Adio Sandu Neagu!
Ultima oară ne-am întâlnit la meciul cu Craiova. Aceleași mâini tremurânde, cu degete galbene de nicotină. Un glas stins și răgușit, prelungire tristă a unui mers șovăitor. Un fotbalist, un om din care nu mai rămăsese decât privirea. Destinul, grijile, viața l-au adus în situația ca meciurile de acasă ale Rapidului să rămână una din puținele bucurii. Pășea cât mai putea el de țanțoș pe culoarele de la oficială, după ce gâfâia mai ceva ca după sprinturile din tinerețe după ce urca niște trepte. Era mândru de ce a fost,parcă ușor jenat de ce este. O fată și un băiețel stăteau tot timpul după el. Copii lui de la bătrânețe, născuți și crescuți în stadion. La propriu și la figurat.
Una dintre puținele legende ale Rapidului s-a stins. Sandu Neagu a avut la fel ca majoritatea jucătorilor din Grant o poveste aparte, un farmec, un spirit. A ajuns rapid sus, a ars etapele, a trăit cu nesaț gloria, după care a început să moară lent și dureros. Sandu Neagu a fost ca bătrânul stadion, ca bătrâna echipă…Plecarea lui, uitarea și anonimatul care îl cotropiseră ar trebui să fie o lecție pentru puținii rapidiști de azi. Până și felul cum a ajuns să moară e ca un dureros simbol.. Subit, deși toată lumea se aștepta la asta. A murit pentru că a vrut să mai șuteze o dată. Venise să vadă Rapidul lui Andone la un antrenament pe Giulești, venise să simtă mirosul ierbii înainte de un derby la care voia să fie. Mailul primit ieri de la un cititor vorbește mai bine și mai mult despre această dramă decât orice frază aș încerca eu să scriu. Vă las să îl citiți Adio bătrân copil rebel al Giuleștiului, adio nemuritor erou de la Guadalajara!
Buna dimineata d-le Filoti,
Imi fac timp si incerc foarte rapid sa va relatez un episod care m-a marcat profund in ultima vreme.
Mai intai sa ma prezint: am 36 ani si tin cu Rapidul din familie, asa cum au facut-o tata si mai dinainte bunicul, aroman venit in 1936 in Bucuresti (de la Salonic) si beneficiar al unei burse regale (se acordau pentru macedo-romani la vremea respectiva) la Academia Comerciala. Bunicul meu, Grigore Tirli, mare sustinator al Rapidului, prieten cu Valentin Stanescu, Ionica Bogdan, Bazil Marian, a fost cel care in 1967, lucrand in cadrul Ministerului Comertului Exterior (Dir. Valutara) a negociat cu o firma portugheza de confectii care derula afaceri in Romania sa produca un echipament din material textil (nu din lana sau bumbac) pentru noua campioana. Bref, pe chestia asta bunicu a fost „numit” presedinte de onoare al sectiei de lupte (libere + greco-romane) de sub tribuna I…iar chestia asta il amuza mereu cand mi-o povestea. Tata, la 5 ani, dadea pase cu regretatul Stefan Filote chiar inainte de meciul cu CCA…..
In 1968 tata, dupa ce a absolvit Filologia, facand stagiul militar la Bacau, dupa meciul jucat de Rapid in urbea lui Bacovia, merge la vestiare si il roaga pe bunul sau amic, regretatul Dan Coe (tatal sau, Duce, era prieten intim cu bunicu) sa mai ia 2 colegi si sa mearga la comandantul unitatii 01184, mare rapidist. Surpriza a fost teribila cand acel Lt-colonel s-a trezit cu ei la usa apartamentului…s-a desfacut un coniac iar lui tata i-a mers de minune tot restul cataniei.
V-am spus toate acestea ca sa imi „dezvalui” radacinile rapidiste, datorate tatei si bunicului meu, trecuti in lumea dreptilor…
Revin cu episodul: Ieri seara merg la un amic pe Calea Grivitei cu cei 2 plozi ai mei, de 3 si 2 ani. Vad nocturna aprinsa si hotarasc cu amicul meu sa mergem cu toti copiii, poate are Rapidul antrenament… Si avem noroc, chiar au antrenament…unul tactic. La gura tunelului catre vestiare sta Sandu Neagu cu sotia si cei 2 copii…langa ei un bodyguard si alte cateva persoane. Intr-un colt, pe pista veche de tartan, in dreptul vechii tabele il zarim pe Marinescu. De la 15-20 metri nu-i vad clar expresia fetei insa e clar ca sufera ca nu e si el pe iarba. E incremenit. Ne atrage atentia, mai mult decat cei care se antreneaza, Sandu Neagu, care este alaturi de sotia sa…fumeaza amandoi continuu, parca sudeaza tigarile…copiii lui Neagu si ai mei zburda pe semicercul de iarba. Baiatul lui Neagu se joaca cu o minge sutata pe langa poarta. Maica-sa urla la el sa returneze mingea…Ma bag in seama si spun: „lasati doamna, ca pentru cate a facut taica-su pentru clubul asta, poate sa se joace cateva minute…”. Femeia se uita recunoscator la mine…
Ma intorc cu fata catre peluza si vad armatura in unele locuri unde ploaia a distrus betonul vechiului stadion. Ii spun amicului meu: „iti dai seama ca pe aici a calcat Dan Coe?”… Intrebarea are un efect teribil asupra lui Sandu Neagu, parca il scurtcircuiteaza…se uita la mine de parca sunt venit de pe alta lume. Si vine nenorocirea: pustiul lui Neagu paseaza mingea catre taica-su iar Neagu intinde piciorul drept, aluneca si isi rupe femurul la jumatate…osul se rupe cu zgomot, este infiorator…Sandu Neagu sta pe spate si nu scoate o vorba…cateva secunde care au trecut ca niste minute, nimeni nu face nimic, suntem toti impietriti…Marinescu trece alergand prin fata noastra si se duce sa-l ridice, merg si eu sa-l ajut. Neagu icneste de durere, eu il tin de un brat iar Marinescu de celalalt. Marinescu tipa sa vina repede doctorul…acesta vine si constata ceea ce noi am vazut. Il tin de brat pe cel care a dat golul despre care Ioan Chirila a spus ca a fost cel mai frumos al echipei nationale, cel cu Cehoslovacia.
Ma ofer sa-l duc cu masina mea la un spital dar mi-o ia inainte Marinescu care suna de pe portabil la 112 si cere urgent o salvare…Nu exista targa in Giulesti, este inchisa intr-o magazie, doctorul se scuza ca doar la meciuri o scoate…
Mi-e tot mai greu sa-l tin de subtiori pe Neagu si, in sfarsit, se aduce o masa de masaj din vestiar…il asezam si nu scoate o vorba. Marinescu spune ca pentru el: „incredibil, imi tremura mainile…” se vede ca este afectat profund, ca noi toti dealtfel. Doar cei care se antreneaza nu reactioneaza, ce se desfasoara acolo parca este in alta emisfera…
Ma uit la Neagu cum sta nemiscat pe masa de masaj capitonata cu vinilin maro, veche de cand lumea. Sotia si copiii stau langa el, doctorul si Marinescu sunt tot acolo…Pustiul lui Neagu plange si repeta „il iubesc, il iubesc…”. Marinescu isi sterge lacrimile…asist de un sfert de ora la ceva ce pare regizat insa nu, este realitatea de la firul ierbii din Giulesti, este grotesc…
Se termina antrenamentul si toti trec pe langa Neagu, singurii afectati cu adevarat fiind Iensci, Sapunaru si Lazar. Majoritatea il imbratiseaza pe Marinescu pe drumul lor catre dusuri…
Ajunge si Manu, antrenorul cu portarii, ginerele lui Nae Georgescu, fostul tunar din Giulesti. La auzul celor intamplate ramane bouche bée…Ii spune lui Marinescu ceva de genul „ai bariere de mai de sus” si ca o sa mai incerce sa mai vorbeasca. Trece si Andone care saluta si atat…e civilizat ca orice ardelean, insa n-are cum sa simta ceva aici, pe Giulesti. Este crescut in alta parte, in alt spirit…
Nu mai zabovim eu si prietenul meu, copiii nostri sunt uzi de la iarba si este 9, e tarziu…
Vine si Nae Manea si isi face cruce cand aude ce s-a intamplat. I-am spus asa: „domnule Manea, ce s-a intamplat azi nu e de bun augur pentru meciul cu Steaua”. A lasat capul jos…
L-am auzit pe doctor spunand ca nu stie cum poate suporta o operatie saracul Neagu…pentru ca, textual: „e putred, asta e inceputul sfarsitului…”. Este limbajul unui medic care nu judeca lucrurile ca noi, suporterii, mai mult cu sufletul…
Imi iau copiii de mana si ma uit in urma unde il vad pe Andrei Marinescu spunandu-i lui Neagu ceva de genul „lasa nea Sandule…”
Ce m-a afectat la final a fost ca am vazut 2 rapidisti pur-sange stand unul langa altul, unul catre apusul vietii si altul in floarea varstei, care pareau invinsi. Neagu poate se caieste ca nu a avut grija la tinerete cum sa se chiverniseasca, asa cum au facut-o alti colegi de generatie…insa Marinescu, care am inteles ca e rapidist din tata-n fiu, cred ca nu pricepe de ce nu se poate antrena…de ce i se interzice sa meaga la echipa intai. Spiritul Giulestiului este este in coma si nimeni nu incearca sa-l revitalizeze… poate ca Marian Dumitru, doctorul, s-a referit la altceva spunand „e putred, asta e inceputul sfarsitului…”
TOT CEEA CE V-AM RELATAT POATE FI PROBAT…
Ma tem ca nu mai pot merge la meciurile Rapidului.
Cu stima, Grigore Tirli
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER