Doi ani fără Dobrin!**

Orașul e același dintotdeauna, doar oamenii parcă sunt mai
triști. Așa sunt de doi ani încoace, de când și-au pierdut
simbolul. Țin minte că, de fiecare dată când treceam prin Pitești,
mă gândeam că sunt în „orașul lui Dobrin”. Și nu numai eu făceam
asta, ci toți cei care l-am văzut jucând pe marele fotbalist.

Între timp, Dobrin a părăsit această lume, mergând să-l încânte
pe Cel de Sus cu fentele și cu driblingurile sale inegalabile, dar
spiritul lui e încă viu aici, la Pitești.

Mormântul
lui Dobrin, loc de pelerinaj

Locul unde se odihnește „nea Gicu”, în cimitirul aflat în
apropierea stadionului, a devenit loc de pelerinaj. Nu numai pentru
localnici, ci și pentru foarte mulți dintre cei care tranzitează
orașul. „Merg zilnic la cimitir și de fiecare dată găsesc o mulțime
de flori care nu erau în ziua precedentă. Uneori, găsesc oameni
acolo, la mormânt. Unii mă recunosc, vin la mine și îmi vorbesc,
îmi spun cât de mult l-au admirat ei pe Gicu, cum le-a bucurat
copilăria și tinerețea. Le mulțumesc, ei pleacă, iar eu rămân și
plâng. Cât a trăit soțul meu, eu nu prea m-am băgat în treburile
lui cu fotbalul, am căutat să fiu mai discretă, n-am intrat prea
mult în lumea asta. A trebuit să moară ca să realizez cu adevărat
lângă cine am stat, cât de iubit a fost el de toată lumea”,
povestește Gica, soția lui Nicolae Dobrin.

Ce s-a
întâmplat cu adevărat în Mexic

Legat de numele lui Dobrin, interviul cu Angelo Niculescu,
publicat nu demult în ProSport, a stârnit controverse atunci când
fostul selecționer a afirmat că nu l-a folosit pe Dobrin în Mexic
pentru că dispărea noaptea din cantonament la bar și că era moale
la antrenamente, unde nu-și dădea deloc interesul. Doamna Dobrin
n-a dorit inițial să spună ce s-a întâmplat cu adevărat atunci: „Ce
rost are? De ce să mai dezgropăm morții? Cui i-ar mai folosi? Și ce
să-i spun eu acelui Angelo, care are acum 80 și ceva de ani?”. Dar,
într-un final, a dezvăluit varianta fostului mare fotbalist. „După
ce au ajuns în Mexic, au avut un meci de pregătire înaintea
Mondialului. La finalul acelei partide, Angelo și cei din staff-ul
tehnic au venit la Gicu și l-au felicitat, i-au spus că a fost cel
mai bun. A doua zi însă și-au schimbat părerea. I-au zis că totuși
n-a jucat grozav și că trebuie să tragă mai tare la pregătire. Nu
știu ce s-a întâmplat peste noapte, dar au fost mulți cei care erau
invidioși pe el, pentru că în țară era cel mai iubit. După care, la
antrenamente, Dumitru Nicolae Nicușor, unul dintre ajutoarele lui
Angelo, a început să-l șicaneze. Îi arunca mingea prost, stătea cu
gura pe el, iar Gicu n-a mai rezistat și i-a spus: «Nu mă
interesează care e părerea ta, tu nu ești decât casier în delegația
asta!». Pentru că Nicușor ținea banii. Angelo a sărit și el cu
gura, că așa n-are cum să joace, dar vreți să vă spun sincer ceva?
Nu cred că el a fost cu adevărat cel care a avut ceva cu Gicu, mai
degrabă alții, dar pe el l-au scos în față. Trebuia să reziste și
el în postul acela, nu!?”.

Au
încercat să-l cumpere cu 15 minute împotriva
Braziliei

Fosta consoartă a „Prințului din Trivale”, așa cum i se spunea
lui Dobrin, continuă: „Când a văzut cum stau lucrurile, Gicu le-a
cerut biletul de avion, că el se întoarce în țară. Din momentul
acela l-au izolat, practic era cu grupul, dar în afara programului
echipei. Abia înaintea ultimului meci, cu Brazilia, Angelo a venit
la el și i-a spus că o să-l bage 15 minute. Gicu i-a răspuns că ori
îl bagă tot meciul, ori deloc, el nu acceptă să joace un sfert de
oră. Și n-a jucat! După întoarcerea în țară, Gicu le-a spus că el
nu mai vine la echipa națională, să nu-l mai cheme. La câteva luni
după povestea asta, ne-am trezit acasă, la Pitești, cu o delegație
compusă din Mircea Angelescu, Ion Șiclovan, ambii din federație, cu
Cornel Dinu și cu Bebe Barbu, care era căpitan de echipă la FC
Argeș. Cei de la federație veniseră să-l convingă pe Gicu să
accepte să se întoarcă la lotul național. Acum întreb și eu: dacă
era vinovat, mai veneau după el să-l roage să revină? În ceea ce-l
privește pe Angelo, am spus: el a fost de fațadă, adevărații
vinovați au fost alții. De ce nu găștile care făceau legea în
echipă? Înțelegeți ce vreți!”

---

Școala
de Fotbal, tot mai greu de finanțat

Acum, soția fostului mare fotbalist se ocupă de Școala de Fotbal
„Nicolae Dobrin”, cea unde s-au format, printre alții, Raț, Maftei
și Bilașco. Are un antrenor acolo, Petre Calotă, iar finanțarea
este asigurată din venituri proprii. Spune însă: „Nu știu cât o s-o
mai pot face. E greu, mai ales în perioada asta de criză. Nimeni nu
cumpără, nu sunt bani. Toți vor jucători împrumut. Totuși, cât o să
mai pot, o s-o duc. Lui Gicu îi plăceau la nebunie copiii, n-aș
vrea să-l dezamăgesc. El este tot timpul alături de mine, el îmi dă
puterea de a merge mai departe!”

---

GICA DOBRIN
DESPRE…

Gică Hagi

„Un om extraordinar. De câte ori se întâlnea cu Gicu, îl privea
și îi vorbea cu un respect incredibil. Mi-aduc aminte că, odată, la
Constanța, l-a chemat pe fiul său, Ianis, și i-a zis: ‘Uite, tati,
el este Dobrin, cel mai mare fotbalist român!'”

Nicu Gheară

„Nicu a fost omul la care am apelat atunci când eram disperată,
când vedeam că-l pierd pe Gicu. El ne-a dus la un prieten de-al
său, doctor, în Germania, unde a avut parte de un control medical
total. Dar de plătit, am plătit noi totul, n-am acceptat niciodată
bani de la altcineva”

Adi Mutu

„Nu i-a dat o dată un telefon de Crăciun sau de ziua de naștere!
Dar nici n-aveam pretenții să o facă. În afara unei simpatii a
fiecăruia pentru celălalt, altceva nu era. În schimb, Dică și Neaga
îl sunau mereu de Sărbători sau de ziua lui.”

---

Ceaușescu: „Nu pleacă
la Real, e bun național!”

O mare controversă a iscat povestea transferului ratat al lui
Dobrin la Real Madrid, în 1972. Fostul său antrenor, Florin
Halagian, afirma cu aproape un an în urmă că fotbalistul a fost cel
care a refuzat transferul, că nu s-a putut despărți de mediul său.
Doamna Dobrin combate însă vehement această variantă: „Nu știu de
unde și până unde știe domnul Halagian de așa ceva, pentru că nu
este adevărat. Cum să refuzi un asemenea club? Partidul Comunist,
însuși Ceaușescu, n-a acceptat să-l lase să plece! «Dobrin este un
bun național, nu putem să-l lăsăm», a spus atunci Ceaușescu. A
venit Santiago Bernabeu în persoană la Pitești. Degeaba, deși
dădeau pentru Gicu două milioane de dolari, bani grei la vremea
aia, puneau nocturnă la stadion și dădeau și un autocar pentru
echipă. L-au lăsat să plece totuși la Madrid, la meciul de
retragere al lui Gento. Disperați să-l ia, cei de la Real i-au
propus să rămână ilegal, dar Gicu nu a vrut așa”.

Doru
Nicolae, da – Dobrin, ba

Transferul la Real Madrid n-a fost singurul pe care Dobrin l-a
ratat. Doamna Gica povestește că „a vrut să-l ia și Panathinaikos
Atena, atunci când a plecat și Doru Nicolae. Grecii au venit după
Doru, știți deja povestea cu Vardinoians, dar cineva le-a spus că
degeaba îl iau doar pe Doru, dacă nu-l iau și pe Dobrin.
Bineînțeles că grecii au dorit să-l ia și pe Gicu, dar aceeași
poveste, pe el nu l-a lăsat partidul. Țin minte ziua când Doru a
venit la noi acasă să-și ia la revedere, pentru că trebuia să
plece, și avea lacrimi în ochi”.

A refuzat banii chinezilor

Mai târziu, după Revoluție, chiar Dobrin a fost cel care a
refuzat o ofertă tentantă, de data aceasta din poziția de antrenor.
Tot soția povestește: „Am fost cu el în China spre finalul anului
2000 sau începutul lui 2001, nu mai țin minte exact. Chinezii l-au
chemat ca să-i ofere postul de selecționer înaintea preliminariilor
pentru Mondialul din 2002. Ne-au umplut de cadouri, iar lui Gicu îi
ofereau un salariu uriaș. China avea șanse mari să se califice,
fiindcă scăpase de de Japonia și Coreea de Sud, care erau țări
organizatoare, dar Gicu a refuzat oferta. Tot acasă îl trăgea ața.
El niciodată n-a pus banii pe primul plan, lui îi plăcea să fie în
mijlocul alor săi. Chinezii l-au pus ultierior pe Bora Milutinovic,
care bineînțeles că s-a calificat.”

„Dincă
– Te Leagă” nu l-a lăsat la Craiova

Dorit de cluburile puternice din București, Dinamo și Steaua, pe
care însă întotdeauna le-a refuzat, Dobrin a fost foarte aproape să
ajungă la Universitatea Craiova la mijlocul anilor 70. Gica
povestește cum „a venit poetul Adrian Păunescu și ne-a luat la
Craiova, unde ne-au instalat imediat într-o casă superbă. Cinci
camioane au venit peste noapte și ne-au cărat toată mobila la
Craiova. Am stat trei luni acolo, dar lui Gicu n-a vrut Argeșul
să-i dea drumul. De fapt, primul secretar de atunci, Constantin
Dincă, celebrul „Dincă-Te Leagă”, n-a vrut. S-a intervenit de
foarte de sus, dar el a spus: «Da, îi dau drumul lui Dobrin, dar
cu condiția să mă trimiteți și pe mine prim-secretar la Dolj, iar
pe cel de acolo să-l aduceți în locul meu, la Argeș! Pentru că,
dacă îl las pe Dobrin să plece, mă omoară lumea pe stradă. Deja
m-au amenințat cei de la Uzinele Dacia că opresc producția dacă se
întâmplă așa ceva». După trei luni ne-am întors acasă. Așa i-a fost
lui scris, se vede treaba, să nu lase Piteștiul”.

Halagian îl îndemna să se lase!

Totuși, Dobrin a părăsit FC Argeș spre finalul carierei de
jucător. Se întâmpla în toamna lui 1980, când a ales să meargă la
CS Târgoviște, în Divizia B. Doamna Gica spune că „Halagian îl tot
bătea la cap să se lase, că ar fi timpul, deși Gicu mai putea, se
vedea din joc asta. Bine, eu – și nu numai eu – mereu l-am
suspectat pe Halagian că era gelos pe succesul lui Gicu. Indiferent
ce făcea el, ce câștiga, lumea tot pe Dobrin îl iubea și probabil
că, în timp, asta a ajuns să-l mai și deranjeze. Atunci Gicu i-a
întrebat pe cei de la Târgoviște, care veniseră după Iatan, dacă
nu-l vor și el. Ă‚ia, să cadă de pe scaune când au auzit! L-au lăsat
să plece, iar la primul antrenament la Târgoviște, mi-aduc aminte,
a fost stadionul arhiplin. A plecat lumea de la muncă, nu le venea
să creadă că e adevărat, că va juca Dobrin la Târgoviște. Peste
câțiva ani, când o antrena pe FC Botoșani, cei de acolo chiar
vindeau bilete la antrenamentele echipei, atat de mulți erau cei
care voiau să-l vadă pe Gicu al meu!”