Dialogul unui mare arbitru cu „Gâscanul” Dobrin: „Poți prelungi cât vrei, tot dăm un gol mai mult ca ei!”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

La un moment dat, Otto Anderco era unul dintre cei mai buni
arbitri români, însă din 1981 a preferat să se detașeze aproape
complet de arbitraj și de fotbalul mare. Fostul arbitru se poate
mândri cu meciuri memorabile arbitrate pe marile stadioane ale
Europei, cum ar fi „Stadio Olimpico” sau Wembley, dintre care o
finală de campionat european.

Puțini știu că printre oamenii de fotbal din Sălaj există și un
mare fost arbitru. Este vorba despre Otto Anderco. Născut pe data
de 1 ianuarie 1935 la Satu Mare, Anderco a fost atras de arbitraj,
iar în timp, avea să devină unul dintre cei mai mari cavaleri ai
fluierului nu numai din țară (al doilea pe lista FIFA, după Nicolae
Rainea), ci din Europa. . Ba chiar a refuzat invitația venită în
urmă cu doi ani din partea Federației Române de Fotbal, cu ocazia
centenarului forului superm al fotbalului românesc. Sportul rege,
cel care l-a făcut cunoscut pe Otto Anderco, i-a adus și cele mai
mari neplăceri, iar în clipa de față reputatul arbitru în anii ’70
– ’80, se confruntă cu serioase probleme de sănătate.

Otto Anderco are 177 de meciuri arbitrate în 14 sezoane, o cifră
remarcabilă. Primul său meci pe care l-a oficiat a fost cel dintre
UTA Arad și Vagonul Arad (scor 0 – 1), desfășurat pe data de 27
aprilie 1969. Ultimul a fost confruntarea dintre Jiul Petroșani și
Sportul Studențesc, încheiată la egalitate, scor 1 – 1, pe data de
30 octombrie 1981. Printre numeroasele partide pe care le-a condus,
interacționând, astfel, cu cei mai de seamă fotbaliști români ai
romantismului fotbalului, Otto Anderco a oficiat și două finale de
Cupa României. Una în 1977, Craiova câștigând în fața Stelei
București cu scorul de 2 – 1, Igna, un alt mare cavaler al
fluierului românesc, fiind delegat la centru. Peste trei ani,
Steaua avea să piardă cu același scor, dar în fața Politehnicii
Timișoara, Rainea, de această dată, fiind „central”. „nsă meciul de
referință în cariera sa a fost finala Campionatului European din
Italia (1980). Pe „Stadio Olimpico” din Roma, Republica Federală
Germania învingea Belgia cu scorul de 2 – 1.

Thierry Henry a văzut șocul Argentina – Capul Verde și a „tunat” la adresa FIFA: „E o nebunie! Faceți ceva”

09:25

UEFA a refuzat! Nu va aplica legea impusă de FIFA în competițiile în care joacă FCSB, Universitatea Craiova, CFR Cluj și U Cluj

09:24

„Însă, orice carieră, are părți bune, dar și rele. Sătmăreanul
adoptat de județul nostru a fost protagonistul unui episod
interesant al Ligii I, sezonul 1978 – 1979, când Dinamo București
își disputau titlul. Pe data de 22 iunie 1979, FC Argeș, cu marele
Dobrin în primul unsprezece, a dat recital în „Gropă”, devenind
campioană pentru a doua oară în istorie. Pe atunci, toată lumea,
inclusivi federalii erau siguri că Dinamo va lua titlul, însă nu a
fost așa. La scorul de 3 – 3, meciul s-a prelungit mai mult decât
trebuia, „Gâscanul” înțepându-l pe Otto Anderco: „Poți prelungi cât
vrei, tot dăm un gol mai mult ca ei”. Așa s-a și întâmplat.

A venit anul 1981, unul negru pentru arbitrajul românesc.
Securitatea a demarat o amplă anchetă ce viza fotbalul românesc, în
special arbitrajul. Nu mai puțin de 28 de cavaleri ai fluierului au
fost excluși din activitate, iar 7 au ajuns chiar după grații,
printre aceștia numărându-se și Otto Anderco. Principalul cap de
acuzație a fost acela că ar fi primit sume mari de bani din partea
celor de la FC Brașov. A fost momentul care a pus punct carierei
lui Otto Anderco, însă, de-a lungul timpului, nu a fost uitat de
cei care i-au fost colegi sau chiar de cei pe care i-a arbitrat,
deși a încercat să se îndepărteze de lumea fotbalului.

A urmat apoi „transferul” în Sălaj, acolo unde este și acum. Din
păcate, starea lui de sănătate este una șubredă, pentru că, nu
trebuie să uităm, are o vârstă titanică, 76 de ani. Nici starea
materială nu este una strălucită, tocmai de aceea, cei care l-au
cunoscut sau vor să-i fie aproape lui Otto Anderco, pot să-l ajute
prin intermediul bunului său prieten, Vasile Stâncel, o altă
legendă a fotbalului.(Ciprian PETRAN)

Sursa:
Sportul Sălăjean