INTERVIU – Cantona**: „Fotbalul e ca un drog, după ce renunți la el te resimți la nivel fiziologic”

Fostul internațional Eric Cantona, prezent la Cannes în calitate de producător și interpret al filmului "Looking for Eric", în regia lui Ken Loach, vorbește, într-un interviu acordat MEDIAFAX, despre fotbal și actorie, dar și despre cât de importantă este energia pe care o primește de la oameni. Fostul fotbalist francez Eric Cantona mai vorbește în interviu despre faptul că, atunci când și pasiunea pentru film se va stinge, va găsi altceva care să-l inspire. Filmul "Looking for Eric" este scris de Paul Laverty și regizat de Ken Loach.

Cantona este o persoană care vorbește puțin și încet, dar când rostește cuvântul "pasiune", ochii săi pătrunzători strălucesc și mai intens.

Reporter: Ce este mai greu, să joci fotbal sau să fii actor?

Eric Cantona: Când eram mic, visam la multe lucruri, dar primul a fost să mă fac fotbalist. A fost nevoie de multe pentru a-mi îndeplini visul. Și acum, pe platou, a fost nevoie de pasiune, dar și de multă muncă pentru a căpăta încredere în noi, dar și de multă deschidere. Împreună cu colegii mei, am muncit mult în ambele "jocuri". Nu m-am gândit, însă, niciodată ce îmi place mai mult – să joc fotbal sau să joc în filme. Am nevoie să muncesc mult pentru a căpăta încredere și a mă putea bucura de ce fac.

Rep.: Este adevărat că intenționați să regizați un scurtmetraj?

E.C.: Da, să regizez ar fi pentru mine o experiență nouă.

Rep.: De ce i-ați ales pe Ken Loach și Paul Laverty drept colaboratori pentru "Looking for Eric"?

E.C.: Am vrut un anume fel de cinema pentru ideea pe care o aveam. Cunoșteam filmele lui Ken Loach și îl doream pe el la cârmă. Dintre filmele pe care le-a făcut, cel mai mult mi-a plăcut ultimul, "The Wind That Shakes The Barley" (câștigător al premiului Palme d’Or la Cannes în 2006, n.r.). Consider că filmografia lui este foarte coerentă, așa cum se întâmplă cu toți marii artiști. Nu-mi place când un regizor face un lucru într-un film și altceva în altul. Sau da, poți face acest lucru, însă păstrând o idee generală.

Rep: Replica din film "Eu nu sunt om, sunt Cantona" vă aparține sau este a scenaristului Paul Laverty?

E.C.: Lui Paul. Dar și mie îmi place să mă joc cu imaginea mea, de aceea m-am distrat când am rostit această replică.

Rep.: Vă surprinde faptul că sunteți înconjurat de atâta dragoste, chiar dacă v-ați retras din activitatea fotbalistică?

E.C.: Da, sunt surprins. Dar îmi place să fiu luat prin surprindere, mereu și mereu.

Rep.: Când v-ați retras, ați făcut-o dintr-o dată. Cum vă raportați acum la acea perioadă?

E.C.: Când m-am retras din fotbal, am început ceva complet diferit. De fapt, îmi pierdusem pasiunea pentru fotbal de ceva vreme. Când aveam 20 de ani, am spus la un moment dat în niște interviuri că, dacă atunci când îmi voi îndeplini visul îmi voi pierde și pasiunea, voi renunța. Și așa am făcut. Știam ce spun, pentru că o spuneam din inimă. Dar când faci ceva public mai multă vreme, oamenii nu pot accepta ideea că ești în stare să faci și altceva. Mai ales când părăsești precedenta ta ocupație odată ajuns în vârf. Dar eram pregătit pentru asta.

Rep.: Ce simțiți pe platou înainte de a se da "Motor"? E aceeași senzație ca înaintea unui meci?

E.C.: Da, e aceeași senzație, doar că este mult mai intensă decât la un meci de fotbal.

Rep.: Și când erați fotbalist erați un fel de actor, un performer mai exact. Vă lipsește fotbalul?

E.C.: Nu. Acestea au fost niște momente foarte intense și nu vreau să mă întorc în trecut. După ce m-am lăsat de fotbal, timp de doi ani, nici meciurile în care am jucat n-am vrut să le revăd. De ce să-mi aduc aminte de fețe de care nu voiam să-mi amintesc?

Rep.: Există o persoană reală, asemănătoare celei din film, un fan pe care l-ați ajutat într-un moment dificil al vieții lui?

E.C.: Da. Dar niciodată nu mi-a cerut sfatul. Am simțit, însă, mereu că vrea să fie respectat ca orice ființă umană. Am devenit până la urmă prieteni. Ne întâlneam după meciuri, mi-a cunoscut și familia. N-a văzut încă filmul, dar i-l voi arăta în curând la Londra.

Rep.: Vă place atmosfera de la Cannes și ideea că sunteți în centrul atenției?

E.C.: Cel mai mult mă bucur că putem fi din nou împreună, cei care am contribuit la realizarea filmului. Toată echipa. Înaintea spectacolului de gală am simțit o energie extraordinară circulând printre noi. Când m-ați întrebat mai devreme ce leagă cinematograful de fotbal, ei bine, acesta a fost un moment foarte special.

Rep.: Deci aveți tot timpul nevoie de o echipă.

E.C.: Da, energia pe care o primești de la oameni este foarte puternică. Dar ea te poate face și să-ți pierzi mințile și să vrei mai mult. E ca atunci când dai un gol și 60.000 de oameni sunt de partea ta. Uneori o iei razna.

Rep.: E ca un drog.

E.C.: Chiar e un drog, unul adevărat. După ce renunți la el, te resimți la nivel fiziologic.

"Looking for Eric" este povestea lui Eric Bishop (interpretat de Steve Evets), un om obișnuit, poștaș în Manchester, care trece printr-o perioadă dificilă pe toate planurile. Într-o seară, Eric i se adresează idolului său, Eric Cantona, iar acesta va părăsi posterul de pe perete și, cu mai multe kilograme și barbă, îl va ajuta pe poștaș să-și recâștige încrederea în sine. Filmul este prezentat la Cannes în competiția oficială, iar cronicile pozitive pe care le-a avut au salutat faptul că britanicul Loach și-a îndulcit discursul social, livrând o poveste plină de umanitate și fantezie.

Eric Daniel Pierre Cantona s-a născut la 24 mai 1966, la Paris, a fost fotbalist și s-a retras din activitate. Și-a încheiat cariera de profesionist la echipa Manchester United, unde a câștigat patru titluri de campion în cinci ani, inclusiv două trofee Cupa Angliei. Cantona este considerat unul dintre artizanii renașterii lui Manchester United ca putere la nivel mondial și este un simbol al clubului. În 2001 a fost votat jucătorul secolului pentru Manchester United, iar fanii echipei îl numesc și astăzi "Eric the King".

SURSA: MEDIAFAX