Autostrada suspendată a lui Răzvan

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

A venit pe cai mari astă-primăvară, întâmpinat cu un val de
încredere cum de mult nu se mai văzuse la națională. După Evul Întunecat al lui Pițurcă, Răzvan
părea să fie omul providențial care urma să scoată naționala la
lumină. Alt look, altă educație, altă mentalitate. Lucescu junior
era veriga de legătură a fotbalului românesc cu
modernitatea.

Au trecut de atunci vreo șase luni. Naționala a ratat – așa cum
era de așteptat – calificarea la Mondialele din 2010, dar eșecul
ăsta e corect să-l poarte-n cârcă Victor Pițurcă, antieroul. Dar ce
s-a mai întâmplat de la „descălecarea” lui Răzvan? România a
stabilit recordul ultimilor 50 de ani la capitolul „eșecuri la
scor”, după 0-5 la Belgrad, cu Serbia.

Toată lumea aștepta, cu sufletul la gură, să vadă proiectul prin
care Lucescu junior, într-o reeditare măreață și oportună a operei
de acum aproape trei decenii a tatălui său, urma să reclădească o
națională puternică. Existau premise. Acum nouă ani, Bölöni
demonstrase că se poate. Poteca fusese croită deja, rețeta –
dezvăluită: trialuri, meciuri amicale, turnee. Cât mai multe
turnee. În plină campanie pentru Mondialele din 2002, Loți inițiase
reforma. Verificase peste 50 de jucători, pentru a-i scoate la
lumină pe Ghioane, Rădoi, Codrea, Marius Niculae. A părăsit
naționala după doar zece luni, respins de un organism – al
fotbalului românesc – care nu-l recunoștea. Dar fără să fi ratat
calificarea. Și fără să piardă cu 5-0.

Sorana Cîrstea, mesaj înaintea sfertului de la Roland Garros cu Mirra Andreeva! „Am intrat în ultimul meu an, am vrut să ies pe ușa din față a acestui sport”

09:09

Jucătorul ofertat de FCSB i-a dat răspunsul lui Gigi Becali: „I s-a spus asta”

09:07

Răzvan îi seamănă, într-un fel, lui Loți. E și el meticulos.
Calculează zile în șir, până rezultă că e pe locul 4 într-un
clasament all time al selecționerilor României. Are în continuare
imagine bună printre suporteri, pentru că vorbește frumos și
găsește mijloacele să convingă că va face, până la urmă, ceva.
Aduce puțin și a politician. A
promis reformă, o nouă atitudine, o altă națională. Un alt fel de
„o mie de kilometri de autostradă”, de „să trăiți bine”, de „20.000
de euro pentru fiecare român repatriat”. Sau de „autostradă
suspendată”. Au trecut de atunci șase luni și, deocamdată,
pe șantierul naționalei nu s-a mișcat nimic. Sau s-a mișcat: a fost
demolat Mutu. Acum a venit iarna și – asta se știe de când lumea –
în anotimpul rece nu se poate lucra, nu sunt condiții, s-ar crăpa
asfaltul. Așa că proiectul se amână. Pentru la primăvară.