Fotbalul românesc s-a îmbrăcat în negru pentru „plecarea” lui Florin Hidișan. O plecare prematură, la doar 40 de ani, dar anticipată de problemele grave de sănătate cu care fostul mijlocaș s-a confruntat de un an și jumătate încoace. La un control de rutină i s-a descoperit o formă rară de cancer la stomac, cu care „Piticul” s-a luptat din răsputeri în spitalele din România și străinătate.
În ultimele luni, durerile erau din ce în ce mai mari, ajunsese o mână de om ca urmare a ședințelor repetate de chimioterapie, dar a rămas optimist până la ultima suflare.
Cu arădeanul Adrian Rusu (38 de ani) a îmbrăcat același tricou timp de trei sezoane, unul la UTA și două la Pandurii Târgu Jiu. La formația gorjeană au fost și colegi de cameră, iar fostul fundaș a ajuns să-l cunoască foarte bine.
La un moment dat, „Hidi” era considerat de-al casei în familia Rusu, iar amintirile curg de la sine.
„Când l-am cunoscut pe Hidi în 2006, la UTA, era un băiat boem, puțin libertin, dar cred că l-a ajutat mult faptul că a avut lângă el figuri importante ale fotbalului românesc și s-a concentrat sută la sută pe ceea ce avea de făcut la antrenamente și meciuri. A început să se înțeleagă tot mai bine cu Bogdan Mara, mai erau atunci la UTA Daniel Chiriță sau Daniel Tudor, adevărați lideri care l-au ajutat mult observându-i talentul. Era și figura antrenorului Marius Lăcătuș, asta cred că l-a motivat și responsabilizat și mai mult. Când a venit la Arad, Hidi nu era foarte cunoscut în fotbalului românesc, cred că în Liga 1 mai jucase doar vreo câteva meciuri la FC Argeș, dar la UTA și-a câștigat repede un loc de titular și aprecierea colegilor.
Era jucătorul tehnic, de explozie, de la care te puteai aștepta oricând la o pasă care să destabilizeze apărarea adversă sau la o execuție suprinzătoare, avea un șut bun de la distanță. Era un talent pur, dar treptat l-am descoperit și ca om, ca și coleg. Era foarte altruist, nu se punea niciodată pe el pe primul plan în fața echipei, colegilor. Eu în 2007 am plecat la Pandurii, Hidi a jucat la UTA încă un an și jumătate, după care ne-am reîntâlnit la Târgu Jiu, tot în Liga 1”, rememorează Adi Rusu despre Florin Hidișan.
Relația de prietenie dintre cei doi s-a sedimentat în orașul lui Brâncuși. Aici au devenit și colegi de cameră în cantonamente și deplasări și au format și cuplul de mijlocași centrali de la Pandurii.
„Eu jucam la închidere, Hidi puțin mai față, eu îi căram pianul cum se spune. Ne înțelegeam excelent pe gazon și în afara lui, petreceam foarte mult timp împreună. Eram colegi de cameră, dar Hidi venea și acasă la noi duminicile. Soția punea mereu un tacâm în plus, copiii se bucurau să-l vadă, era un băiat atât de liniștit și bun, o adevărată plăcerea să povestești cu el.
Poate multă lume crede că l-a descoperit pe Dumenzeu și credința în Divinitate doar după ce s-a îmbolnăvit, dar nu este deloc așa. La Pandurii obișnuiam să mergem la mănăstire înainte de fiecare meci, iar Hidi nu mai era cu noi în acele minute pe care le petreceam rugându-ne. Era foarte credincios, spunea mereu că Dumnezeu ne va ajuta și astăzi și trebuie să credem cu toții în asta. Eu nu-mi aduc aminte ca Hidișan să fi supărat pe cineva, vreun coleg, poate doar pe Ionuț Chirilă, în acel meci din liga a doua de la UTA, când nu a vrut să iasă de pe teren când antrenorul a vrut să-l schimbe. Știu că povesteam deseori despre acel eveniment pe când eram colegi la Târgu Jiu, iar Hidi îmi spunea mereu că nu a făcut-o din ambiție, ci pentru că-și iubea prea mult meseria, iubea prea mult fotbalul și pe UTA și simțea că o putea ajuta în acele luni grele după retrogradarea în Liga 2-a. Știu că ar mai fi vrut să rămână la Arad, chiar îmi spunea că la UTA a petrecut cea mai frumoasă perioadă din cariera lui. S-a simțit fotbalist la un club de o așa tradiție, cu un așa public în tribune, dar și cu colegi cu nume lângă el. Tocmai de aceea știu că a mai revenit odată la Arad, în Liga 2-a, în 2011, din păcate lucrurile nu mai mergeau bine la club și nu și-a putut împlini visul, acela de a promova din nou cu UTA în Liga 1”, mai rememorează Adi Rusu.
Fostul fundaș al celor de la UTA, Rapid, Pandurii, FC Brașov și Șoimii Pâncota a încercat să-i fie sprjin lui Florin Hidișan și în lunile în care s-a luptat cu boala.
„Am fost șocat când am aflat că e atât de grav bolnav. Alături de alți foști colegi am încercat să-l ajutăm cum puteam, am făcut campanii de strângere de fonduri, dar am și vorbit destul de des cu el, nu s-a descurajat niciun moment. Poate chiar în ultima perioadă nu ne-am auzit chiar atât de des precum mi-aș fi dorit și eu și soția mea, dar parcă nici nu știam ce să-i mai spunem. El săracul era din ce în ce mai rău, cred că la un moment dat a rămas doar el cu Dumnezeu și așa va fi și pe mai departe. De când am aflat vestea dispariției sale nu mai sunt bun de nimic. Nu ești niciodată pregătit să te desparți de un coleg, un prieten, un frate…Rămas bun Hidi, a fost o onoare să te am alături în iarbă și în viață” e mesajul de adio al lui Adrian Rusu.
Pe site-urile de socializare, mulți dintre foștii colegi ai lui Florin Hidișan de la UTA și-au luat rămas bun în felul lor de la mijlocaș, plecat mult prea devreme dintre noi.
„Un moment de reculegere pentru cel care a fost un coleg devotat și un om deosebit… Drum lin către ceruri, Hidi! Ai demonstrat până la sfârșit că ești un luptător, iar credința ta a inspirat pe mulți! Dumnezeu să te odihnească!” – Laszlo Balint.
„Drum lin spre cer COLEG (PRIETENE) !!! Dumnezeu sa aibe grija de sufletul tău!!” -Sebastian Huțan.
„Dumnezeu sa te ierte, Hidi!Te rog, să ai grijă de Denis, acolo sus!” – Cosmin Pașcovici, cel care și-a pierdut băiețelul în urmă cu câțiva ani tot din cauza unei boli incurabile.
„Rămas bun Hidi!” – Mădălin Smaranda
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER