Andrei Trifan, despre accidentul lui Mario Iorgulescu: „Cine suntem noi să iertăm, Gino? Tu te poți ierta?”

de Andrei Trifan

Putea fi o zi banală de duminică. Doar că în creierii nopții, Cancan publica imaginile cutremurătoare de la locul accidentului în care a fost implicat Mario Iorgulescu, fiul problemă al șefului LPF. Un om a murit după ce Iorgulescu jr. a intrat pe contrasens. Datele seci nu pot vorbi despre durere. Într-o fracțiune de secundă, un om și-a pierdut viața.

Dar aici nu este vorba doar despre un om. E vorba despre destine îngropate pe vecie. Bărbatul avea soție și copii. Cum va putea trăi femeia fără omul alături de care își planificase viața? Cum vor crește copiii fără tatăl lor? Cum vor suporta părinții pierderea fiului nevinovat? Câte râuri de lacrimi vor curge pentru că Mario Iorgulescu s-a simțit bazat?

Într-un comunicat trimis presei, Gino Iorgulescu vorbește despre clipe grele prin care trece familia sa și trimite un mesaj familiei persoanei decedate. E modul său de a cere iertare. E prea puțin, Gino! Nu ai nici acum curajul să admiți că ai eșuat într-un mod lamentabil în singura profesie unde nu aveai voie să o faci: cea de tată! Vorbești de regret. Amintești de Dumnezeu. Îți e teamă că și fiul tău ar fi putut muri. Sunt cuvinte pe care le-am putea crede și am putea avea empatie, dar meriți tu asta?

Ce ai făcut când Mario a fost implicat în dosarul drogurilor? I-ai dat o lecție? Nicidecum, ai încercat doar să îi scapi pielea! Ce ai făcut când a fost acuzat că a maltratat un om? L-ai dezmoștenit? Nicidecum, ai făcut totul să îi scapi pielea! Ce ai făcut când numele său, al tău adică!!!, a fost alăturat unor interlopi? L-ai tras de urechi? Nu, Gino… Nici asta nu ai făcut.

Ai bani, ți-a mers mintea și ai vrut să îi oferi totul. Dar te-ai gândit vreodată cum va ajunge un copil care are Bentley înainte să aibă fire de barbă? A fost un drum cu sens unic. A fost drumul spre pierzanie al unui fiu pentru care tatăl nu a avut, probabil, suficient timp. Sau dacă a avut nu a știut cum să îl folosească pentru a-l educa. L-ai făcut să creadă că nimic nu i se poate întâmpla. Că nimic nu îl poate atinge. Că poate merge cu 240 km/h fără să-i pese. Și acum este în luptă cu moartea, Gino! Sper că va reuși să învingă și că va trăi. Nimeni nu merită să moară și cineva trebuie să plătească pentru moartea acelui om. Acelui tată. Acelui soț. Acelui fiu. Cine suntem noi să iertăm, Gino? Tu te poți ierta?