E ca un digestiv. Ca un coniac bun ori un „triferment” după o masă copioasă. Cronica finalului de an din fotbalul românesc vrea să mai facă loc pentru ciorbele reîncălzite ale Ligii noastre cea de toate zilele.
Am început Sărbătorile cu un aperitiv ușor digerabil, pentru că știam la ce să ne așteptăm. Dinamo și-a schimbat antrenorul! Iar Ionuț Negoiță, evident, și-a dat cu părerea la televizor: „Dacă eram în locul lui Dorinel, și eu făceam la fel, aș fi plecat de la Dinamo”. Stil clasic, minimalist… Undeva pe la Comarnic, în drumul spre Poiana Brașov – acest Munte Athos al Revelionului nostru – Gigi Becali tremură de nervi mai ceva ca o piftie. „Mi-au zis ăștia de la televiziunile de sport să mai aștept un pic, că cică vorbește Negoiță despre plecarea lui Dorinel. Auzi, auzi… Da’ RTV-ul unde-o fi?! Să-l mai toc nițel pe Tăriceanu…”.
Siesta dintre primul fel și ultimele două pahare cu vin a trecut repede, cam atât cât i-a luat lui Becali să parcheze mașina în fața hotelului pentru care a plătit „EXCLUSIV: 16.000 de euro”, conform breaking – news-urilor. A urmat apoi partea grețoasă. A apărut, în sfârșit, George Copos. Camuflat după insolvența Rapidului, patronul a driblat elegant miștourile prietenului Becali pe pârtia de la Poiana Brașov. Ce stil, ce unduiri… Hop și primul „Colebil”, ca să dispară greața!
La desert am întâmpinat cu bucurie meciurile din Premier League. Au fost mai bune decât toți cozonacii ori prăjiturile noastre de peste an. Parcă blaturile lor sunt mai frumoase decât ale noastre…
Are cineva un „triferment”?
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER