11 ani mai târziu… Drama fără răspuns trăită de oficialul lui Dinamo care a fost lângă Cătălin Hîldan când „Unicul Căpitan” s-a stins pe teren. Fiul său s-a sinucis. „Am încercat să aflu cam ce s-a putut și, mai multă lume mi-a zis să o las așa, că de înviat nu o să-l mai învii și cine știe ce mai aflu” | VIDEO EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Constantin Dănilescu (74 de ani) este cel mai galonat oficial din fotbalul românesc. All-time! „Nea Tică”, așa cum este cunoscut în fenomen, a strâns, în decursul unei cariere care se întinde în decenii, 29 de trofee înșirate pe magistrala rivalității dintre Steaua și Dinamo. Conducător în Ghencea timp de 15 ani, Dănilescu a cucerit 8 titluri, 6 cupe și 3 Supercupe, în care este inclus și recordul de 6 campionate consecutive din anii 90.

11 ani mai târziu… Drama fără răspuns trăită de oficialul lui Dinamo care a fost lângă Cătălin Hîldan când „Unicul Căpitan” s-a stins pe teren. Fiul său s-a sinucis. „Am încercat să aflu cam ce s-a putut și, mai multă lume mi-a zis să o las așa, că de înviat nu o să-l mai învii și cine știe ce mai aflu” | VIDEO EXCLUSIV

Trecut în „Ștefan cel Mare”, fostul director sportiv al „câinilor” și-a încununat vitrna cu o nouă salbă de cupe și campionate. De alte patru ori campion al României, plus șase Cupe și două supercupe. În total, 29 de trofee și amintiri cât pentru două cărți.

Vezi galeria foto
6 poze

Pe lângă aceste momente de glorie, atât în fotbal cât și în viața personală, „nea Tică” a trait și momente dureroase. Felii crunte servite din lama destinului. Dănilescu a fost la Oltenița în fatidica zi de 5 Octombrie, atunci când regretatul Cătălin Hîldan a căzut secerat. Era începutul carierei sale în „Ștefan cel Mare”, după ce oficialul s-a „trasferat” de la Steaua.

La 23 de ani de la acel eveniment negru din istoria „câinilor”, nea Tică s-a retras din fotbal, acolo unde, în ultima perioadă, își desfășura activitatea în sectorul juvenil, a părăsit și Bucureștiul și s-a stabilit la Năeni, printre dealurile blânde ale Buzăului.

Selecționerul Țării Galilor a numit fotbalistul României care l-a impresionat și a vorbit laudativ despre Gică Hagi

01:04

Reacția francezilor după ce Metz a dominat-o autoritar pe CSM București în semifinale: „Spectacol!”

00:43

„Cătălin putea fi salvat dacă…” 

Într-un interviu oferit ProSport în finalul acestei primăveri, din care decupăm în premieră un fragment în patina comemorării celor 23 de ani de la trecerea în neființă a lui Cătălin Hîldan, Constantin Dănilescu a acceptat să își deschidă sufletul și să vorbească de două dintre momentele înfiorătoare din viața sa. Moartea „Unicului Căpitan” și dispariția fulgerătoare a fiului său cel mare.

Deian Sorescu, de la FC Dinamo, reactioneaza dupa inscrierea unui gol in timpul meciului de fotbal contra echipei FC Voluntari din prima etapa a Ligii 1, disputat pe stadionul Dinamo din Bucuresti, luni, 19 iulie 2021. EDUARD VINATORU / MEDIAFAX FOTO

Cătălin putea fi salvat dacă, zic eu, meciul ăla avea o salvare cum trebuie. Pe timpul ăla era vraiște, a fost o salvare care nu avea nimic în ea. Și mă gândeam, chiar dacă ar fi fost o salvare bună, mă gândeam la ghinionul ăla, drumul de stadion către spital trecea pe la o barieră. Și a trecut trenul! Un marfar nenorocit. M-a cutremurat acel eveniment, eram și la început la Dinamo. Domne și ăsta, Cornel (n.r. Cornel Țălnar) a vrut să-l schimbe. Și i-a zis: „Mai lasă-mă nea Cornele un sfert de oră”. Îți dai seama? Și după să te uiți la el… să pici la jumătatea terenului, parcă electrocutat a fost. E ceva care… nu te mai faci om”, a dezvăluit, la 23 de ani de la trecerea în neființă a lui Cătălin Hîldan, fostul oficial de la Dinamo.

11 ani…

Din păcate, Constantin Dănilescu avea să treacă, la 11 ani distanță de la moartea lui Cătălin Hîldan, printr-un alt moment sfâșietor. Dispariția fiului cel mare – Sorin-, cel care, la vârsta de 34 de ani, s-a sinucis.

„E greu să treci peste așa ceva, îți rămâne aici (n.r. arată spre cap) și când te duci la cimitir cu o lumânare, să pui o floare. E ceva sfâșietor să-ți înmormântezi copilul, mai ales că a fost și un copil extraordinar, un copil bun care avea un viitor strălucit în ceea ce făcea el și, o perioadă de timp, am încercat să aflu cam ce s-a putut și, mai multă lume care cred eu că a gândit mai bine decât mine, mi-a zis să o las așa, că de înviat nu o să-l mai învii și cine știe ce mai aflu și am pefer să… rămâne aici (n.r. arată spre piept). E greu, fenomenal de greu…”.