Che vuoi?

În bibliografia pentru examenul la psihologie, filozofie și
teoria literaturii există o lucrare cu un titlu mai savant decât
conținutul: „Subversiunea subiectului și dialectica dorinței în
inconștientul freudian”. Autor: Jacques Lacan. Studiul e construit
în jurul întrebării din titlu și demonstrează că fiecare dintre noi
produce o configurare fantasmatică în clipa când devine conștient
de prezența celuilalt, de sistemul lui de așteptări. „Che vuoi?” nu
înseamnă doar „Ce vrei?”. Din întrebarea aceasta pornesc altele, la
fel de apăsate: „Ce vedeți la mine?” „Ce reprezint pentru voi?” „Ce
așteptați să fac ca să vă confirm sau să vă infirm imaginea pe care
v-ați format-o deja?” Lacan e aproape la fel de complicat și
interpretabil ca Joyce, motiv pentru care nimeni nu-l înțelege până
la capăt, dar toți au păreri și convingeri de cremene. Până la
urmă, insuficienta aplecare asupra textelor sale a făcut ca
întregul demers lacanian să fie redus la un enunț vulgarizator,
care sună mai degrabă a slogan decât a concluzie academică: Suntem
ceea ce cred ceilalți despre noi.

La finalul meciului Roma – Inter de sâmbătă, un Cristian Chivu
exasperat a avut o intervenție nedemnă asupra lui Luca Toni. Orice
arbitru l-ar fi eliminat de pe teren. Chivu și-a pisat adversarul
sub crampoane, scormonind cu bocancii după ficatul lui. Un gest
care contrazice „persona” Chivu: un om echilibrat, un cavaler, un
posibil model într-o lume populată de vietăți nefrecventabile. În
timp ce arbitrul Morganti îi arăta cartonașul galben, Chivu a fost
surprins de camerele TV întrebând un interlocutor nevăzut: „Che
vuoi? Ce vreți? Ce-aveți cu mine? Ce să fac?” Nu știu dacă Morganti
a decis să nu-l elimine din neatenție sau din discernământ
psihologic. Prezumția de bună-credință mă obligă să merg pe a doua
variantă. Cred, prin urmare, deși se prea poate să mă înșel, că
Morganti a mai sesizat ceva dincolo de brutalitatea lui Chivu. S-a
uitat atent și a văzut un tânăr care încă nu-și învinsese teama.
Există oameni care devin violenți ca să nu se observe cât le e de
frică. Casca de protecție a lui Chivu i-a ocrotit doar craniul, nu
și ce fierbea sub el. Situația e delicios de delicată. Chivu
trebuia eliminat pentru gestul comis și păstrat pe teren ca să dea
uitării imaginea propriului cap ca un pepene crăpat. Emidio
Morganti a nesocotit regulamentul și a ales psihologia, mai ales că
meciul era pe sfârșite. Ca om care respectă legile, îl blamez. Ca
adept al acordării de șanse în clipele grele, îi strâng mâna.

articol scris de Radu
Paraschivescu