INTERVIU cu Toma Coconea, omul care duce România la înălțime la Red Bull X-Alps: „Îmi plângea sufletul de bucurie”. Japonezii i-au făcut documentar, dar pentru el totul e „un joc cu natura, cu relieful, cu norii”. Cum se văd Alpii de sus și cea mai dură experiență: „M-am lovit de bolovani”

Toma Coconea, căci despre el este vorba azi, va participa pentru a noua oară la Red Bull X-Alps (primul care reușește asta). Competiția este una aprigă, în care sportivii sunt nevoiți să își depășească limitele fizice pentru o săptămână. Psihicul este și el foarte important. Face diferența în momentele critice, pentru că o mișcare greșită poate șterge toată strategia pe care ți-o conturezi acasă. Toma este pregătit din toate punctele de vedere. Acum mai are de pus la punct doar câteva aspecte de ordin tactic cu echipa, după care este gata să înceapă o nouă experiență în Alpi.

ProSport a stat de vorbă cu Toma Coconea cu câteva zile înainte de plecarea la concurs.

• Red Bull X-Alps se desfășoară în perioada 15-21 iunie. Cursa începe în Salzburg și se încheie la Monaco

De ce ai decis să participi și la al 9-lea concurs la rând?

Pentru mine e un stil de viață. De când am descoperit competiția asta, din 2003, mi-am dat seama că îmi vine ca o mănușă. Cât timp o să mă simt bine și îmi place ce fac, particip. Simt corpul așa cum trebuie și dacă ei mă vor selecta, voi alege să particip. E o atmosferă plăcută încă de când ajung la startul competiției. Mă simt respectat de fani, de organizatori, iar acestea sunt lucruri motivante care mă împing de la spate. Dau totul în zilele de concurs.

„Japonezii au făcut un documentar cu mine”

Cum te înțelegi cu ceilalți competitori?

E o relație de prietenie, dacă ne aflăm în aceeași zonă de antrenament, așa cum o să merg acum înainte de competiție, ne antrenăm împreună. Suntem prieteni, ne ajutăm. E o familie acolo. Vorbim și în afara concursului, ne mai punem întrebări tehnice. Am fost și invitat, de exemplu, de un atlet din Japonia la el în țară. Ne-am antrenat împreună, am participat și la o competiție. Japonezii au făcut un documentar cu mine. Anul acesta vor să facem din nou. E un lucru care mă motivează.

Cum te simți acum, ești pregătit de concurs?

Da, da. Mai am de pus la punct câteva pregătiri cu echipa. Cu antrenamentele nu mai am prea multe de reglat, la partea tehnică mai am de lucru puțin. Nu trebuie să îmi mai obosesc corpul, trebuie să fiu odihnit, trebuie să fiu în formă. E o cursă psihologică, e importată și partea mentală. Va fi o cursă lungă, cea mai lungă de până acum. În anii precendenți se organiza în iulie, anul acesta e în iunie. Cred că o să fie și o perioadă instabilă, mai e zăpadă pe Alpi. E o probabilitate mică să se facă și recorduri de zbor, ținând cont de condițiile meteo.

Spuneai că mergi mai devreme la concurs, pentru pregătire. Ce faci mai exact acolo?

Sunt niște puncte noi pe care trebuie să le văd. La fiecare ediție se schimbă ceva și trebuie să verific două – trei puncte. Diferențele sunt în prima parte a competiției, dar oricum trebuie să ajungem mai devreme. Cam cu o săptămână înainte de data de începere. Pe 10 iunie ajung acolo cu echipa.

Cum arată o zi normală de pregătire?

Ziua o pregătesc în funcție de vreme sau de anotimp. În perioada de iarnă fac mai mult „volum”, schiez mai mult. Primăvara aștept zile mai bune să zbor, dar din păcate sunt foarte puține. Sunt multe ploi. Încerc să găsesc zile de zbor, sunt pregătit să mă lansez, dar până acum cred că am avut o singură zi de zbor efectiv. Am urmărit și vremea din Alpi, și acolo e instabilă.

Dar nu am ce face, mă pregătesc tehnic cu echipa, fac planuri în funcție de condițiile de acolo. E importantă și rezistența, pentru că zilele sunt trăite la intensitate maximă. Dormi doar 3-4 ore pe noapte, mai e și echipamentul pe care trebuie să îl cari. E destul de greu.

Diferența se face în zbor

Care e partea cea mai grea, partea fizică sau partea de zbor?

Partea mai grea… dacă se întâmplă ca în una din zile să nu îți meargă sau să iei o decizie pripită într-o zi de zbor și aterizezi mai repede, atunci e cel mai frustrant. Mă concentrez să zbor bine, să nu aterizez repede, să stau cât mai mult în aer. Acolo se face cel mai mult diferența.

Câți km. alergi pe zi în perioada de maximă acumulare?

Au fost și zile în care am alergat peste 100 de km. Depinde de zona de relief. Poți să mergi la 2.500 – 3.000 de m.. Depinde de zonă. Mă setez destul de constant și fac pauze foarte mici în cei 100 de km.. Fac pauze de masă și de verificat anumite trasee care urmează. Sunt setat să merg către punctul ales, pentru următoarea zi de zbor.

Strategia mea e să găsesc locul potrivit de unde să zbor, nu fug într-o direcție numai să fiu în față. Trebuie să găsești locul potrivit.

Cât de importantă e pregătirea psihică?

E foarte importantă. Contează în deciziile pe care le iei. Dacă ești nervos, decizia respectivă te poate costa. Nivelul competiției a crescut, suntem foarte apropiați unul de altul, iar orice decizie greșită contează foarte mult.

În perioada de primăvară, de exemplu, încerc să zbor pe vreme cât mai aspră. Încerc să fiu relaxat, pentru că dacă ai o încărcătură psihică în zbor, în concurs, poate să te obosească foarte mult. Seara când aterizezi ești stors.

Rucsacul de concurs cântărește 10 kg

Pe parcursul întregului concurs, porți cu tine un rucsac. Ce conține mai exact și ce câte kg. are?

Vreo 10 kg. Am telefon, gps, parapanta, casca. Echipamentul obligatoriu, dar pot să mai am și altceva, haine de schimb, batoane proteice, apă.

Au fost momente în edițiile precedente în care ai vrut să renunți?

Nu. Sunt destul de încăpățânat și nu renunț. Au fost momente frumoase și momente grele. Treci de la o zi la alta și vezi că toate echipele au probleme de genul acesta. Toți povestesc că se ceartă cu suporterii, apoi se împăcau și se îmbrățișau cu ei. Au trecut de la stări la stări. Contează și echipa și cum ești încurajat.

„Tot corpul o ia razna, dar intru în transă”

Ce parte a corpului e cea mai uzată după concurs?

La un moment dat simți că tot corpul o ia razna. Slăbești foarte mult, te dor picioarele, spatele, tot corpul. În primele zile e cel mai greu, dar intru într-o transă și îmi revin.

Câte accidentări ai avut?

Nu au fost accidentări foarte multe, dar cred că cel din 2015 a fost cel mai dificil. Când am aterizat în cursă în Elveția, cu vânt de 100 km/h și nu am avut forța necesară să culc echipamentul. M-a dus în niște bolovani. Pot să spun că acolo a fost singurul cel incident notabil în cursă.

Ce mănânci în ziua de concurs?

Carbohidrați, paste, batoane proteice. Carbohidrații sunt buni pentru energie, te țin mai mult în priză. De multe ori mânânc în mers, dar depinde. Dacă sunt înainte de o decolare și nu „s-a copt” condiția de zbor pentru că sunt curenți, atunci da, pot să am un moment de relaxare. Pot să aștept și o oră până decolez. Mănânc liniștit, îmi fac colegii un masaj, mă uit pe hartă. De multe ori nu e bine să te grăbești în momente de genul acesta.

„Slăbesc și 10 kg. după un concurs”

Cât slăbești la finalul unui concurs?

Într-o zi de concurs e totul dat peste cap. Slăbesc poate și 10 kg. în 11-12 zile. Corpul se transformă, slăbesc foarte mult. Dacă e o etapă cu multe zile instabile, da, dai foarte mult jos. Au fost și etape în care au fost multe zile de zbor și atunci am mai economisit.

Inevitabil, la un moment dat în viața unui sportiv vine și mometul retragerii. Tu te-ai gândit la asta?

Nu știu, vreau să fac și a zecea cursă și mă mai gândesc. E în funcție de corp, de cum îl simt. Dar depinde și când o să fie organizat al zecela concurs. Dacă se face la anul sau peste doi ani. Vedem.

„Pentru mine e un joc cu natura, cu relieful, cu norii”

Îți mai amintești cum a început totul, cum ai transformat pasiunea într-un stil de viață?

Când am descoperit competiția mi-am dat seama că mi se potrivește. Se pliază pe modul meu de viață și trebuie să încerc. Natura, zborul, cățăratul, alergatul e exact ce făceam în fiecare zi. M-am înscris și când m-am văzut selectat, am fost plăcut surpins și de atunci nu m-am oprit.

Mai am și competiția X-Pyr în care traversez Munții Pirinei, sunt mai multe concursuri. Pentru mine e un joc cu natura, cu relieful, cu norii. E greu de explicat când ai anumite realizări sau când ajungi apoape de salteaua de la Monte Carlo. E o senzație frumoasă, greu de descris.

Care a fost cel mai frumos moment din acești ani?

Toate momentele în care am ajuns la final cu succes. Cu cât mă apropiam de final… îmi plângea sufletul de fericire. Au fost multe momente frumoase, cu peisajele din Alpi, felul cum trăiești competiția, cum ești încurajat.

Zborul la 8.000 m. când îl vedem?

E în plan, pregătit. Acum, să vedem cum reușesc. Trebuie să găsesc ce îmi este necesar, dar am asta în plan. Poate chiar pe Everest. E o nebunie pe care vreau să o transform în realitate. Îmi doresc să fac asta fără oxigen, eu cred că se poate. Dacă ești pregătit cum trebuie, fizic și mental, eu zic că se poate. Contează și șansa cu vremea, sunt mai mulți factori, dar eu sper să se materializeze acest vis.

• Toma este pregătit pentru un concurs cu rezultate mari. I-am spus la revedere, i-am urat mult succes și l-am rugat să ne auzim când se întoarce în țară. Răspunsul lui a fost scurt și la obiect: „Poate fac un rezultat mare și o să fiu foarte ocupat„.
• Site-ul Red Bull X-Alps transmite fiecare minut al concurenților de pe traseu. Dacă vrei să vezi ce face Toma și cum se descurcă, poți accesa site-ul www.redbullxalps.com.