Dacă naționala mare n-a reușit să se califice la CM 2010, România este reprezentată din nou la Homeless World Cup
E foarte greu să te califici la un Campionat Mondial. Și totuși s-a calificat naționala de fotbal pe stradă, sau a copiilor străzii, sau cum vreți să-i spuneți, pentru că n-are o denumire clară. Doar scopul e clar. Calificarea e infinit mai grea decât a lui Chivu și Mutu. Și, totuși, cei care s-au aflat săptămâna trecută la un Mondial sunt Cornel, Caius, Tibi, Ciprian și Vlad. Nu Chivu și Mutu. Ei au ajuns acolo, deși au avut un adversar mult mai dificil decât Franța sau Serbia. Ei luptă zi de zi cu viața.
Poate vă amintiți, s-a făcut și un film, anul trecut România a fost la Homeless World Cup în Australia. Acum a participat a doua oară, la Milano. Cum s-a calificat și de ce spun că e infinit mai greu? Pentru că există un singur criteriu: nu grupe de calificare, nu baraj, nu meciuri directe, nu golaveraj. Fiecare țară, pentru a fi invitată din nou, trebuie să demonstreze că a făcut pași de integrare în societate a copiilor străzii care au participat ediția trecută. „Din cei care au fost anul trecut, unul încearcă să continue în fotbal, alți doi s-au angajat la niște firme. Asta e victoria noastră”, spune Florin Bătrânu, selecționerul naționalei homeless.
Cel mai greu de învins: prejudecățile Știu, și eu am fost sceptic, și voi poate, iar el sigur a fost când a primit invitația. Cel mai greu de învins sunt prejudecățile. „Nu știam despre ce e vorba. Trebuie să recunosc că nu sună neapărat foarte tentant naționala copiilor străzii. Dar am zis: hai să mă întâlnesc să văd despre ce e vorba, iar acum nu regret nimic”, povestește Bătrânu prima legătură cu Mihai Rusus, asistentul social care se chinuie ca România să participe la această competiție, iar niște copii să primească o șansă. Homeless cu Iphone și Facebook Odată trecute primele bariere, realitatea e mult diferită de ce îți închipui. Copiii sunt tot copii, chiar dacă n-au familie sau casă. Unii dintre ei sunt chiar copiii moderni ai străzii, cu iphone și cont de facebook, și nu mă refer doar la români, ci la toți cei care ocupă permanent sala calculatoarelor de la Arena Civică, acolo unde se dispută competiția. Dar imediat se simte și viața grea pe care o duc. Nu le e ușor să fie într-un alt mediu, formează mai greu o echipă, se ceartă ușor. E de înțeles însă, de-abia s-au cunoscut. Mai ales ai noștri, care n-au unde să se pregătească.
Se antrenează în parcări de supermarket „N-avem niciun teren, n-avem nicio competiție, abia am făcut câteva zile de pregătire împreună și niște amicale. Mihai se zbate să mute terenul improvizat de ei prin diferite parcări de supermarketuri din Timișoara. E de apreciat ce face el”, spune Bătrânu. El, asistentul social și un jucător sunt timișoreni. Alți trei fotbaliști vin din Iași, iar unul din București. Doar șase jucători în lot și doi oficiali, pentru că bugetul e greu de făcut. Și nu doar bugetul. „E foarte greu să-i ții în frâu. E greu să-i faci să nu se certe, să fie o echipă, să se adapteze într-un mediu cu totul diferit, să se poarte normal în societate”, adaugă Bătrânu.
„Naționala e slabă, noi am bătut Italia și Anglia!” Și totuși, nici acum nu ne facem de râs. Suntem în prima jumătate a clasamentului, locul e mai puțin important. Copiii sunt mândri. De ce sunt ei la Mondiale și naționala mare nu? „Ei sunt slabi, n-avem față de Mondial, cum să bată Franța?”, spune Cornel cu un realism incredibil. Și, totuși, nici ei n-au bătut Franța. „”Da, dar noi am învins Anglia și Italia, să-i vedem pe ei când reușesc asta”, se apără Ciprian, portarul echipei, supărat că n-a văzut niciun Mondial adevărat cu România calificată: „Eram prea mic, le-am prins doar pe cele din 2002 și 2006. Poate în… 2014″, calculează el, deși îi e foarte greu să-și imagineze data. Probabil România va fi reprezentată și anul viitor la Mondialul Homeless. De alți jucători, pentru că așa e regulamentul. Calificarea e din nou al naibii de grea, dar răsplata e pe măsură dacă măcar unul dintre cei de acum își face un viitor mai bun.
„Mă vede și pe mine cineva?” Ciprian Jitariuc a fost poate cel mai bun jucător al României la Mondialul de la Milano. Are doar 16 ani și visează la o carieră în fotbal. Ciprian este portar și a uimit prin multe intervenții în meciurile de la Mondialul Homeless. „Are un curaj deosebit, e foarte promițător și n-o spun doar pentru că sunt antrenorul lui! Încercăm să-i găsim o echipă, dar nu e ușor”, spune despre el Bătrânu. Ciprian nu e doar curajos, e și tupeist și prietenos. „Joc la o echipă din liga a cincea din județul Iași. Dar cine să mă vadă acolo? Dacă vine cineva de la lot să urmărească jucători, merge doar la Poli Iași, nu la mine. Aș vrea să ajung măcar la juniori la Poli Iași să dau o probă de joc. Dacă sunt bun, să rămân”, declară Ciprian, care e rapidist „de mic copil, de când m-am născut”. Știe și care e problema la naționala mare: „Trebuie căutați jucători noi, lărgită aria de selecție, gata cu istoria!”. Îi sclipesc ochii când îi promitem că încercăm să-i dăm o șansă. Poate ne aud cei de la Poli Iași!
Se joacă în sistemul 3+1! Sistemul de joc e pe cât de inedit, pe atât de greu de practicat fără antrenament. Se joacă 3+1 pe un teren foarte mic. Portarul nu are voie să iasă din careu, nici altcineva să intre acolo. Echipa care se apără trebuie să păstreze permanent un jucător în atac, în jumătatea adversă. Astfel se favorizează marcarea mai multor goluri. Se joacă două reprize a câte șapte minute.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER