Cormoranul carpatin!** FOTO ProSport prezintă „familia” Liverpool România

Fanii lui FC Liverpool din România se strâng în puburi și cântă la fiecare meci al echipei engleze.

„Scouserii” bucureșteni, bănățeni, moldoveni și ardeleni se unesc anual, într-o petrecere „ca la Gerrard acasă”.

Lumea întoarce capul cu nedumerire înspre ei. Li se întâmplă săptămânal, când se adună în pub la meciurile lui Liverpool, în București, Timișoara, Târgu Mureș sau Iași, li s-a întâmplat când au cântat și și-au pus steagurile la tribuna I din Ghencea la meciul cu Urziceni, din 2010. Li s-a întâmplat și săptămâna trecută, în Piața Sfatului din Brașov.

Nu fac pe huliganii, deși jandarmeria a intrat în alertă sâmbătă când i-a văzut prin Brașov, nu sunt anti-români, pur și simplu împărtășesc o pasiune pentru o echipă de fotbal. Nu le poți pune eticheta de „cei mai împătimiți” sau „cei mai mulți” fani români ai unei echipe din afara țării, însă cu singuranță formează cea mai bine organizată comunitate.

Unii s-au îndrăgostit de Liverpool în anii 80, când Dalglish, Souness sau Rush dominau fotbalul european, alții au prins microbul roșu urmărindu-i pe Beardsley, Fowler sau McManaman. Sunt destui care s-au atașat de „cormorani” în 2001, când puștii Owen și Gerrard realizau istorica triplă (Cupa UEFA, FA Cup și Cupa Ligii) și, bineînțeles, sunt foarte mulți pentru care povestea a început în mai 2005 (finala de la Istanbul), când unsprezece băieți în roșu au ieșit de la vestiare și, înarmați cu vocile câtorva zeci de mii de oameni, au răpus marele Milan, balaurul cu trei capete (la zero).

 

Puțini au văzut-o pe Liverpool campioană
Remarcabil e faptul că undeva pe la o sută din membri grupului LFC România s-au născut după ce echipa de pe Merseyside a câștigat ultimul titlu de campioană în Anglia (1990). Care ar fi explicația? „Cred că s-au documentat, au căutat răspunsuri la miracolul de la Istanbul. Când înveți istoria clubului, n-ai cum să nu te atașezi de ea. Pe lângă asta, au văzut exemplul de răbdare al celor mai copți dintre noi, care nu se panicau la fiecare egal de pe teren propriu sau la orice rezultat dezastruos, dar care știau să sărbătorească fiecare victorie mare cu adevărat”, spune Horia Matei, omul care a început să-i strângă în jurul său pe fanii din București încă de la sfârșitul anilor 90 și care, de doi ani, prin intermediul facebook-ului, i-a încurajat și pe cei din alte orașe să formeze ramuri active ale „branch”-ului Liverpool FC România.

Peste 100 de tricouri roșii în Brașov
A doua întâlnire anuală a fanilor LFC din România a avut loc la Brașov. Au fost prezenți peste 40 de bucureșteni, câte o duzină de fani din Iași, Târgu Mureș, Sibiu și din orașul gazdă, plus un grup de 20 de timișoreni, însoțiți de patru arădeni. Din familia Liverpool România fac parte și doi „stranieri”: Timothy Kayode, un student nigerian din Iași, care a moștenit pasiunea de la tatăl său (fost student în Anglia) și Tomek, un polonez trecut de 40 de ani care lucrează de un an și ceva în Timișoara.

A fost un weekend de vis, cu un campionat de fotbal, câștigat de cei din capitală (5-4 în finala cu Sibiul) și o petrecere ce a durat de vineri până duminică, atunci când au urmărit împreună meciul cu West Ham (0-0).

Au cântat ca englezii „Fields of Anfield Road” și alte zeci de cântece, au băut ca irlandezii, au glumit românește, au dezbătut cu foc tactica lui Brendan Rodgers, iar la meci s-au comportat exemplar. Au oftat văzându-l pe golgheterul din Premier League, Luis Suarez, cum țintește portarul din șase metri, dar au cântat la final „You”ll never walk alone” cu zâmbetul pe buze, chiar dacă favoriții lor nu au câștigat împotriva unei echipe care se bate să evite retrogradarea. Echipa lor nu e în fruntea clasamentului, dar ei sunt mândri că spiritul de pe Anfield a rămas ca pe vremea marelui Shankly, sunt bucuroși că în echipa lor joacă Gerrard și Carragher, două exemple rare în fotbalul din ultimele decenii, fotbaliști care și-au dedicat întreaga carieră unui singur club. Unii dintre ei simpatizează și cu echipe de la noi din țară, însă conștientizează că nu pot întâlni în România ceva care să se compare cu ce se întâmplă pe Anfield.

Cei peste 100 de fani Liverpool și-au luat rămas bun, cu speranță în suflete (vorba imnului). Se vor revedea la anul, într-o altă locație. Până atunci, vor suferi, fiecare în orașul său, săptămână de săptămână, pentru o echipă aflată la aproape 3.000 de kilometri depărtare.

235 de membri activi are LFC România, dintre care 50 dețin card oficial de membru, eliberat de FC Liverpool

25 de membri ai grupului au ajuns cel puțin o dată pe Anfield

„Nu ne vom limita la a fi un  branch pasiv. Vrem să ne implicăm în mai multe activități ale clubului, inclusiv acțiuni caritabile”, Horia Matei, președinte LFC România.

„Sperăm să facem o excursie de 15-20 de oameni la toamnă, la un meci pe Anfield. E un efort uriaș, costă câteva salarii din România ca să ajungi acolo”,  Horia Matei, președinte LFC România.

„Sunt patru orașe în care se strânge lumea la toate meciurile: București, Timișoara, Târgu Mureș, Iași. Așa ceva nu vezi în orice țară”, Horia Matei, președinte LFC România.

RECUNOAȘTERE | Branch-ul românesc e oficial

De la începutul acestui an, clubul englez de fotbal i-a acordat grupului din România titlul de ramură oficială a fan clubului Liverpool. Acest lucru presupune că au mai multă treabă, în special cei trei oameni votați în conducere (președintele, secretarul și trezorierul), însă le poate aduce suporterilor români și avantaje. Spre exemplu, șansele lor de a putea cumpăra bilete la un meci de pe Anfield (ce-i drept, într-un meci de cupă sau în partide cu echipe mai slab cotate) au crescut considerabil.

NOROCOȘI | Minunea de la Udine

„Echipajul românesc de 8+1″ fani Liverpool (opt timișoreni și un arădean) s-a deplasat în decembrie anul trecut în Italia, la meciul cu Udinese, din Europa League. Când s-au cazat la hotelul unde aveau rezervare, au dat nas în nas cu echipa lui Brendan Rodgers, cazată la același hotel. Fanii români au luat autografe și și-au făcut poze cu toți jucătorii, singurul lor regret fiind acela că Steven Gerrard și Daniel Agger nu făcuseră deplasarea.

foto: Dan Terea și Iulian Badea