Au dispărut probe din dosare? Talpan a reclamat la conducerea Tribunalului fapte foarte grave în procesele Steaua - FCSB privind prejudiciul şi palmaresul. O cerere adresată Curţii de Apel ar fi fost încuiată în beci

28 feb 2019 5495 afişări Special
Au dispărut probe din dosare? Talpan a reclamat la conducerea Tribunalului fapte foarte grave în procesele Steaua - FCSB privind prejudiciul şi palmaresul. O cerere adresată Curţii de Apel ar fi fost încuiată în beci
GALERIE (2 de imagini) VEZI GALERIA

Colonelul Florin Talpan a făcut plângere oficială la conducerea Tribunalului Bucureşti în care reclamă fapte foarte grave petrecute în desfăşurarea proceselor privind prejudiciul şi palmaresul dintre Steaua şi FCSB.

Printre altele, juristul reclamă:

- lipsa de obiectivitate a instanţelor,

- dispariţia unor probe din dosar,

- ascunderea în beciul Tribunalului a unei cereri de recurs care ar fi trebuit să ajungă pe masa judecătorilor de la Curtea de Apel încă de acum două luni,

- tergiversarea proceselor,

- transformarea judecătorilor în avocaţii lui Gigi Becali.

Totul a venit aparent pe neaşteptate, de la câteva întrebări oficiale adresate de ProSport pe tema proceselor dintre Steaua şi FCSB privind palmaresul şi prejudiciul. Talpan, colonelul care reprezintă Armata în aceste speţe, a replicat solicitării ProSport printr-un comunicat in extenso în care povesteşte, cu lux de amănunte, piedicile care – afirmă el – i-ar fi fost puse de instanţele de la Tribunalul Bucureşti în aceste două dosare capitale pentru existenţa FC FCSB.

ProSport – care a şi asistat la ultimul termen din procesul privind palmaresul, când Talpan s-a certat cu judecătoarea şi a recuzat-o, acuzând-o că nu e obiectivă – i-a adresat juristului câteva întrebări concrete.

- Instanţa a decis, în decembrie 2018, suspendarea procesului privind prejudiciul solicitat de Steaua de la FC FCSB. Clubul dumneavoastră a făcut recurs? Dacă da, de ce nu este afişat pe portarul instanţelor de judecată? Dacă nu, de ce?

- Consideraţi o înfrângere, fie şi temporară, suspendarea procesului privind prejudiciul?

- Aţi solicitat recuzarea judecătoarei din procesul privind palmaresul clubului Steaua, iar în sala de judecată aţi reclamat lipsa de imparţialitate a instanţei. Pe ce vă bazaţi când faceţi această acuzaţie?

- La ultima înfăţişare aţi reproşat instanţei faptul că a pus dosarul singur şi la o oră târzie. De ce v-a deranjat acest lucru?

- Puteţi detalia asupra probei pe care aţi depus-o la ultima înfăţişare din procesul palmaresului? Aţi afirmat, în sală, că ar fi vorba de o cerere a FC FCSB către Steaua de a permite folosirea emblemei şi a palmaresului.

Răspunsul lui Talpan a venit în scris, sub forma unui comunicat pe care-l puteţi citi mai jos. Textul este înţesat de termeni juridici greu de urmărit pentru o persoană lipsită de studii în domeniu şi seamănă mai degrabă a pledoarie în faţa instanţei. Între aprecierile personale şi referirile la diverse speţe reprezentând jurisprudenţă europeană, juristul CSA Steaua face însă şi acuzaţii concrete, cu subiect şi predicat, de o gravitate ieşită din comun. Practic, acesta spune că instanţele îi ţin partea lui Gigi Becali.

Talpan e susţinut, în demersurile sale, de suporterii Stelei

Talpan afirmă că:

- a depus pe 20 decembrie 2018 recurs la decizia Tribunalului de a suspenda procesul privind prejudiciile. Cererea de recurs trebuia trimisă la Curtea de Apel în termen de 5 zile, dar au trecut două luni şi tot nu s-a întâmplat acest lucru: „Nici până la ora actuală acestrecurs nu a plecat către Curtea de Apel Bucureşti, pentru a fi judecat!“. Astfel de solicitări au, conform legii, prioritate şi trebuie judecate cu celeritate.

- Instanţa de la Tribunalul Bucureşti a suspendat judecata pentru a aştepta sentinţe din alte dosare fără legătură cu cazul, din care unul nici măcar nu există! „Mi s-a comunicat că dosarul a fost închis în beciul Tribunalului Bucureşti!“, acuză Talpan.

- a trimis prin e-mail probe în dosarul palmaresului, dar acestea n-au mai apărut în dosar.

- instanţa ar căuta la toate tribunalele probe în favoarea FC FCSB, fiind solicitate dosare judecate în ultimii 15 ani.

- din stenogramele şedinţelor lipsesc puncte de vedere exprimate de reprezentantul CSA Steaua!

Redăm mai jos comunicatul pe care colonelul Florin Talpan l-a remis ProSport.

Sublinierile din text îi aparţin autorului.

Intertitlurile aparţin redacţiei ProSport:

„Au băgat recursul la beci!“

„Referitor la cele două dosare aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti (dosar nr. 34655/3/2016 având ca obiect plată despăgubiri cauzate de utilizarea nelegală şi frauduloasă a mărcii STEAUA BUCUREŞTI în perioada 2004 - 31.12.2014 de către FCSB) şi dosar nr. 48951/3/2017 având ca obiect acţiune în constatare a palmaresului echipei de fotbal Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti, de la înfiinţare - anul 1947 - până în anul 2003, doresc să fac următoarele precizări:

„Recursul nu a plecat către Curtea de Apel Bucureşti, pentru a fi judecat, nici până la ora actuală, deşi e depus din 20 decembrie!“

În ceea ce priveşte dosarul nr. 34655/3/2016: în ultima perioadă s-a pus un mare accent pe libertatea şi independenţa justiţiei. Utopie sau simplă argumentare? Credinţa în justiţie îmi este din păcate zdruncinată atunci când se întâmplă lucruri urâte şi nelegale. Din păcate, într-o lume în care, în principiu, suntem egali în drepturi în faţa legii, cu greu mai putem să răzbim la dreptate.

Conform legii, funcţionarul public, judecătorul, procurorul servesc interesului public şi al cetăţenilor. Dar ce facem atunci când cei plătiţi din banii publici, contrar aşteptărilor noastre şi contrar legii, nu îşi îndeplinesc obligaţiile?

Totdeauna am comentat argumentat unele soluţii ale instanţelor în dosarele avute pe rol. Doar  argumentat.

În luna decembrie nu am fost de acord cu poziţia instanţei în dosarul nr. 34655/3/2016, care în baza art. 413 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a cauzelor ce formează obiectul dosarelor "11539/3/2017" (în realitate, acest dosar nu există ci exista doar un dosar nr. 11509/3/2017) şi dosarul nr. 48951/3/2017, deoarece acest articol de lege, 413 alin. 1 CPC prevede POSIBILITATEA ŞI NU OBLIGATIVITATEA SUSPENDĂRII ŞI DOAR ATUNCI CÂND ESTE CAZUL!

Deoarece, în mod cert, nu erau îndeplinite condiţiile prevederilor art. 413 alin. 1 pct. 1 (cele două dosare menţionate mai sus nu au legatură cu dosarul suspendat, în sensul că dezlegarea cauzei nu depinde de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi), la aflarea soluţiei, în data de 19 decembrie 2018, am declarat recurs împotriva soluţiei de suspendare, acţiune pe care am redactat-o de urgenţă, pentru a nu pierde timp şi termene, chiar în noaptea aflării soluţiei din dosar.

În dimineaţa zilei de 20 decembrie 2018 am depus personal acest recurs împotriva încheierii de şedinţă, prin care instanţa hotăra să suspende judecarea cauzei având ca obiect răspundere civilă delictuală, privind prejudiciul material adus Statului Român de către pârâta S.C. Fotbal Club FCSB S.A., recurs ce trebuia trimis spre judecare Curţii de Apel Bucureşti. Judecarea recursului împotriva încheierii de şedinţă se face cu precădere. Acest lucru nu s-a întâmplat.

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 3425/2014 fiind definitivă, s-a stabilit că FCSB şi-a înregistrat cu rea-credinţă marca Steaua Bucureşti în anul 2004. Pe cale de consecinţă, instanţa supremă a anulat această marcă începând cu data înregistrării. Având în vedere faptul că prin înregistrarea şi folosirea mărcii Steaua/Steaua Bucureşti de către FCSB, Clubul Steaua, respectiv Statul Român au suferit prejudicii, acestea au tot dreptul la despăgubire pentru recuperarea prejudiciului creat de către FCSB pentru  perioada 2004-2014.

„Aşteaptă soluţionarea unei cauze care nici măcar nu există!“

Este o acţiune în răspundere civilă delictuală în care fapta săvârşită cu vinovăţie de către S.C. Fotbal Club FCSB S.A. a adus un prejudiciu, pe care l-am solicitat ca accesoriu la o acţiune principală şi pentru care s-a plătit o taxă de timbru mare, calculată la valoarea solicitată.

Ceea ce instanţa de fond Secţia a III-a civilă a Tribunalului Bucureşti a hotărât este inadmisibil.Este inadmisibil deoarece, deşi judecatoarea luase la cunoştinţă că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă, că prin ea a fost stabilită o culpă, o faptă săvârşită cu vinovăţie şi care a adus prejudicii, a hotărât să suspende judecarea dosarului până la soluţionarea unor cauze care nu au nici cea mai mică legatură cu speţa de faţă, una dintre ele neexistând pe portal… Noi doar făcând supoziţii că ar fi, de fapt, dosarul cu nr. 11509/3/2017.

Însă, ceea ce nu ştiţieste faptul că, deşi am depus recursul în data de 20 decembrie 2018, împotriva încheierii de şedinţă din data de 19 decembrie 2018, prin care se suspenda judecarea cauzei, nici până la ora actuală acest recurs nu a plecat către Curtea de Apel Bucureşti pentru a fi judecat.

De ce nu a plecat dosarul? Asta doresc şi eu să ştiu şi solicit pe această cale purtătorului de cuvânt al Tribunalului Bucureşti să răspundă printr-un comunicat public de ce dosarul se află la beci.

A fost necesar să dau telefoane, să mă deplasez la Tribunal de câteva ori, ca să mi se spună în final că, de fapt, acest dosar (care trebuia deja judecat la Curtea de Apel Bucureşti), stă închis în beciul Tribunalului Bucureşti, prin „bunăvoinţa“ unor persoane (ar trebui ca reprezentanţii Tribunalului Bucureşti să precizeze care sunt acelea).

Este inadmisbil şi este de neconceput ca în Romania anului 2019 să se întample astfel de fapte. În sprijinul cui sunt aceste fapte? Cine şi pentru ce reţine la beci dosarul, pentru a se tergiversa judecarea acestuia?

Deja au trecut multe termene şi nu s-a ajuns nici la judecarea probatoriului în acest dosar. Pentru ce s-a suspendat acest dosar? În folosul cui? Atât timp cât este o cerere accesorie unei hotărâri definitive, de ce s-a suspendat?

Şi dacă s-a suspendat şi am înaintat recurs împotriva încheierii de suspendare, de ce dosarul stă la beci de două luni de zile? Redactarea încheierii de şedinţă se face în termen de 5 zile. Au trecut două luni si dosarul încă nu a ajuns la Curtea de Apel?

Judecătoarea cauzei a dat o soluţie greşită şi atunci când a pronunţat pe fond o hotărâre în favoarea FCSB, în dosarul nr. 31705/3/2015, hotărâre care a fost infirmată atât de judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, care au pronunţat decizia civilă nr. 989A/2016, cât şi de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care au pronunţat decizia civilă nr. 1628/2018. Nu înţeleg de ce s-a suspendat dosarul şi de ce nu a fost transmis Curţii de Apel? De ce se tergiversează acest dosar? Pentru a ajuta FCSB-ul?

Aceasta nu este nici justiţie şi nici dreptate! Ca un dosar să stea închis la beci fără logică. Solicităm răspuns Tribunalului Bucuresti! Vorbim aici de banii statului, de banii contribuabililor şi nu putem să ne batem joc de ei doar pentru că aşa vor unii!

Indiferent ce hotărâri s-ar pronunţa în alte dosare, este definitiv faptul că FCSB nu poate avea dreptul la marcă, acesta săvârşind o faptă cu vinovăţie pentru care trebuie să plătească! Nici o altă instanţă din ţară sau din lume nu poate schimba acest lucru.

Prejudiciul stabilit prin raportul de evaluare este în  suma de 165.718.395 lei.

Personal, m-am săturat de tergiversarea dosarelor aflate pe rol. M-am  săturat de abuzul de drept pe care îl foloseşte şi îl exercită FCSB.

Dosarele "11539/3/2017" de fapt  (11509/3/2017) şi 48951/3/2017 nu au nici o relevanţăîn judecarea acestui proces. FCSB a folosit marca STEAUA cu rea-credinţă, a adus un prejudiciu Statului Român, TREBUIE SĂ PLĂTEASCĂ!

Gigi Becali a folosit ilegal şi cu rea-credinţă marca şi numele Steaua între 2004 şi 2014, a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în 2014. Sentinţa este definitivă 

„Mi s-a pus pumnul în gură!“

În legătură cu dosarul  48951/3/2017, având ca obiect constatarea palmaresului Stelei, la solicitarea dumneavoastră pot să vă precizez că, încă de la începutul judecăţii, în prezenta cauză nu au fost respectate dispoziţiile art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art.16 alin. 3 şi art. 1 alin. 3 din Constituţia României şi art. 10 din Legea 304/2004, potrivit cărora părţile au dreptul la un proces echitabil, la soluţionarea cauzei de către o instanţă imparţială şi independentă.

În momentul în care chiar mi s-a pus „pumnul în gură“ şi nu am mai fost lăsat să vorbesc, mi-am dat seama că este vorba de o aparentă stare de imparţialitate a judecătoarei. Ca urmare a acestui fapt, am recuzat-o.

Sigur că eventualele greşeli de judecată cu privire la modul de soluţionare a unor cereri sau ale unor aspecte procedurale de fond pot fi considerate de către practicieni exclusiv prin exercitarea căilor de atac şi nu consideră ca ar putea fi deduse analizei prin intermediul cererii de recuzare.

În speţa de faţă, totuşi, se relevă mai multe elemente de natură să creeze suspiciuni în judecarea cauzei. Pentru un observator rezonabil, ct. 13 C. pr. civ.,  judecătorul este incompatibil să soluţioneze cauza şi poate fi recuzat dacă „există… elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea“ sa, altele decât cele enumerate de art. 42 alin. (1) – (12) C. pr. civ.

Din păcate, în dreptul nostru, noţiunea de „lipsă de imparţialitate“ nu este definită. De aceea multe instanţe au respins cererile de recuzare deşi erau motive întemeiate.

Există în jurisprudenţa Curţii Europene multe cazuri celebre, ca Piersack v. Belgia, 26 octombrie 1984, unde s-a stabilit că imparţialitatea se defineşte prin absenţa prejudecăţilor sau a preconcepţiilor (imparţialitatea putând fi apreciată şi altfel din punctul de vedere al  art. 6 alin. 1 din Convenţie), sau cazul Thorgeirson v. Islanda, 1992, unde criteriul obiectiv al imparţialităţii presupune a se analiza dacă există fapte determinate şi verificabile care pot ridica îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului, independent de comportamentul său personal.

Curtea a subliniat aici că, pentru acest demers, chiar şi aparenţele contează, aparenţe necesare pentru a nu afecta încrederea publică pe care într-o societate democratică trebuie să o inspire instanţele judecătoreşti. Prin urmare, încrederea părţii în imparţialitatea instanţei prezintă relevanţă chiar decisivă şi preponderentă; Lipsa de încredere fiind manifestată prin cererea de recuzare.

Curtea Europeană a mai decis că este însă suficient să se constate lipsa de imparţialitate a instanţei doar prin motivul în care să poată apărea un subiect de îndoială, pentru a fi trasă concluzia încălcării art. 6 alin. 1 din Convenţie, sub aspectul lipsei de imparţialitate (Piersack).

Având în vedere toate aceste împrejurări întemeiate, solicitarea mea prin percepţia subiectivă cu privire la aparenţa de imparţialitate a judecătoarei cauzei a fost una extrem de importanţă. Aceste îndoieli, transpuse printr-o cerere de recuzare, trebuie judecate serios pentru clarificarea acestor elemente de fapt care stau la baza aparenţei de imparţialitate, oricât de simplă şi banală ar fi acea percepţie. 

„Am trimis note scrise pe e-mail instanţei, dar nu se regăsesc la dosar. Acum două termene am depus o hotărâre a Înaltei Curţi, dar nici acum nu e îndosariată“

Încă de la început au existat motive de suspiciune asupra modului de judecare a cauzei, de la primul termen, când am solicitat modificarea acţiunii pe baza art. 204 C.pr.civ., cred că cel mai cunoscut articol din Codul de procedură civilă, articol de care iniţial nu prea s-a ţinut cont. Orice reclamant îşi poate modifica acţiunea până la primul termen când este legal citat şi să propună probe noi, în funcţie de apărările pârâtului şi probatoriul propus de acesta. Chiar dacă avocaţii FCSB s-au opus şi au declarat ironic că am "rescris" codul de procedură, că "domnul Talpan a venit cu o cerere total greşită. Nu este o cerere prin care modifică acţiunea, ci este o cerere de probatoriu, iar aceasta din urmă, conform art. 204 din Codul de procedură civilă, este tardiv introdusă. De aceea cerem instanţei să se pronunţe asupra acestei cereri. Pentru că ceea ce face domnul Talpan este doar o aventură profesională", şi că această solicitare mi-a fost admisă, tensiunea în sala de judecată a crescut cu fiecare termen de judecată.  

Astfel, deşi am redactat note scrise şi le-am trimis pe e-mail instanţei, acestea nu se regăseau fizic la dosar (păi, şi ce dacă, nu???). Chiar dacă am depus de acum două termene o hotărâre a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta nu este numerotată şi îndosariată, iar alte pagini sunt numerotate haotic şi fără sens. Cum putem avea încredere într-un complet de judecată care gestionează aşa întregul dosar?

Deşi reprezint o instituţie de stat şi folosim banii publici, nu se respectă nici art. 149 CPC privind numărul de exemplare. În prisma aşa-zisului rol activ, instanţa a solicitat puncte de vedere la FRF, pe care această instituţie le-a depus într-un singur exemplar, deşi era obligată să depună în atâtea exemplare câte părţi sunt în dosar. Urmează ca statul să platească din banii publici copiile xerox. Atât timp cât am solicitat şi codul prevede obligativitatea numarului de exemplare, judecătoarea a dispus ca noi să facem copii de la dosar. Zeci de pagini.

În judecarea acestui dosar nu s-a respectat principiul disponibilităţii părţilor (deşi am renunţat la anumite probe deoarece probele aduse sunt suficiente pentru soluţionarea corectă şi în favoarea noastră a dosarului), instanţa insistă asupra găsirii de probatoriu în sprijinul pârâtei FCSB la toate instanţele (cauze aflate pe rolul instanţelor din ultimii 15 ani, solicitându-se aducerea a 15 dosare cu foarte multe pagini şi de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului).

Codul de procedură civilă permite un rol activ al judecătorului în aflarea adevărului, este total adevărat. Însă acest ROL ACTIV A FOST CU MULT DEPĂŞIT. Una este să ai rol activ şi alta este să te transformi în avocatul pârâtului şi să te înverşunezi să cauţi probe în sprijinul acestuia. Probe care oricum nu există, dar care tergiversează în mod abuziv cauza.

La ultimul termen de judecată s-a pus întrebarea legală şi întemeiată dacă FCSB are sau nu are dovada proprietăţii palmaresului.

În acel moment, ca de obicei, nu am mai fost lăsat să vorbesc, fiind ameninţat cu amenda. Am participat la zeci de dosare, foarte multe câştigate şi puţine pierdute, dar niciodată nu am avut acest sentiment de părtinire al unei instanţe.

Instanţa poate limita timpul la pledoarie, la apărare, la expunerea motivelor, dar nu are dreptul sa îţi ia posibilitatea de a explica şi argumenta apărările în cadrul unui proces echitabil.

„Au mutat singur procesul pentruca nimeni să nu vadă că unei părţi i se pune pumnul în gură, că se tergiversează dosarul la nesfârşit“

Pe lângă tergiversarea cauzei, s-a încălcat în mod flagrant principiul publicităţii şedinţei. Deoarece, deşi uşa este deschisă la sala de judecată, acest principiu este încălcat.

Primul termen a fost stabilit aleatoriu în data de 25.09.2018, marţi la ora 08.30, alături de alte câteva zeci de dosare.

După două termene, instanţa a hotărât ca acţiunea noastră este mult „prea dificilă“ pentru a fi judecată împreună cu altele şi a fixat termen la orele 14.00, în condiţiile în care fiecare termen de judecată a durat cam 5 minute, apoi fixând termen la ora 13.00. Nu ştiu în ce temei legal (în niciun caz legea 304/2004) această judecătoare a modificat termenul dat în cunoştinţă şi a modificat şi ziua judecăţii, fixând un singur dosar de judecată într-un moment al zilei când, deşi uşa este deschisă, la proces nu mai participă nicio altă persoană, care să poată constata neregulile judecăţii din acest dosar???

Sub aparenta legalitate că este acelaşi complet care poate judeca de două ori pe săptămână, ne-a transferat singuri pe listă, în condiţiile în care existau pe lista iniţială dosare mai grele şi mai complexe ca acesta, care durează mai mult de 5 minute, atât cât durează dosarul nostru.

Suntem de acord că, dacă era un dosar unde se audiau zeci de martori, iar şedinţa dura câteva ore, se putea muta într-o zi cu un singur dosar, al nostru... Dar, în cazul de faţă, este clar vorba de lipsă de imparţialitate.

Totul pentru ca nimeni să nu vadă că unei parţi i se pune „pumnul în gură“, că nu se respectă CPC, că se tergiversează dosarul la nesfârşit.

Complexitatea acestui dosar nu impunea nici modificarea datei, zilei şi nici programarea pe listă a unui singur dosar respectiv a acestuia. Personal, nu cred că sunt întrunite condiţiile legale ca acest dosar să se judece singur la orele 14.00, apoi 13.00.

„Am depus proba concludentă că FC FCSB SA nu deţine palmaresul“

Sunt completuri de judecată care judecă în prezent 80-90 de cauze pe şedinţă şi noi nu putem să ne judecăm alături de alte dosare, în cinci minute?

Este o impresie de lipsă de imparţialitate dovedită prin absenţa unor apărări la primele termene şi care lipsesc cu desăvârşire la încheierea de şedinţă.

Asupra completului respectiv, asupra judecătorului nu trebuie să plutească nicio umbră de incorectitudine şi nicio bănuială că ar fi lipsit de imparţialitate.

Eu încă mai sper că justiţia este independentă. VOI?

Consider că acest dosar trebuie judecat cu celelate dosare, pe lista la care a fost atribuit.Şi asta deoarece, deşi şedinţele sunt înregistrate, în încheierile de şedinţă lipsesc pasaje şi apărări. 

În încheiere, vreau să anunţ că, la termenul anterior, am depus proba concludentă că S.C. Fotbal Club FCSB S.A. nu deţine palmaresul. E vorba de o solicitare trimisă de S.C. Fotbal Club FCSB S.A. în 22.05.2014, solicitare prin care FCSB cerea aprobarea folosirii simbolurilor grafice 25 de titluri şi 22 cupe, cu anul 47, conform anexei. Solicitarea aceea a fost respinsă de către clubul STEAUA BUCUREŞTI prin răspunsul formulat de către subsemnatul. Prin acest document, S.C. Fotbal Club FCSB S.A. recunoaşte practic că nu deţine palmaresul.

În aceste condiţii, date fiind toate aceste probe, este inadmisibil ca un judecător să caute cu atâta înverşunare probe care să vină în sprijinul pârâtului FCSB (în condiţiile în care ei recunosc că nu deţin palmaresul prin adresa înaintată Clubului Sportiv al Armatei STEAUA BUCUREŞTI), în loc să se judece în termen rezonabil şi cu probele existente la dosar cauza.

Eu unul nu doresc altceva decât ca acest proces să se judece în termen rezonabil, cu probele existente la dosar. Asta îşi doreşte întreaga ţară. Asta îşi doresc toţi românii oneşti.

CONSILIER JURIDIC ŞEF ŞI CONSILIER ÎN PROPRIETATE INDUSTRIALĂ "Brevete de Invenţie", "Mărci şi Indicaţii Geografice" şi "Desene şi Modele" AL CLUBULUI SPORTIV AL ARMATEI "STEAUA BUCUREŞTI"

Colonel de justiţie

Florin - Costel TALPAN“

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.