Ilie Balaci descrie circumstanțele în care marea echipă a Craiovei vindea punctele în anii 70-80, lupta inegală cu Dinamo și „arbitrajul” celor aflați la retrogradare. Totul, pe bani grei.
A fost printre cei mai mari fotbaliști ai României. Unii spun, cu argumente, că a fost chiar cel mai mare.
Și-a început cariera la națională la 17 ani, iar la echipa de club, la 16. Și-a încheiat-o în plină glorie, la nici 28 de ani, din cauza unei accidentări la tendon. Lui Ilie Balaci i se spune „Minunea blondă”, dar el nu se agață de acest apelativ. Spune, însă, simplu, că „Universitatea Craiova s-a născut și a murit odată cu mine”. 1972-1985, 13 ani în care Bănia a gustat din hrana zeilor, nectarul victoriei, servită de, poate, cea mai bună echipă de club din țara noastră. De trei ori titlul, de patru ori Cupa României, într-o perioadă în care Dinamo și Steaua călcau pe cadavre pentru a-și atinge scopurile. Șapte trofee cucerite și altele vândute pe bani grei, după cum recunoaște Ilie Balaci, într-un interviu în care explică lucruri pe care presa vremii nu a avut voie să le spună.
Cui i se datorează, de fapt, apariția „Craiovei Maxima”, cu cine și cum s-a bătut generația lui Balaci pentru trofee, de ce au vândut meciurile marii jucători ai Băniei, cu cât erau plătite performanțele și cum se stabileau, în anii 70-80, echipele retrogradate, toate le veți afla într-o discuție în care căpitanul primei formații românești calificate în semifinalele unei cupe europene a încercat să zugrăvească tabloul real al luptei din campionatul României acum trei decenii.
„Nevoia te îndeamnă”
-Domnule Balaci, în cei 13 ani în care ați jucat la seniorii Universității Craiova, echipa a câștigat trei campionate, s-a clasat de trei ori pe locul doi și de încă trei ori pe locul trei. Când a jucat „la titlu” și când i-a lăsat pe alții? -Craiova Maxima voia permanent să câștige campionate și cupe, dar nevoia te îndeamnă… E ca și cum ai fi un tată responsabil, cu familie și copii acasă, iar salariul din slujbă nu-ți ajunge. Îți mai iei al doilea serviciu. Așa eram noi… Tot ceea ce a obținut, a obținut împotriva tuturor.
-Împotriva cui? -Îți dau un exemplu. Modul în care eram tratați de arbitri. Te întreb ceva: ce jucători mari a avut România în ultimii 40 de ani? -Dobrin, Liță, Iordănescu, Balaci, Orac, Lupu, Hagi… -… și, dintre toți, care și-a sfârșit cariera din cauza accidentărilor? Balaci! Atât! M-am accidentat singur? Dacă aș fi jucat la Dinamo sau Steaua, mi-aș fi încheiat cariera și eu la 35 de ani… Și nu e vorba doar de mine. Au fost accidentați și Zoli Crișan, și Cămătaru… Modul în care eram tratați noi, față de ceilalți, era total diferit. Dacă era Dinamo sau Steaua, altfel stăteau lucrurile. Adversarii jucau altfel, arbitrii ne-ar fi privit cu alți ochi… Totul era dirijat astfel încât ei să beneficieze de cele mai bune condiții, de cei mai buni jucători. Craiova, dacă era în competiție cu Dinamo pentru un jucător, nu putea niciodată să aibă câștig de cauză. -Și totuși, a fost posibil ca Universitatea Craiova să formeze acea echipă senzațională. -Craiova mare a fost o întâmplare fericită. Să știi că echipa asta s-a născut, probabil, datorită lui Constantin Olteanu, ministrul apărării! -Cum așa? -A spus că sportivii de performanță pot face armata pe plan local. Ce a vrut să însemne asta? Negrilă, Tilihoi, Ungureanu, Țicleanu, Geolgău, Cîrțu, Cămătaru, Irimescu, Crișan, Balaci. Trebuia să facem armata toți o dată. Dacă nu era Olteanu…
„Au fost situații în care am trântit meciurile” -Revenind la blaturi. Îmi spuneați că ați vândut inclusiv meciuri de titlu… -La Craiova eram o echipă de băieți deștepți. Știam ce se poate întâmpla. Ne calculam pașii. Au fost situații în care am trântit meciurile. Nu spun cui le-am trântit, pe ce sume, că nu-și are sensul. Dar Craiova cred că e singura echipă din lume care a vândut meciuri și a câștigat campionate! -În același sezon? -În același sezon! -Spuneați că ați dat inclusiv meciuri de campionat sau de Cupă. Cu cine? -Nu mă pune să dau nume, n-are rost. -Mă uit pe listă și văd că, din cei șase ani în care Craiova a terminat pe locurile unu sau doi, în cinci v-ați bătut cu Dinamo. -… Da. -Ați vândut inclusiv meciuri care decideau trofee… -Am încercat. Însă uneori adversarii erau atât de slabi, încât i-am bătut fără să vrem.
Hoția din 1973 -Mi-ați spus că Teașcă a fost numit la Craiova, în sezonul 1976-1977, pe linie politică, de Păunescu și Eugen Barbu. Erau chiar așa influenți? -Veneau la Craiova și oameni din Comitetul Județean, primarul, alți înalți demnitari, i-am văzut cum se ploconeau în fața lui Adrian Păunescu. -Spuneați, ceva mai devreme, că Universitatea a luptat împotriva tuturor… -Sezonul 1972-1973. Era spre finalul campionatului. Dinamo își amână meciul, noi jucăm la Arad, cu UTA. Înscrie gol valabil Țarălungă, arbitrul îl anulează. Pierdem cu 1-0. Pe urmă joacă și Dinamo, bate la „U” Cluj cu 5-1 și câștigă campionatul la un gol diferență… -Deci, tot cu Dinamo… -Anul următor, 1974. Tot în ultima etapă. Craiova face cu greu meci nul la Ploiești, cu Petrolul, iar Dinamo bate FC Argeș cu 7-0. Dacă am fi pierdut cu 1-0, era egalitate de puncte, iar golaverajul, exact ca și cu un an înainte. Adică un gol în plus Dinamo București. Apoi, uită-te la campionatele câștigate de Dinamo și ai să vezi că în unul sau în două n-a pierdut niciun meci și a făcut 17 egaluri, dacă nu mă-nșel… „În străinătate mâncau doar titularii” -Sigur că e greu de estimat acum, dar credeți că, într-o situație normală… -La condiții egale, asta însemnând arbitraje, remunerație, pregătire, Craiova ar fi câștigat, cu siguranță, mult mai mult… Păi, vrei să-ți spun cum a ajuns echipa asta de trei ori campioană, în sferturile Cupei Campionilor și în semifinalele Cupei UEFA? Ne antrenam pe teren de zgură. Ca să putem întreține terenul de pe Central, ne pregăteam acolo doar de două ori pe săptămână. Dormeam la hotelul partidului, în niște paturi în care trebuia să stai încovoiat, ca să nu-ți intre arcurile în coaste. Ghetele ni le cumpăram noi, din banii noștri. Aveam doar două rânduri de echipament: unul cu mânecă lungă, altul cu mânecă scurtă. La finala Cupei României pe care am câștigat-o cu Steaua în ’77, s-a dus Împușcătoiu aici, undeva, pe Ștefan cel Mare, și ne-a comandat tricouri, că n-aveam. Ne-am dus în străinătate și mâncam doar cei 11 care eram titulari. Ceilalți aveau mâncare la pachet, de acasă. Astea erau condițiile noastre, la Craiova! -Păunescu nu vă ajuta? -Ce să ajute? Păunescu s-a implicat doar atât cât a fost Teașcă la Craiova. Nici înainte, nici după aceea nu l-am mai văzut! Lumea încerca să ne facă echipa nomenclaturii, pentru că eram ajutați de ministrul de Externe Ștefan Andrei. Să vă dau un exemplu: ce s-ar fi întâmplat dacă Gică Hagi și-ar fi rupt tendonul fiind la Steaua? Îl trimitea în străinătate Valentin Ceaușescu să se opereze? -Probabil că da! -Mie în sută că-l trimitea! Pe mine a vrut să mă ajute Ștefan Andrei, că omul mi-a aranjat la o clinică din Köln să mă operez. Era totul pregătit, trebuia doar să plec. Dar nu mi-a putut lua viza de ieșire din țară… N-a vrut omul să garanteze că mă mai întorc. -Cine trebuia să vă dea viza? -Păi, cine? -Securitatea, adică Dinamo? -Vezi? Craiova a fost o echipă hăituită… A trăit doar datorită lui Corneliu Stroe (n.r.- președintele clubului). El s-a dat peste cap să facă rost de bani, să ne țină, să ne bage la facultate, să ne ferească de presiuni… Era un om extraordinar. Știa când vindem meciuri. Ne „citea” una-două! Nu ne-a zis niciodată nici „bandiți!”, nici „hoți”, nici nimic. -Mi-ați spus că erau cazuri în care, dacă ați fi câștigat campionatul, prima de la club era de 5.000 de lei, iar pentru Cupă – de 3.000 de lei. Iar dacă pierdeați, luați 50.000. -Da. Erau meciuri în care… Aici vorbeam în numele meu. 50.000 nu erau per total pentru toată echipa, că atunci nu făceam nimic. -Mi-ați spus că unele meciuri le vindeați din proprie inițiativă. Dar presiuni existau? -Niciodată! La noi n-a venit nimeni, niciodată, să ne spună să pierdem un meci pentru că așa trebuie!
„Ne propuneau să ne dăm la o parte” -Păunescu făcea referire la banii negri din campionat. Acuza că peste tot se face trafic de puncte și se aranjau meciuri. Era o practică generală? -Nu mă pune să vorbesc despre alții, că nu știu. Eu știu că erau echipe care veneau și ne propuneau să ne dăm la o parte. Da, asta pot să spun. Erau și bani negri. Și la Craiova am avut parte de ei, dar târziu. Păi, prima noastră de victorie erau 800 de lei impozabili, adică 640 de lei în mână. Știu de la adversari că unii aveau și 5.000, 7.000 sau 10.000…
Craiova a făcut-o atât timp cât a avut interes. Niciodată pe prietenie sau din ambiție. Cine voia să bată trebuia să ne plătească! Ilie Balaci Craiova cred că e singura echipă din lume care a vândut meciuri și a câștigat campionate! Ilie Balaci Se agrava trucarea unor meciuri din partea câtorva jucători. Uneori rămâneai surprins că printre ei s-ar putea număra și Ștefănescu, Balaci, Marcu, Crișan, Cămătaru. (…) Atmosfera ilicită nu se destrăma Constantin Teașcă, antrenor la Univ. Craiova în sezonul 1976-1977
Pe cine bănuia Teașcă de blat: Ilie Balaci, Costică Ștefănescu, Dumitru Marcu, Zoltan Crișan, Rodion Cămătaru, Aurică Beldeanu, Marius Purcaru, Nicolae Tilihoi, Ion Oblemenco, Petre Deselnicu
În Sportul s-a sugerat blatul
Balaci n-a vrut să dea nume, dar descrierea cazurilor în care Craiova a stabilit cine retrogradează pare să indice campionatele 1977-1978 și 1982-1983.
În 1978, ultima etapă s-a jucat pe 15 iunie, iar FC Constanța a retrogradat după 1-5 la Craiova. De rezultatul din Bănie a profitat Poli Iași, care în aceeași etapă a învins FC Bihor cu 4-2. Dobrogenii s-ar fi salvat dacă obțineau fie și un egal cu Universitatea.
Cel de-al doilea caz pare să fi avut loc în 1983, pe 2 iulie, în ultima etapă. CS Târgoviște a învins Craiova cu 3-2 (1-1) și s-a salvat, după ce oaspeții au condus până în minutul 70 cu 2-1. Gazdele au întors soarta meciului după ce în „Ștefan cel Mare” a devenit clar că Dinamo va câștiga cu FC Constanța (a fost 3-0). Interesant este că, în cronica partidei, ziaristul Constantin Alexe, de la Sportul, a sugerat că a fost meci aranjat!
„Cine voia să bată trebuia să ne plătească!”
Craiova Maxima nu făcea cadouri. Nu exista loc de prietenii, ambiții sau mândrie prostească. -A hotărât vreodată Craiova cine retrogradează? -De două sau mai multe ori! Îți dau câteva exemple. Jucam acasă, în ultima etapă. Respectiva echipă avea nevoie să câștige ca să se salveze. Inițial, am fost contactați și am zis da. A fost aranjat până cu o oră și jumătate înainte de joc. Apoi, totul a căzut. Banii nu ajunseseră unde trebuia, așa cum fusese învoiala. Ne-am sucit. Am câștigat meciul, s-au salvat ceilalți. La nici două luni, mergem și jucăm acolo, la cei pe care-i salvasem. Nu spun cum am fost tratați. Cum au jucat pe teren, ce arbitraj a fost… Ne-au spart geamul de la autocar… Drept mulțumire că jucau în Divizia A datorită nouă. -Ă‚sta a fost un caz… -Și încă un meci. Pe ăla l-am jucat curvește, cum se spune. La două capete. Tot în ultima etapă. Noi aveam nevoie de victorie ca să luăm titlul, dacă Dinamo nu câștiga acasă. La un moment dat, Dinamo era condusă cu 1-0. Atunci, noi am forțat puțin și am preluat conducerea. Apoi am jucat la așteptare, să vedem. Spre final, Dinamo a întors și a câștigat, mi se pare, cu 3-1. Nu mai avea rost, așa că și noi ne-am dat la o parte, iar gazdele au câștigat și s-au salvat de la retrogradare… -A fost cam pe muchie… -Da, am jucat curvește… Pentru că banii se luaseră deja… -Înțelegerile cu adversarii le făceați prin intermediari? -Niciodată prin intermediari. Discuți doar cu cineva pe care-l cunoști, de la clubul advers. Nu cu jucătorii. Ei nu trebuie să știe. Pentru că, dacă adversarii află, atunci iese circ și se prinde toată lumea. Oricum, cu Dinamo și Steaua e exclus să fi fost înțelegeri între noi. -Ați făcut și blaturi pe prietenie? -Craiova a făcut-o atât timp cât a avut interes. Niciodată pe prietenie sau din ambiție. Cine voia să bată trebuia să ne plătească! Păi, cu ce crești copiii? Cu mândrie prostească?
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER