Din cele 14 echipe existente acum în Liga 1 la fotbal, 9 sunt înființate după anul 2000 și numai două, Dinamo și CFR Cluj, pot fi regăsite și în ediția din urmă cu 40 de ani a competiției. Prin comparație, în Anglia, toate cele 20 de cluburi din Premier League au peste 100 de ani vechime, iar 12 dintre ele puteau fi găsite în prima ligă din ediția 1975-1976. În Ungaria, 9 echipe din totalul de 12 s-au înființat înainte de 1920, iar 9 dintre cluburile ediției 2015-2016 jucau în prima ligă și acum patru decenii.
Situația fotbalului din România reprezintă un caz cu totul excepțional la nivel european, iar ProSport vă propune în cele ce urmează o analiză comparativă cu situația din alte țări, atât cu campionate de top, cât și din țări apropiate de noi geografic și ca valoare fotbalistică.
Legătura secretă dintre tradiție și valoare
Privind competițiile din țări importante ale Europei, se poate observa că, în principiu, în fiecare dintre ele există un mănunchi de formații puternice care fac parte aproape permanent din prima ligă. Acestea sunt, de altfel, și cele mai puternice branduri, continuitatea asigurându-le legitimitate, popularitate, forță, experiență competițională și organizatorică, substanță financiară – într-un cuvânt, valoare. Dintre aceste formații se recrutează și majoritatea covârșitoare a câștigătoarelor de cupe europene. În general, în campionatele puternice discutăm de echipe înființate acum un secol și chiar mai mult (în Anglia, cele mai multe au peste 130 de ani vechime).
(click pe imagine pentru a mări)
În țările din Europa Centrală și de Est, vârsta cluburilor este mai mică, dar majoritatea sunt fondate acum cel puțin 70 de ani. În Polonia, 10 din cele 16 cluburi ale primei ligi sunt înființate înainte de 1946, în Ungaria – 10 din 12, în Croația – 7 din 10, în Serbia – 12 din 16. Cele mai vechi cluburi sunt, de obicei, nu numai cele mai galonate și cu cei mai mulți suporteri, dar și cele mai valoroase ca și cotă de piață, indiferent că sunt, momentan, între primele locuri sau nu.
În orice caz, ceea ce se poate remarca, atât în Est, cât și în Vest, este că indiferent de regimul politic și de situația țărilor respective (învinse sau învingătoare în cele două războaie mondiale), cluburile de fotbal au supraviețuit. E drept, în Occident, unde n-a existat comunism, procentajul echipelor cu vechime este substanțial mai mare, dar acestea există și în Est. În acest sezon, Polonia are în prima ligă șapte echipe înființate înainte de instalarea regimului comunist, Ungaria – 10, Croația – 6, Serbia – 9.
Cele două extincții în masă din fotbalul românesc
În mod excepțional, România nu se încadrează în tipar. O singură echipă, Dinamo, a fost prezentă în fiecare dintre edițiile primei ligi monitorizate din 1975 și până azi. Pe parcursul ultimilor 80 de ani au existat două fracturi majore care au dus la dispariția în masă a cluburilor, restartul însemnând, de fiecare dată, un regres major pe toate planurile. Prima ruptură s-a produs în 1945, după ocuparea țării de către sovietici și instalarea regimului comunist. Puține cluburi au supraviețuit furiei demolatoare a noului regim – în orice caz, exceptând Rapid și Petrolul, toate grupările puternice apărute și crescute anevoie în perioada interbelică au fost șterse de pe fața pământului. Au dispărut Venus, Ripensia, Chinezul, CA Oradea, Carmen, Unirea Tricolor. În loc au fost înființate, după modelul din Uniunea Sovietică, grupări muncitorești și militare. După decenii de zbateri, experimente eșuate și contraperformanțe, spre mijlocul anilor ”70 din secolul trecut s-a edificat o nouă elită care a continuat să crească încet până la Revoluția din 1989: Steaua, Dinamo, Universitatea Craiova, UT Arad, FC Argeș.
Al doilea crah a venit în fotbalul românesc după anul 2000. O nouă „bombă atomică” a făcut ravagii. Deocamdată, în Liga 1 mai avem trei echipe care se pot lăuda cu o istorie mai veche de 65 de ani – CFR Cluj, Petrolul și Dinamo – și alte două – Pandurii și Concordia – invocând tradiția a peste o jumătate de veac. În rest, vârsta medie a celorlalte cluburi este de 8 ani.
În România, din primele trei cele mai populare echipe, două mai există doar pe hârtie
Edificatoare este o privire spre campionatele de acum 40 de ani – intervalul a două generații de suporteri. Cuvintele-cheie, pentru țările cu fotbal puternic, par a fi „constanță” și „predictibilitate”. Sistemul competițional nu s-a modificat niciodată în Germania și Franța pe parcursul ultimelor patru decenii: 18 formații și, respectiv, 20 de formații care joacă un sezon clasic, tur-retur. În Anglia a existat o singură modificare, reducerea primului eșalon de la 22 la 20 de echipe, în timp ce Italia a crescut treptat, de la 16 la 18 și, apoi, la 20 de formații.
În România, agitația și imprevizibilul sunt elementele definitorii. A fost o primă ligă de 18 echipe, apoi a scăzut la 16, a crescut din nou la 18, s-a redus acum la 14 și conducătorii de cluburi vor deja o revenire la 16 echipe. A fost sezon regulat în care au retrogradat trei echipe, apoi patru, apoi două direct și două la baraj, apoi din nou trei. Acum se joacă un sistem hibrid, sezon regulat și play-off/play-out, cu 14 formații, în final retrogradează două direct și una merge la baraj. Asta, în condițiile în care s-a încercat, uneori (inclusiv în sezonul trecut), schimbarea sistemului competițional chiar pe parcursul său, cu câteva luni înainte de final.
Cazul României este deosebit chiar între vecinele din Est prin particularitatea că au dispărut aproape toate formațiile care aveau o bază de suporteri. Dintre primele trei echipe ca popularitate, două nu mai există decât juridic.
CSA Steaua a câștigat în instanță brandul „Steaua București”, ceea ce a făcut ca actuala SC FC SB SA, ocupanta locului 4 în Liga 1, să nu mai aibă legătură cu echipa înființată de Armată în 1947 și să devină, conform actelor, un club născut în 2003, atunci când Gigi Becali a înregistrat noua firmă. Situația este în sine emblematică: după decizia Curții de Apel, în noiembrie 2014, suporterii au părăsit în masă SC FC SB SA, dar au rămas alături de alte sporturi unde Steaua continuă să existe – baschet, rugby, hochei, volei, polo.
Universitatea Craiova, al treilea club ca număr de susținători, după Steaua și Dinamo, a ieșit din scenă în 2013, când s-a retras, în plin sezon, din Liga 2.
Alte cluburi vechi și populare printre români – FC Argeș (înființat în 1953), Poli Timișoara (1921), Sportul Studențesc (1916), UT Arad (1945) – au dispărut fără urmă în ultimul deceniu.
Clonele din Liga 1
Încă o caracteristică unică a României este că, după ce nu s-a acordat importanță conservării vechilor branduri, ulterior s-a încercat clonarea lor, păcălirea suporterilor și, uneori, chiar a autorităților sportive.
În ciuda proceselor pierdute definitiv și a faptului că, oficial, au recunoscut deciziile instanțelor, patronul și conducătorii SC FC SB SA continuă să pretindă, în comunicarea fără caracter oficial și instituțional, că reprezintă „Steaua București”. Din acest motiv, SC FC SB SA este acum parte reclamată într-un nou proces cu deținătorul de drept al brandului, Ministerul Apărării.
La Timișoara asistăm la o continuă încercare de substituire a vechiului brand Politehnica. Mai întâi, în 2002, Fulgerul Bragadiru, devenit AEK București, s-a mutat la Timișoara, transformându-se în Poli AEK. Ulterior, prin mai multe procese, s-a încercat recuperarea palmaresului, astfel încât redenumita FC Timișoara să poate căpăta titulatura de Politehnica. În final, în 2011, clubul s-a desființat. În 2012, la Timișoara a fost adusă o altă formație mică, ACS Recaș, și rebotezată ACS Poli Timișoara. Această echipă joacă acum în Liga 1, dar, la fel ca și în cazul Steaua, nu este recunoscută de marea masă a vechilor suporteri ca succesoare legitimă a legendarei Politehnica.
La Craiova, lucrurile sunt și mai clare. Vechea FC Universitatea Craiova a capotat cu largul concurs al FRF și al autorităților locale, care i-au pus piedici după ce proprietarul Adrian Mititelu, intrat în impas financiar, a refuzat să cedeze brandul. În 2013 s-a inventat o nouă grupare, CS Universitatea Craiova, susținută de municipalitate și care a primit „din oficiu”, neregulamentar, un loc direct în Liga 2, pe criteriul că „e nevoie de o echipă la Craiova pentru că e oraș mare”. Oltenii refuză însă această substituire și rămân fideli „Științei” care are în palmares titlurile naționale și semifinala Cupei UEFA din 1983.
La Târgu Mureș, în schimb, situația e de-a dreptul caraghioasă. Vechea și populara ASA – acronimul pentru Asociația Sportivă Armata – a dispărut definitiv în 2004. Autoritățile locale au inventat o „clonă” cu același acronim, ASA, dar ale cărei inițiale provin de la Asociația Sportivă Ardealul. Copia a mers mai departe: noul club, apărut în 2008 și derivat din FCM Tg. Mureș, are aceleași culori (roșu-albastru) pe emblemă și la echipament ca vechea ASA.
Adibas, SC Manchester Underground FC și Paris Saint Gormain
Pentru consecvență, unele dintre cluburile românești ar trebui să încheie contracte cu Adibas, Hike și Fuma
Dincolo de anectodică, situația spune ceva despre seriozitatea și competența personajelor – patroni și conducători – care se învârt în fotbalul românesc. Liga 1 seamănă acum cu un Mall în care au apărut magazine „Adibas”, „Hike” și „Polo Ralp House”. Păstrând proporțiile, putem încerca să ne imaginăm că, în Anglia, un patron înființează o nouă societate, SC Manchester Underground FC, cu aceleași culori și o emblemă asemănătoare celor de la Manchester United. Iar federația engleză acceptă și chiar îi permite să joace în Premier League. Sau, în Franța, noii proprietari de la Paris Saint Germain ar desființa echipa pentru a scăpa de datorii și ar înregistra un nou club numit Paris Saint Gormain.
Această traiectorie ciudată a fotbalului n-a trecut granițele țării noastre. Cu o vechime medie sub 10 ani, cele mai multe cluburi din Liga 1 – aceeași situație se întâlnește la destule grupări din Liga 2, care apar și dispar peste noapte – nu sunt nici măcar la prima generație de suporteri. În lipsa unei idei de fidelizare a publicului, fără marketing, fără jucători de valoare, fără performanțe – într-un cuvânt, fără o poveste în spate -, aceste cluburi sunt condamnate la irelevanță și, foarte probabil, dispariție subită, asemenea apariției lor în fotbal.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER