Colonelul Florin Talpan a făcut plângere oficială la conducerea Tribunalului București în care reclamă fapte foarte grave petrecute în desfășurarea proceselor privind prejudiciul și palmaresul dintre Steaua și FCSB.
Printre altele, juristul reclamă: – lipsa de obiectivitate a instanțelor, – dispariția unor probe din dosar, – ascunderea în beciul Tribunalului a unei cereri de recurs care ar fi trebuit să ajungă pe masa judecătorilor de la Curtea de Apel încă de acum două luni, – tergiversarea proceselor, – transformarea judecătorilor în avocații lui Gigi Becali.
Totul a venit aparent pe neașteptate, de la câteva întrebări oficiale adresate de ProSport pe tema proceselor dintre Steaua și FCSB privind palmaresul și prejudiciul. Talpan, colonelul care reprezintă Armata în aceste spețe, a replicat solicitării ProSport printr-un comunicat in extenso în care povestește, cu lux de amănunte, piedicile care – afirmă el – i-ar fi fost puse de instanțele de la Tribunalul București în aceste două dosare capitale pentru existența FC FCSB.
ProSport – care a și asistat la ultimul termen din procesul privind palmaresul, când Talpan s-a certat cu judecătoarea și a recuzat-o, acuzând-o că nu e obiectivă – i-a adresat juristului câteva întrebări concrete.
– Instanța a decis, în decembrie 2018, suspendarea procesului privind prejudiciul solicitat de Steaua de la FC FCSB. Clubul dumneavoastră a făcut recurs? Dacă da, de ce nu este afișat pe portarul instanțelor de judecată? Dacă nu, de ce?
– Considerați o înfrângere, fie și temporară, suspendarea procesului privind prejudiciul?
– Ați solicitat recuzarea judecătoarei din procesul privind palmaresul clubului Steaua, iar în sala de judecată ați reclamat lipsa de imparțialitate a instanței. Pe ce vă bazați când faceți această acuzație?
– La ultima înfățișare ați reproșat instanței faptul că a pus dosarul singur și la o oră târzie. De ce v-a deranjat acest lucru?
– Puteți detalia asupra probei pe care ați depus-o la ultima înfățișare din procesul palmaresului? Ați afirmat, în sală, că ar fi vorba de o cerere a FC FCSB către Steaua de a permite folosirea emblemei și a palmaresului.
Răspunsul lui Talpan a venit în scris, sub forma unui comunicat pe care-l puteți citi mai jos. Textul este înțesat de termeni juridici greu de urmărit pentru o persoană lipsită de studii în domeniu și seamănă mai degrabă a pledoarie în fața instanței. Între aprecierile personale și referirile la diverse spețe reprezentând jurisprudență europeană, juristul CSA Steaua face însă și acuzații concrete, cu subiect și predicat, de o gravitate ieșită din comun. Practic, acesta spune că instanțele îi țin partea lui Gigi Becali.
Talpan e susținut, în demersurile sale, de suporterii Stelei
Talpan afirmă că:
– a depus pe 20 decembrie 2018 recurs la decizia Tribunalului de a suspenda procesul privind prejudiciile. Cererea de recurs trebuia trimisă la Curtea de Apel în termen de 5 zile, dar au trecut două luni și tot nu s-a întâmplat acest lucru: „Nici până la ora actuală acest recurs nu a plecat către Curtea de Apel București, pentru a fi judecat!”. Astfel de solicitări au, conform legii, prioritate și trebuie judecate cu celeritate.
– Instanța de la Tribunalul București a suspendat judecata pentru a aștepta sentințe din alte dosare fără legătură cu cazul, din care unul nici măcar nu există! „Mi s-a comunicat că dosarul a fost închis în beciul Tribunalului București!”, acuză Talpan.
– a trimis prin e-mail probe în dosarul palmaresului, dar acestea n-au mai apărut în dosar.
– instanța ar căuta la toate tribunalele probe în favoarea FC FCSB, fiind solicitate dosare judecate în ultimii 15 ani.
– din stenogramele ședințelor lipsesc puncte de vedere exprimate de reprezentantul CSA Steaua!
Redăm mai jos comunicatul pe care colonelul Florin Talpan l-a remis ProSport.
Sublinierile din text îi aparțin autorului. Intertitlurile aparțin redacției ProSport:
„Au băgat recursul la beci!”
„Referitor la cele două dosare aflate pe rolul Tribunalului București (dosar nr. 34655/3/2016 având ca obiect plată despăgubiri cauzate de utilizarea nelegală și frauduloasă a mărcii STEAUA BUCUREȘTI în perioada 2004 – 31.12.2014 de către FCSB) și dosar nr. 48951/3/2017 având ca obiect acțiune în constatare a palmaresului echipei de fotbal Clubul Sportiv al Armatei Steaua București, de la înființare – anul 1947 – până în anul 2003, doresc să fac următoarele precizări:
„Recursul nu a plecat către Curtea de Apel București, pentru a fi judecat, nici până la ora actuală, deși e depus din 20 decembrie!”
În ceea ce privește dosarul nr. 34655/3/2016: în ultima perioadă s-a pus un mare accent pe libertatea și independența justiției. Utopie sau simplă argumentare? Credința în justiție îmi este din păcate zdruncinată atunci când se întâmplă lucruri urâte și nelegale. Din păcate, într-o lume în care, în principiu, suntem egali în drepturi în fața legii, cu greu mai putem să răzbim la dreptate.
Conform legii, funcționarul public, judecătorul, procurorul servesc interesului public și al cetățenilor. Dar ce facem atunci când cei plătiți din banii publici, contrar așteptărilor noastre și contrar legii, nu își îndeplinesc obligațiile?
Totdeauna am comentat argumentat unele soluții ale instanțelor în dosarele avute pe rol. Doar argumentat.
În luna decembrie nu am fost de acord cu poziția instanței în dosarul nr. 34655/3/2016, care în baza art. 413 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă a cauzelor ce formează obiectul dosarelor „11539/3/2017” (în realitate, acest dosar nu există ci exista doar un dosar nr. 11509/3/2017) și dosarul nr. 48951/3/2017, deoarece acest articol de lege, 413 alin. 1 CPC prevede POSIBILITATEA ȘI NU OBLIGATIVITATEA SUSPENDĂ‚RII ȘI DOAR ATUNCI CÂND ESTE CAZUL!
Deoarece, în mod cert, nu erau îndeplinite condițiile prevederilor art. 413 alin. 1 pct. 1 (cele două dosare menționate mai sus nu au legatură cu dosarul suspendat, în sensul că dezlegarea cauzei nu depinde de existența ori inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți), la aflarea soluției, în data de 19 decembrie 2018, am declarat recurs împotriva soluției de suspendare, acțiune pe care am redactat-o de urgență, pentru a nu pierde timp și termene, chiar în noaptea aflării soluției din dosar.
În dimineața zilei de 20 decembrie 2018 am depus personal acest recurs împotriva încheierii de ședință, prin care instanța hotăra să suspende judecarea cauzei având ca obiect răspundere civilă delictuală, privind prejudiciul material adus Statului Român de către pârâta S.C. Fotbal Club FCSB S.A., recurs ce trebuia trimis spre judecare Curții de Apel București. Judecarea recursului împotriva încheierii de ședință se face cu precădere. Acest lucru nu s-a întâmplat.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 3425/2014 fiind definitivă, s-a stabilit că FCSB și-a înregistrat cu rea-credință marca Steaua București în anul 2004. Pe cale de consecință, instanța supremă a anulat această marcă începând cu data înregistrării. Având în vedere faptul că prin înregistrarea și folosirea mărcii Steaua/Steaua București de către FCSB, Clubul Steaua, respectiv Statul Român au suferit prejudicii, acestea au tot dreptul la despăgubire pentru recuperarea prejudiciului creat de către FCSB pentru perioada 2004-2014.
„Așteaptă soluționarea unei cauze care nici măcar nu există!”
Este o acțiune în răspundere civilă delictuală în care fapta săvârșită cu vinovăție de către S.C. Fotbal Club FCSB S.A. a adus un prejudiciu, pe care l-am solicitat ca accesoriu la o acțiune principală și pentru care s-a plătit o taxă de timbru mare, calculată la valoarea solicitată.
Ceea ce instanța de fond Secția a III-a civilă a Tribunalului București a hotărât este inadmisibil. Este inadmisibil deoarece, deși judecatoarea luase la cunoștință că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este definitivă, că prin ea a fost stabilită o culpă, o faptă săvârșită cu vinovăție și care a adus prejudicii, a hotărât să suspende judecarea dosarului până la soluționarea unor cauze care nu au nici cea mai mică legatură cu speța de față, una dintre ele neexistând pe portal… Noi doar făcând supoziții că ar fi, de fapt, dosarul cu nr. 11509/3/2017.
Însă, ceea ce nu știți este faptul că, deși am depus recursul în data de 20 decembrie 2018, împotriva încheierii de ședință din data de 19 decembrie 2018, prin care se suspenda judecarea cauzei, nici până la ora actuală acest recurs nu a plecat către Curtea de Apel București pentru a fi judecat.
De ce nu a plecat dosarul? Asta doresc și eu să știu și solicit pe această cale purtătorului de cuvânt al Tribunalului București să răspundă printr-un comunicat public de ce dosarul se află la beci.
A fost necesar să dau telefoane, să mă deplasez la Tribunal de câteva ori, ca să mi se spună în final că, de fapt, acest dosar (care trebuia deja judecat la Curtea de Apel București), stă închis în beciul Tribunalului București, prin „bunăvoința” unor persoane (ar trebui ca reprezentanții Tribunalului București să precizeze care sunt acelea).
Este inadmisbil și este de neconceput ca în Romania anului 2019 să se întample astfel de fapte. În sprijinul cui sunt aceste fapte? Cine și pentru ce reține la beci dosarul, pentru a se tergiversa judecarea acestuia?
Deja au trecut multe termene și nu s-a ajuns nici la judecarea probatoriului în acest dosar. Pentru ce s-a suspendat acest dosar? În folosul cui? Atât timp cât este o cerere accesorie unei hotărâri definitive, de ce s-a suspendat?
Și dacă s-a suspendat și am înaintat recurs împotriva încheierii de suspendare, de ce dosarul stă la beci de două luni de zile? Redactarea încheierii de ședință se face în termen de 5 zile. Au trecut două luni si dosarul încă nu a ajuns la Curtea de Apel?
Judecătoarea cauzei a dat o soluție greșită și atunci când a pronunțat pe fond o hotărâre în favoarea FCSB, în dosarul nr. 31705/3/2015, hotărâre care a fost infirmată atât de judecătorii Curții de Apel București, care au pronunțat decizia civilă nr. 989A/2016, cât și de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au pronunțat decizia civilă nr. 1628/2018. Nu înțeleg de ce s-a suspendat dosarul și de ce nu a fost transmis Curții de Apel? De ce se tergiversează acest dosar? Pentru a ajuta FCSB-ul?
Aceasta nu este nici justiție și nici dreptate! Ca un dosar să stea închis la beci fără logică. Solicităm răspuns Tribunalului Bucuresti! Vorbim aici de banii statului, de banii contribuabililor și nu putem să ne batem joc de ei doar pentru că așa vor unii!
Indiferent ce hotărâri s-ar pronunța în alte dosare, este definitiv faptul că FCSB nu poate avea dreptul la marcă, acesta săvârșind o faptă cu vinovăție pentru care trebuie să plătească! Nici o altă instanță din țară sau din lume nu poate schimba acest lucru.
Prejudiciul stabilit prin raportul de evaluare este în suma de 165.718.395 lei.
Personal, m-am săturat de tergiversarea dosarelor aflate pe rol. M-am săturat de abuzul de drept pe care îl folosește și îl exercită FCSB.
Dosarele „11539/3/2017” de fapt (11509/3/2017) și 48951/3/2017 nu au nici o relevanță în judecarea acestui proces. FCSB a folosit marca STEAUA cu rea-credință, a adus un prejudiciu Statului Român, TREBUIE SĂ‚ PLĂ‚TEASCĂ‚!
Gigi Becali a folosit ilegal și cu rea-credință marca și numele Steaua între 2004 și 2014, a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție în 2014. Sentința este definitivă
„Mi s-a pus pumnul în gură!”
În legătură cu dosarul 48951/3/2017, având ca obiect constatarea palmaresului Stelei, la solicitarea dumneavoastră pot să vă precizez că, încă de la începutul judecății, în prezenta cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.16 alin. 3 și art. 1 alin. 3 din Constituția României și art. 10 din Legea 304/2004, potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil, la soluționarea cauzei de către o instanță imparțială și independentă.
În momentul în care chiar mi s-a pus „pumnul în gură” și nu am mai fost lăsat să vorbesc, mi-am dat seama că este vorba de o aparentă stare de imparțialitate a judecătoarei. Ca urmare a acestui fapt, am recuzat-o.
Sigur că eventualele greșeli de judecată cu privire la modul de soluționare a unor cereri sau ale unor aspecte procedurale de fond pot fi considerate de către practicieni exclusiv prin exercitarea căilor de atac și nu consideră ca ar putea fi deduse analizei prin intermediul cererii de recuzare.
În speța de față, totuși, se relevă mai multe elemente de natură să creeze suspiciuni în judecarea cauzei. Pentru un observator rezonabil, ct. 13 C. pr. civ., judecătorul este incompatibil să soluționeze cauza și poate fi recuzat dacă „există… elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea” sa, altele decât cele enumerate de art. 42 alin. (1) – (12) C. pr. civ.
Din păcate, în dreptul nostru, noțiunea de „lipsă de imparțialitate” nu este definită. De aceea multe instanțe au respins cererile de recuzare deși erau motive întemeiate.
Există în jurisprudența Curții Europene multe cazuri celebre, ca Piersack v. Belgia, 26 octombrie 1984, unde s-a stabilit că imparțialitatea se definește prin absența prejudecăților sau a preconcepțiilor (imparțialitatea putând fi apreciată și altfel din punctul de vedere al art. 6 alin. 1 din Convenție), sau cazul Thorgeirson v. Islanda, 1992, unde criteriul obiectiv al imparțialității presupune a se analiza dacă există fapte determinate și verificabile care pot ridica îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, independent de comportamentul său personal.
Curtea a subliniat aici că, pentru acest demers, chiar și aparențele contează, aparențe necesare pentru a nu afecta încrederea publică pe care într-o societate democratică trebuie să o inspire instanțele judecătorești. Prin urmare, încrederea părții în imparțialitatea instanței prezintă relevanță chiar decisivă și preponderentă; Lipsa de încredere fiind manifestată prin cererea de recuzare.
Curtea Europeană a mai decis că este însă suficient să se constate lipsa de imparțialitate a instanței doar prin motivul în care să poată apărea un subiect de îndoială, pentru a fi trasă concluzia încălcării art. 6 alin. 1 din Convenție, sub aspectul lipsei de imparțialitate (Piersack).
Având în vedere toate aceste împrejurări întemeiate, solicitarea mea prin percepția subiectivă cu privire la aparența de imparțialitate a judecătoarei cauzei a fost una extrem de importanță. Aceste îndoieli, transpuse printr-o cerere de recuzare, trebuie judecate serios pentru clarificarea acestor elemente de fapt care stau la baza aparenței de imparțialitate, oricât de simplă și banală ar fi acea percepție.
„Am trimis note scrise pe e-mail instanței, dar nu se regăsesc la dosar. Acum două termene am depus o hotărâre a Înaltei Curți, dar nici acum nu e îndosariată”
Încă de la început au existat motive de suspiciune asupra modului de judecare a cauzei, de la primul termen, când am solicitat modificarea acțiunii pe baza art. 204 C.pr.civ., cred că cel mai cunoscut articol din Codul de procedură civilă, articol de care inițial nu prea s-a ținut cont. Orice reclamant își poate modifica acțiunea până la primul termen când este legal citat și să propună probe noi, în funcție de apărările pârâtului și probatoriul propus de acesta. Chiar dacă avocații FCSB s-au opus și au declarat ironic că am „rescris” codul de procedură, că „domnul Talpan a venit cu o cerere total greșită. Nu este o cerere prin care modifică acțiunea, ci este o cerere de probatoriu, iar aceasta din urmă, conform art. 204 din Codul de procedură civilă, este tardiv introdusă. De aceea cerem instanței să se pronunțe asupra acestei cereri. Pentru că ceea ce face domnul Talpan este doar o aventură profesională”, și că această solicitare mi-a fost admisă, tensiunea în sala de judecată a crescut cu fiecare termen de judecată.
Astfel, deși am redactat note scrise și le-am trimis pe e-mail instanței, acestea nu se regăseau fizic la dosar (păi, și ce dacă, nu???). Chiar dacă am depus de acum două termene o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta nu este numerotată și îndosariată, iar alte pagini sunt numerotate haotic și fără sens. Cum putem avea încredere într-un complet de judecată care gestionează așa întregul dosar?
Deși reprezint o instituție de stat și folosim banii publici, nu se respectă nici art. 149 CPC privind numărul de exemplare. În prisma așa-zisului rol activ, instanța a solicitat puncte de vedere la FRF, pe care această instituție le-a depus într-un singur exemplar, deși era obligată să depună în atâtea exemplare câte părți sunt în dosar. Urmează ca statul să platească din banii publici copiile xerox. Atât timp cât am solicitat și codul prevede obligativitatea numarului de exemplare, judecătoarea a dispus ca noi să facem copii de la dosar. Zeci de pagini.
În judecarea acestui dosar nu s-a respectat principiul disponibilității părților (deși am renunțat la anumite probe deoarece probele aduse sunt suficiente pentru soluționarea corectă și în favoarea noastră a dosarului), instanța insistă asupra găsirii de probatoriu în sprijinul pârâtei FCSB la toate instanțele (cauze aflate pe rolul instanțelor din ultimii 15 ani, solicitându-se aducerea a 15 dosare cu foarte multe pagini și de la Oficiul Național al Registrului Comerțului).
Codul de procedură civilă permite un rol activ al judecătorului în aflarea adevărului, este total adevărat. Însă acest ROL ACTIV A FOST CU MULT DEPĂ‚ȘIT. Una este să ai rol activ și alta este să te transformi în avocatul pârâtului și să te înverșunezi să cauți probe în sprijinul acestuia. Probe care oricum nu există, dar care tergiversează în mod abuziv cauza.
La ultimul termen de judecată s-a pus întrebarea legală și întemeiată dacă FCSB are sau nu are dovada proprietății palmaresului.
În acel moment, ca de obicei, nu am mai fost lăsat să vorbesc, fiind amenințat cu amenda. Am participat la zeci de dosare, foarte multe câștigate și puține pierdute, dar niciodată nu am avut acest sentiment de părtinire al unei instanțe.
Instanța poate limita timpul la pledoarie, la apărare, la expunerea motivelor, dar nu are dreptul sa îți ia posibilitatea de a explica și argumenta apărările în cadrul unui proces echitabil.
„Au mutat singur procesul pentru ca nimeni să nu vadă că unei părți i se pune pumnul în gură, că se tergiversează dosarul la nesfârșit”
Pe lângă tergiversarea cauzei, s-a încălcat în mod flagrant principiul publicității ședinței. Deoarece, deși ușa este deschisă la sala de judecată, acest principiu este încălcat.
Primul termen a fost stabilit aleatoriu în data de 25.09.2018, marți la ora 08.30, alături de alte câteva zeci de dosare.
După două termene, instanța a hotărât ca acțiunea noastră este mult „prea dificilă” pentru a fi judecată împreună cu altele și a fixat termen la orele 14.00, în condițiile în care fiecare termen de judecată a durat cam 5 minute, apoi fixând termen la ora 13.00. Nu știu în ce temei legal (în niciun caz legea 304/2004) această judecătoare a modificat termenul dat în cunoștință și a modificat și ziua judecății, fixând un singur dosar de judecată într-un moment al zilei când, deși ușa este deschisă, la proces nu mai participă nicio altă persoană, care să poată constata neregulile judecății din acest dosar???
Sub aparenta legalitate că este același complet care poate judeca de două ori pe săptămână, ne-a transferat singuri pe listă, în condițiile în care existau pe lista inițială dosare mai grele și mai complexe ca acesta, care durează mai mult de 5 minute, atât cât durează dosarul nostru.
Suntem de acord că, dacă era un dosar unde se audiau zeci de martori, iar ședința dura câteva ore, se putea muta într-o zi cu un singur dosar, al nostru… Dar, în cazul de față, este clar vorba de lipsă de imparțialitate.
Totul pentru ca nimeni să nu vadă că unei parți i se pune „pumnul în gură”, că nu se respectă CPC, că se tergiversează dosarul la nesfârșit.
Complexitatea acestui dosar nu impunea nici modificarea datei, zilei și nici programarea pe listă a unui singur dosar respectiv a acestuia. Personal, nu cred că sunt întrunite condițiile legale ca acest dosar să se judece singur la orele 14.00, apoi 13.00.
„Am depus proba concludentă că FC FCSB SA nu deține palmaresul”
Sunt completuri de judecată care judecă în prezent 80-90 de cauze pe ședință și noi nu putem să ne judecăm alături de alte dosare, în cinci minute?
Este o impresie de lipsă de imparțialitate dovedită prin absența unor apărări la primele termene și care lipsesc cu desăvârșire la încheierea de ședință.
Asupra completului respectiv, asupra judecătorului nu trebuie să plutească nicio umbră de incorectitudine și nicio bănuială că ar fi lipsit de imparțialitate.
Eu încă mai sper că justiția este independentă. VOI?
Consider că acest dosar trebuie judecat cu celelate dosare, pe lista la care a fost atribuit. Și asta deoarece, deși ședințele sunt înregistrate, în încheierile de ședință lipsesc pasaje și apărări.
În încheiere, vreau să anunț că, la termenul anterior, am depus proba concludentă că S.C. Fotbal Club FCSB S.A. nu deține palmaresul. E vorba de o solicitare trimisă de S.C. Fotbal Club FCSB S.A. în 22.05.2014, solicitare prin care FCSB cerea aprobarea folosirii simbolurilor grafice 25 de titluri și 22 cupe, cu anul 47, conform anexei. Solicitarea aceea a fost respinsă de către clubul STEAUA BUCUREȘTI prin răspunsul formulat de către subsemnatul. Prin acest document, S.C. Fotbal Club FCSB S.A. recunoaște practic că nu deține palmaresul.
În aceste condiții, date fiind toate aceste probe, este inadmisibil ca un judecător să caute cu atâta înverșunare probe care să vină în sprijinul pârâtului FCSB (în condițiile în care ei recunosc că nu dețin palmaresul prin adresa înaintată Clubului Sportiv al Armatei STEAUA BUCUREȘTI), în loc să se judece în termen rezonabil și cu probele existente la dosar cauza.
Eu unul nu doresc altceva decât ca acest proces să se judece în termen rezonabil, cu probele existente la dosar. Asta își dorește întreaga țară. Asta își doresc toți românii onești.
CONSILIER JURIDIC ȘEF ȘI CONSILIER ÎN PROPRIETATE INDUSTRIALĂ‚ „Brevete de Invenție”, „Mărci și Indicații Geografice” și „Desene și Modele” AL CLUBULUI SPORTIV AL ARMATEI „STEAUA BUCUREȘTI”
Colonel de justiție
Florin – Costel TALPAN”
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER