Editorial CTP: Sub ploaia de gloanțe

Dacă aș fi pariat (ceea ce nu fac niciodată) la finala madrilenă
Federer – Nadal, puneam toți banii pe Nadal încă de la finalul
primului set al semifinalei cu Almagro. Pierdut de Nadal cu 6-4,
după ce Almagro a condus cu 5-1. Taurul Rafa a fost adus aproape în
genunchi de jocul fantastic al celuilalt animal spaniol. Almagro
lovea decisiv în practic toate mingile care-i veneau de dincolo de
fileu. Și aproape toate bombele îi intrau la o palmă de linie, mai
ceva ca lui Federer. A servit ca un disperat, a atacat tot timpul,
făcându-l pe favoritul absolut Nadal să arate ca un outsider. E un
test esențial pentru un jucător considerat mare: ce face când
adversarul mult mai slab cotat joacă senzațional? E posibil să fie
cuprins de frustrare, trăiește impresia că i se ia ce-i al lui de
drept, că e furat, icnetele uluite, uneori râsetele tribunelor îl
scot din sărite. Forțează, încearcă să răspundă la fel de sclipitor
ca „fraierul” pe care l-a apucat tenisul, doar el este Marele. De
cele mai multe ori, pierde, răsturnând bursele de pariuri, și
rămânând la sfârșitul meciului cu capul în prosop, incapabil să
înțeleagă ce s-a întâmplat.

N-a fost așa cu Nadal. Cu un stoicism extraordinar, a stat sub
ploaia de gloanțe fără să clipească. A alergat după toate cu burta
la zgură, deși la multe era clar că nici nu mai ajunge să atingă
mingea cu racheta. Nu s-a enervat, nu s-a simțit jignit în orgoliul
lui de supercampion, nu s-a panicat, a continuat să pistoneze
reverul nimicitor al lui Almagro cu forehandurile răsucite cu
stânga. Figura i-a rămas aceeași, modestă și concentrată, și la 5-1
pentru Almagro, și la 6-2; 5-2 pentru el în următoarele două
seturi.

Roger Federer s-a trezit în fața unei situații asemănătoare în
primul set al finalei. Surprinzător, în loc să se așeze în
obișnuitul său joc cu schimburi prelungite de pe fundul terenului,
cu lovituri mult liftate care să îl macine pe atacantul Federer și
să-l oblige să greșească, Nadal a atacat el primul, lovind decisiv
de câte ori avea ocazia. În loc să-l plimbe pe Nadal cu lovituri de
pe picioare, puternice și plasate, Federer s-a văzut nevoit să se
apere, să alerge, să muncească. Să-și murdărească șosetele. Ceea ce
nu a acceptat că trebuie să facă până la scorul de 6-4; 4-2 pentru
Nadal. Lăsa pur și simplu să treacă mingi la care ar fi putut
ajunge, cu efort, ce-i drept, și cu speranța doar a unei recuperări
tăiate cu șpagat sau a unui lob. În unele momente părea cu gândul
în altă parte. Ajuns la un pas de înfrângere, tot n-a „pus osul”, a
recurs la mingi speciale, stopuri și atacuri surpriză pe care
geniul său i le permite. Așa a reușit să-l ducă pe Nadal până în
tie-break. I-am privit atunci pe amândoi și m-am întrebat: care
dintre ei arată dispus să tragă peste trei ore ca să câștige și
care nu? Răspunsul era atât de limpede încât victoria lui Nadal a
venit parcă de la sine. Ultima minge a fost emblematică pentru ce
încerc să spun: Federer a servit excelent, la teu, a venit însă
neconvins spre fileu, ca și cum nu mai aștepta o replică, Nadal s-a
întins la limită cu backhandul cu două mâini, a agățat mingea cu
marginea rachetei și a trimis-o fâlfâită nu mai departe de
jumătatea terenului advers, unde Federer s-a încăpățânat să o
aștepte și s-o lovească normal, ca pe o minge obișnuită, deși mi se
pare imposibil, la experiența lui, să n-o fi văzut că vine
„strâmbă”, cu efect imprevizibil când sare din zgură. De aceea a
„luftat”, înscriind în istorie această exotică ultimă minge de
meci, comparabilă în capul meu doar cu penaltiul ratat de David
Beckham prin cădere în fund.
Roger Federer a pierdut acest meci nu pentru că nu e un mare
jucător, ci pentru că se simte prea mare.

P.S. Nu pot să trec, oricât aș vrea, peste scuipatul în zgură al
lui Rafael Nadal înainte de a servi. La fotbal așa ceva e aproape
firesc, dar spațiul terenului de tenis, în care nu se joacă pe
ploaie și publicul tace în timpul jocului, în care arbitrii nu
fluieră, în care nu se aruncă cu confetti, nu suportă un asemenea
gest. Zgura e casa lui, cum să scuipe Nadal pe covorul din
sufragerie?