă vor ca George Copos să vândă, iar o nouă conducere rațională și dinamică să reformeze clubul, să implementeze un proiect coerent și o strategie de imagine.

Filoti admite că „managementul incalificabil” este principala problemă. Exact așa cred și teribiliștii. De aceea țipă, ca să plece conducerea. Vine la sfârșit altă contradicție: atmosfera la Rapid e funebră, pentru că cei ramași acolo sunt anti. Nu „atmosfera funebră” e cumva o consecința a „managementului incalificabil”? Sau ar fi de preferat o atmosferă entuziastă cu „management incalificabil”? Nu asta ar fi adevărata complicitate cu moartea lentă?

Ca să nu fie considerați „anti”, rapidiștii trebuie să meargă în continuare pe stadionul în ruine și să-i aplaude pe responsabili. Mai bine „nostalgic-pasivi” care „așteaptă o minune” sau „stoici-resemnați” fără forța să schimbe lucruri decât „activi-teribiliști” „anti”, pare să se înțeleagă din articol. Dar, totodată, este urgent să se acționeze.

* Marcel Gascon este corespondentul agenției spaniole de presă EFE în România. S-a născut în Spania, dar acum locuiește la București