Împușcat la revoluție!** Alexandru Tudor a fost rănit la ambele picioare în decembrie 1989

Unul dintre cei mai apreciați arbitri români ai momentului, Alexandru Tudor (40 de ani), are în spate o istorie cunoscută mai puțin. Bucureșteanul a trăit momente cumplite la Revoluția din 1989, când o rafală de gloanțe i-a perforat ambele tibii și din această cauză a fost la un pas să-și piardă un picior.
Pe lista FIFA din 2001, Alexandru Tudor s-a apucat de arbitraj, pentru a rămâne pe terenul de fotbal, pe care a fost la un pas să-l abandoneze definitiv la numai 18 ani. În decembrie 1989 el era legitimat ca junior la Voința București, dar Revoluția i-a schimbat cursul vieții.

Participant activ la evenimentele de atunci, Tudor a fost împușcat în ambele picioare, când se afla în apropierea actualei Piețe „Charles de Gaulle”. „Împreună cu un prieten, încercam să mai ducem mâncare, apă sau muniții, soldaților care luptau pentru libertate. Unul dintre aceștia m-a rugat să-i încarc un rezervor de armă, dar după ce i l-am dat, o rafală de gloanțe a teroriștilor mi-a zdrobit ambele tibii”, și-a amintit arbitrul.

La un pas să-și piardă un picior

Ajuns la spital, doctorii i-au explicat că gloanțele care l-au lovit erau unele cu vârf crestat, unele concepute special pentru a distruge orice tip de țesut. „O bucată se oprise între un nerv și o arteră, iar situația era foarte grea. Dacă încercau să mi-o scoată, aveam mari șanse să paralizez la acel picior, iar dacă rămânea acolo s-ar fi putut cangrena și astfel riscam să mi se amputeze membrul. A fost greu, dar până la urmă s-a terminat cu bine”, a completat Tudor.

Salvat de un fost fotbalist

Cariera de fotbalist nu și-a mai reluat-o, fiindcă recuperarea a durat șase luni, dar peste acest lucru a reușit să treacă cu ajutorul altui fost jucător de fotbal: doctorul Zaharia, cel care l-a îngrijit atât timp cât a stat pe patul de spital. „Domnului doctor îi sunt foarte recunoscător, fiindcă m-a susținut în totalitate și datorită lui pot alerga acum. Nu pot vorbi despre o recuperare completă, dar am reușit să revin pe terenul de fotbal, chiar dacă nu din postura de jucător”, a explicat Tudor modul în care a trecut peste acel eveniment.

Invitat la CM 1990

Incidentele pe care le-a suferit în decembrie 1989, au avut și o părticică bună pentru Tudor. Astfel, el a fost invitat, alături de alți tineri care au luptat în Revoluție, să vadă din tribună două meciuri ale României de la Cupa Mondială din Italia, din vara lui 1990. „Nu mai știu cine m-a invitat, dar cert este că am fost prezent atât la Bari, la România – Camerun, cât și la Napoli, când am întâlnit Argentina”, a declarat centralul bucureștean.

„Regret că n-am mai putut juca”

Acum câțiva ani, Alexandru Tudor și-a exprimat părerea de rău fiindcă a fost nevoit să pună capăt carierei de fotbalist. „Îmi amintesc cu nostalgie de perioada în care jucam fotbal și spun sincer că mi‑aș fi dorit să urmez cariera de jucător. Din păcate nu a fost să fie, dar trebuie să văd și partea bună, fiindcă sunt sigur că nu aș fi ajuns la același nivel pe care l-am atins ca arbitru”, a spus arbitrul.

Nu se pune problema să mă consider a fi erou, pentru că am fost unul dintre sutele de mii care au luptat. Doar cei care și-au pierdut viața sunt eroi
Alexandru Tudor, arbitru FIFA

2008 este anul în care Tudor a arbitrat primul meci în Liga Campionilor: Barcelona – Basel, scor 1-1