Comentariu Iulian Vâlvoiu: A 90-a ediție a Ligii I a însemnat mai mult show ieftin decât fotbal

S-a vorbit mult despre trecuta ediție de campionat. Și înainte, și în timpul, dar și acum, după. Dacă s-ar fi jucat pe cât de mult s-a vorbit, am fi fost departe. De fapt, s-a jucat, dar mai mult în culise, mai mult la butoane. Nu restul, ci totul a fost cancan.

CFR CLUJ – Susținători de efort puternici
Turul a consemnat un parcurs care a sfârșit prin a distanța CFR-ul la 11 puncte față de Steaua și la 8 de Rapid. Chiar dacă nu au convins neapărat prin joc, clujenii au dovedit tuturor că influența lor la FRF s-a extins simțitor. Argumente? Greșelile de arbitraj în favoarea lor! În retur, a fost altceva. Le-a fugit covorul de sub picioare, însă au rămas drepți, adică sus. Executați cu sânge rece în Ghencea de arbitrul Tudor, ardelenii au fost exact ca boxerul aflat în corzi și care primește lovitură după lovitură, fără a fi doborât. E drept că a avut și susținători de efort puternici, a se citi Dinamo și Rapid, iar la final a dat lovitura decisivă. Atât pe teren, cât și în culise. Eventul rezultat a produs entuziasm local și indiferență în res­tul țării. Și atunci, de ce atâta agitație?

DINAMO – Campioana meciului cu Steaua
Dinamo a existat până la returul cu Lazio, din preliminariile Ligii Campionilor. Eșecul de pe teren propriu cu italienii a trezit la viață amintiri triste pentru dinamoviști. Cum ar fi valiza de la Steaua, după victoria din meciul cu CFR din sezonul trecut. A plecat Rednic, a urmat Zenga. Până la derby-ul din Ghencea, după care nu se mai știe clar. Ba Țălnar, ba Țălnar cu Dinu, ba Mulțescu, ba din nou Țălnar și tot așa. Exact ca victoriile, adică ba au fost, ba n-au fost. Sau n-au mai contat. Succesul cu Steaua, din penultima etapă, poate salva impresia de sezon ratat cel mult pentru o seară. De vis, ce-i drept, pentru „câini“, dar rămâne doar o seară.

STEAUA – S-a îngroșat gluma!
Stelist pe viață, Lăcă a trecut printr-o perioadă de acomodare în Ghencea, după debarcarea „Regelui“. Apoi a venit victoria cu Dinamo. Dar cam atât. A, era să uit! Meciul-comedie de la Buzău, cu Romică Bunică în rol de erou neînțeles. Înainte de ultima etapă a Ligii I, toată lumea, inclusiv Gigi Becali, invoca cele două puncte pierdute de Steaua acolo. Nimeni nu s-a gândit invers: cum ar fi stat cele două puncte în traista Buzăului. Ar mai fi fost nevoie de victoria caraghioasă a Craiovei din ultima etapă? Oricum, a fost o glumă de meci, cu o glumă de jucător, care a păcălit până și vigilența celui mai glumeț dintre conducători. Acum, gluma s-a îngroșat, iar noi dăm pe afară de atâta râs! Cum să credem noi că Teia avea banii ăia de la Cluj pentru jucătorii de la „U“? Ha, ce glumă bună! De ce nu râdeți domnilor de la DNA?

RAPID – Statuie pentru o brichetă!
Ca de fiecare dată, giuleștenii au început frumos, dar au sfârșit prin a muri pe mâna lor sau de mâna altora. Ne-a dat de gândit faptul că, deși terminaseră pe locul 2 la finalul turului, nimeni nu vorbea despre ei ca despre urmăritorii CFR-ului. S-a discutat cu adevărat serios despre Rapid abia când Deaconu a decis că e mai bine să-i scoată și teoretic din cursa pentru titlu. Chiar dacă nu contau cu adevărat, cineva trebuia să se asigure că nu exista vreo glumă proastă din partea lor. Așa că rapidiștii ar trebui să-i facă o statuie brichetei aruncate din tribună, pentru că așa au intrat și ei în cărți. În cărțile de istorie, bineînțeles, ca fiind prima echipă de la noi care a pierdut un meci la masa verde după ce un arbitru a oprit un meci pentru un fault neregulamentar din peluză. În Giulești s-a mai născut însă și o altă întrebare: „Cum o fi mai bine, cu George Copos sau cu Fathi Taher?“.