Ieri, de dimineață, ultrașii s-au întâlnit pentru o nouă deplasare.Totul a pornit în Colentina, cu o chetă. Nu au mai fost bani de beri, nu a mai fost „șpaga pentru nașu'”, banii au fost pentru pâini, conserve sau apă.
În mâini, în loc de torțe, au fost lopeți, iar versurile cu „azi ardem șoseaua” nu au mai fost dedicate echipei, ci oamenilor. Celor de sub nămeți, de la Cotu Ciorii, de la Cilibia. Și fularele, pentru prima oară, au fost folosite pentru a ține de cald. Și încă un amănunt. Jandarmii nu au mai stat în față cu bastoanele la vedere. Și ei au avut în mâini lopeți, nu au împărțit procese verbale, ci sfaturi. „Hai, câte cinci, cinci de la noi, cinci de la voi. Fiecare grup la câte o casă”. E vocea aburită a unui ofițer care de data asta nu numără pe nimeni la urcarea dubă. Acum, organizează „atacul” asupra unei dune de zăpadă care a cotropit cămăruța a doi bătrâni. După care începe „meciul”. Primul adversar, o casă cu zăpada până la antenele care pe vremuri prindeau bulgarii. Se vede geamul, iar din ea un om cu ambele picioare amputate rupe întunericul cu pâlpâiala unei lumânări. Un profesor care de frig și-a rupt parchetul și l-a pus pe foc. În curând se lasă seara, doar zăpada nu se lasă.
Unul dintre tineri își trage fularul roș-albastru de la gât și, în chederul portbagajului, desface o cutie de pate. Rupe un „colț” de pâine și îi întinde unei siluete parcă siameze. „Poftim frate”. Ieri, „fratele” avea la gât un fular alb-roșu!
Ne calificăm la EURO 2024
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER