Campionul olimpic de la Londra (pușcă aer comprimat 10 m) va concura luni la Fort Benning, locul în care s-a calificat acum doi ani pentru JO Patru ore s-a antrenat ieri, la Poligonul „Iosif Sîrbu” din Tunari, alături de antrenorul Sorin Babii, campion olimpic la Seul (1988)
Alin Moldoveanu schimbă prefixul: astăzi împlinește 30 de ani. Singurul sportiv român, din tagma sexului tare, încoronat la ultimele trei ediții ale Jocurilor Olimpice și-a petrecut ziua dinaintea sărbătorii personale în Poligonul de la Tunari, cu patru ore de trageri simetrice până la ultimul detaliu. Impresia de moment este că ritmul său bate perfecțiunea unui ceas elvețian, însă e doar amăgirea ochiului neavizat.
În poligonul mare cât un teren de handbal termometrul arată 21 de grade Celsius și totul e atât de real încât pare ireal. Antrenorul Sorin Babii (50 de ani), aflat în spatele campionului, îi dă repere de timp cu un glas care nu reflectă în niciun caz mulțumire deplină: „32 cu 15…, 29 cu 12…, 37 de minute pentru 30 de focuri”. În concurs, Alin are la dispoziție o oră și 45 de minute pentru a se încălzi și a trage 60 de focuri. Cadența și-o stabilește fiecare.
Babii: „Sunt destui care au păsărelele lor” În standul de „aer comprimat” liniștea apasă mai ceva ca bluzonul din piele groasă purtat de campion. Oficial, are vreo cinci kilograme. Doar zgomotul alicei care lovește ținta și aparatul de înregistrat mai sparg liniștea. Dar mult prea timid! De dincolo de geamuri se aud triluri de păsărele. „Nu e riscant ca antrenamentul să fie atât de lipsit de neprevăzut? În concurs mai se trântește o ușă, mai se aud strigăte sau țăcănitul celorlalte arme”, este dilema reporterilor. Babii zâmbește și parează: „Este mai bine ca la antrenament să nu-l perturbe nimic. În ce privește trilurile de afară, stați liniștiți, sunt destui care au păsărelele lor și aici, în poligon. Să nu vă gândiți la altceva, vorbesc de fixuri. Știți cum e… nimeni nu recunoaște…”.
Alin: „Uneori, mă mai fură și pe mine timpul” Alin e tipul mereu înarmat cu optimism, curaj și hotărâre. Și chiar cu cartușe cu umor. „Poți să ții și mâna pe țintă când îmi faci poze. Eu nu te ating”, e promisiunea care-l face pe colegul Răzvan Lupică să-l mitralieze pe campion cu foc de blițuri. „Ba, chiar poți să ții și o monedă în mână. Nu te atinge”, întărește Babii.
Alin are pauză de 20 de minute, timp să discute cu reporterii ProSport. Își lasă arma pe suport și are nevoie de câteva zeci de secunde pentru a trece de la concentarea teribilă din fața țintei la o discuție liberă. Înainte de a răspunde întrebărilor simte nevoia unei destăinuiri. „Azi n-am tras toate focurile identic. Am pierdut câteva secunde pe parcurs, dar nu știu când și cum. Câteodată mă mai fură și pe mine timpul”, spune focșăneanul legitimat la Dinamo.
Efectele aurului Discuția se destinde de la o întrebare la alta – interviul îl puteți citi mai jos. Alin vorbește detașat despre familie, tir, obiective trecute și viitoare. Nu folosește cuvinte mari și nici nu dezvoltă polemici. Tocmai de aceea vorbele lui au atât de mare valoare. Sportivul născut la Focșani este un campion dintr-un sport al inteligenței, al răbdării, al virtuții. Poate deloc întâmplător, după aurul său de la Londra, copiii au început să-și îndrepte privirea către tir. Nu este emulația din gimnastică de după Montreal 76, sau cea din tenis, din era Năstase, dar pentru un sport cu 600 de practicanți este un salt semnificativ atunci când zeci de copii bat la ușile poligonului, în perioada vacanței… La mulți ani, campionule!
13 e vârsta la care a început să practice tirul
30 de minute se fac cu mașina din centrul Bucureștiului până la Poligonul de la Tunari
Fetele lui Babii trag cu pistolul Emulația creată de Alin Moldoveanu după Jocurile Olimpice de la Atena s-a resimțit și în familia antrenorului Sorin Babii, el însuși campion olimpic în 1988. „Fetele mele au renunțat la dans sportiv și s-au apucat de tir. Deja au concurat anul acesta”, spune antrenorul lui Alin. Babii are două fete, Antonela (11 ani) și Andreea (17 ani). Întrebat ce armă au preferat dintre cele din tir, Babii a replicat zâmbind: „Nu puteau alege decât pistolul. Dacă ar fi dorit să tragă cu pușca le arătam geamantanul pe care îl are de cărat Alin la fiecare antrenament. Atunci le-ar fi trecut cheful. Tot bagajul cântărește 30 de kilograme”.
Cine i-a furat arma lui Babii!?
Incursiunea în trecut, pe tema schimbării armelor, ne-a purtat într-un punct extrem de interesant. Reputatul Sorin Babii șterge praful de pe amintiri: „Am mai schimbat și eu arma. N-am tras cu aceeași timp de 30 de ani! Odată, la începutul anilor 90, am schimbat-o pentru că s-a pierdut! Veneam din Statele Unite cu lotul și au dispărut 15 arme! A plecat cineva să le caute prin America… nu s-au mai găsit. Am mai schimbat arme pentru că fie mânați de curiozitate, pentru că mai apărea ceva nou, fie că se uza cea pe care o aveam”.
„Sunt împlinit, dar mai am lucruri de realizat”
După fiecare antrenament, dinamovistul încearcă să tragă un pui de somn Super-campionul din Focșani n-are timp să arunce priviri scurte spre trecut. E genul sportivului care privește doar în față. Trage cu lentile de contact. Poartă pe spate numărul de la ultimul concurs. Iar franchețea sa dezarmantă – „nici eu nu prea văd strălucit”- îl plasează în loja sportivilor cu auto-ironii fine. Inteligenți și cu reacție.
Liniștea asta patriarhală nu-ți poate afecta evoluția de la un concurs, unde apar fel și fel de zgomote? Nu, pentru că nu poți anticipa ce se poate întâmpla la o anumită competiție. Atât timp cât nu te împinge nimeni (simulează gestul), nu e nicio problemă.
E aceeași armă pe care ai avut-o și la Londra? Aceeași. Eu nu o schimb. Trebuie întreținută, și are, ca și o mașină, catalogul de service. De obicei te lasă în concurs, niciodată nu te lasă în antrenamente. (ne arată cufărul de 17 kg în care poposește de regulă pușca de 5 kg).
Mâine (n.r. azi) împlinești 30 de ani… (ne întrerupe zâmbind) Aveam de ales!? E ca la 28 de ani, ca la 29 de ani, îmi doresc să fiu sănătos, eu și familia mea. Deocamdată n-avem copilași, dar ne dorim. N-am obiective majore, las lucrurile să vină de la sine. Acum sunt inspector principal în M.A.I.. nu pot să-mi pun ca țintă un grad superior, pentru că gradele vin oricum.
Cine te sună de obicei primul de ziua ta? Stai să ajungem până mâine… (n.r. – azi)
Anul trecut ai câștigat aurul olimpic. Se poate spune că ești deja un sportiv împlinit? (intervine antrenorul Babii) Mai sunt locuri libere în vitrină, mai pot veni trofee. (continuă Alin). Am 30 de ani, am tot timpul, să mai obțin performanțe mari cu multă muncă. Ar mai fi câteva lucruri de realizat.
Există la tir o vârstă la care trebuie să spui stop? Nu, nici vorbă. Ioan Toman (n.r. 54 de ani) concurează și acum și o face foarte bine, așa că nu e o limită de vârstă. (n.r. Toman a fost cel mai bătrân membru al delegației României la Beijing 2008). Poți să tragi până când te strigă copiii.
La ce vârstă ar trebui să înceapă tirul niște copii? Eu am început pe la 13 ani. (continuă Babii). De preferat e să meargă antrenorul în școală, și acolo să se facă o preselecție, îi evaluează, are niște dispozitive la el, adresează un set de întrebări. Ia în calcul puterea de concentrare, stabilitatea emoțională, auto-controlul și constituția fizică. Nu poate practica tirul un băiat foarte slab. (continuă Alin) Dacă e prea mic, nu poate fi atent. Trebuie să respecți niște reguli, și praștia dacă o ții în mână, trebuie să ai în vedere niște reguli.
Copiii vin la poligon
Ați observat o deschidere a copiilor după aurul de la Londra? (răspunde Babii) Eu pot să răspund pentu că am văzut efectele lui. Cel puțin la Arad, la finalul vacanței de vară din 2012 am sesizat o emulație a copiiilor la acest sport.
Există o vârstă la care poți spune că atingi o maturitate din punct devedere sportiv? Există sportivi foarte tineri, care reușesc să se impună la 17 ani, spre exemplu, dar este foarte greu să ai continuitate. Poate face un rezultat de excepție la 17 ani, dar e drum lung până la consacrare. Uitați (ne arată cu un gest larg) pe perete e o listă cu cei mai tineri și cei mai bătrâni campioni. Sunt foarte mulți factori care pot influența un concurs. Poți tu să te aduni foarte bine din punct de vedere mental și să vină altul să tragă mai bine ca tine.
Când ai primul concurs? Luni, în Statele Unite. Mâine (n.r. – azi) plecăm.
Deci nu vei sărbători în țară nici ziua ta, nici Paștele? Nu, am mai avut momente de acest gen și în trecut. Voi participa la un concurs într-un poligon militar din baza Fort Benning, nici n-am timp de acomodare cu fusul orar. Publicul n-are acces! Acum doi ani nici noi n-am avut acces pentru antrenament! M-am antrenat în camera de hotel.
E criteriu pentru Rio? Nu, e un concurs pentru onoare. S-au făcut modificări în regulament și începând de anul viitor, de la Mondial, va fi criteriu de calificare pentru Jocurile Olimpice.
Ce faci după acest antrenament? Citesc și trag un pui de somn. Pentru a se sedimenta toate senzațiile pe care le-am trăit în timpul antrenamentului.
„Cazemat” militară Fort Benning, cu noroc pentru Alin Fort Benning, locul unde Alin va concura luni, este o bază militară, situată lângă orașul Columbus (stat Georgia, SUA). Aici lucrează peste 100.000 de cadre militare, incluzând și muncitorii, iar în cel de-al Doilea Război Mondial a participat cu aproape 100.000 de ofițeri și cadre. Moldoveanu a obțiunt calificarea la Jocurile Olimpice de la Londra în urma unui concurs desfășurat chiar la Fort Benning.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER