Aproape 20 de ani au trecut de la un meci care va rămâne decenii întregi în memoria iubitorilor de fotbal din România și a celor care l-au trăit pe viu, din teren. Pe 11 noiembrie 2000, Foresta Fălticeni reușea o remontada uluitoare în Ștefan cel Mare în fața lui Dinamo, câștigând cu 5-4 după ce în minutul 61 scorul era 4-0 pentru echipa gazdă.
La 20 de ani distanță, unul dintre eroii Forestei, atacantul Marius Păcurar, care a dat un gol și două pase decisive în acel meci incredibil, a rememorat pentru ProSport clipele petrecute pe teren și a amintit de prima pusă la bătaie de fostul patron Eugen Huțu mai întâi pentru limitarea dezastrului, iar mai apoi pentru victorie.
„Și să vrei și nu poți să uiți acel meci. A fost cel mai nebun meci în care am jucat în carieră. Și am și marcat, am dat și două pase de gol. Poate zece vieți dacă ai trăi nu ți se întâmplă să mai joci un astfel de meci. Așa a vrut Dumnezeu să se întâmple și așa s-a întâmplat. Îmi aduc aminte că la pauză, patronul Eugen Huțu ne-a promis o primă de 500 de dolari ca să nu mai primim gol. Era 3-0 pentru Dinamo la pauză și după ce am intrat pe teren Marius Niculae parcă a făcut 4-0. Am zis Doamne, să vezi că ne umple coșul cu mingi! Și după minutul 62 am revenit.
Mulți spun că a fost un meci aranjat, dar nu avea cum să fie aranjat. Și Mister Cornel Dinu a avut o declarație care spune totul. Și să vrei să aranjezi un meci de la 4-0 și n-are cum să-ți iasă. După meci, titularii parcă au luat atunci o primă de 2.000-2.500 de dolari de la domnul Eugen Huțu. Erau bani mulți atunci. Puțini față de ce bani sunt acum, dar atunci erau bani mulți”, a declarat pentru ProSport Marius Păcurar.
Fostul fotbalist spune că nimeni nu credea într-o revenire, singurul gând al fălticenenilor fiind să nu se facă de râs: „Nu știu dacă mai credea cineva într-o revenire, nici la 4-1 sau 4-2. Noi trăgeam tare să nu ne facem de râs. Am făcut 4-1, apoi eu am marcat pentru 4-2, gândeam atunci că se mai spală rușinea la două goluri diferență. La 4-3 i-am dat pasă de gol lui Mihai Botan, am zis că e acceptabil. Iar când am egalat era chiar frumos. Când am făcut 5-4, ce să mai spui… Și acuma simt adrenalina când vorbesc despre acel meci, după atâția ani”.
Fost atacant la Corvinul Hunedoara (1992-1999, 2005-2006, 2008), Foresta Fălticeni (1999-2002), Politehnica Iași (2002-2005), Dacia Mioveni (2007), Mureșul Deva (2007) și CFR Simeria (2008-2011), Marius Păcurar, 46 de ani în luna iulie, s-a lăsat de fotbal în urmă cu 6-7 ani și s-a dedicat unei afaceri de familie în agricultură. Și chiar îi merge în noul domeniu.
„Sunt la Hunedoara acum, nu mai am nicio tangență cu fotbalul. După ce am plecat de la Politehnica Iași am avut o accidentare mai urâtă, am mai continuat puțin la Divizia C, apoi am fost antrenor secund la CFR Simeria și președinte la Corvinul Hunedoara jumătate de an, după care am rupt orice legătură cu fotbalul. M-am accidentat la Dacia Mioveni, eram în „B”, trăgeam la promovare în prima ligă și chiar am și promovat atunci, dar în pauza de iarnă mi-am rupt piciorul. De vreo 6-7 ani nu mai sunt în fotbal.
Am pus pe picioare o mică afacere de familie, lucrez ceva pământuri, cresc legume și am niște solarii. Merge destul de bine afacerea. Știi cum e, dacă muncești, eu zic că orice poți să realizezi în viață. Pun și eu umărul la muncă. Nu am foarte mulți angajați, suntem 3-4 care ne ocupăm de gospodărie”, a mai spus Păcurar.
El a explicat de ce a renunțat la antrenorat: „Am avut niște tangențe cu antrenoratul la un moment dat, dar sincer să fiu nici nu am fost ajutat, nici nu am avut plăcerea de la mine să merg mai departe când am văzut ce se întâmplă în fotbal. Să ajungi să fii tras la răspundere de un diferit patron care vine și investește la o echipă, să fii tras de urechi în doar două săptămâni, că el vrea rezultate… Și am renunțat, am zis că nu e drumul pe care vreau să merg eu”.
Adus la Iași de Marin Barbu, în 2002, de la Zimbru Chișinău, Marius Păcurar a rămas cu amintiri frumoase din Copou, echipă pentru care a marcat 12 goluri în 73 de meciuri. Fostul atacant și-a amintit de ”remontada” cu Poli Timișoara, dubla cu Dinamo și golul decisiv marcat în derby-ul moldav cu FC Vaslui.
„Au fost multe amintiri frumoase la Poli Iași, unde chiar m-am simțit foarte bine. Dar aș aminti trei meciuri importante. Unul cu Poli Timișoara, pe care l-am câștigat cu 3-2. Când am intrat era 2-0 pentru Timișoara, am dat și gol atunci și am provocat și eliminarea lui Bătrânu. Cu Dinamo am reușit o dublă, dar din păcate am pierdut acel meci cu 3-2”, și-a amintit Păcurar.
Pentru fostul fotbalist derby-urile moldave cu FC Vaslui erau mereu unice: „Un alt gol important a fost cel cu Vasluiul, din 2005. Era mare tam-tam atunci, era derby-ul Moldovei. Nu am fost titular, am intrat prin minutul 84 și după două minute am dat golul victoriei, cu capul. Era toată lumea fericită, era un derby. Aveam o atmosferă foarte frumoasă, suporterii ieșeni veneau în număr mare la stadion. Îmi aduc aminte că ieșisem la încălzire și toată lumea striga la mine: „Haide, Mariuse, că vei da gol!”. Oamenii aveau încredere în mine. Și așa s-a întâmplat. Nu știu dacă am atins mingea de 2-3 ori, am intrat și am dat golul victoriei cu capul. Portarul Hăisan a greșit atunci, a ieșit pe sub minge. Iar ei au ratat un penalty la 0-0, prin Răducanu. Erau frumoase derby-urile cu Vasluiul. Nu poți să descrii în cuvinte ce trăiam atunci. Mai ales când câștigi și când dai și golul victoriei. Toată tribuna e în picioare și te aplaudă”.
Fostul atacant cu aproape 400 de meciuri în primele două ligi își amintește de duelurile cu fundași de fier precum Miodrag Belodedici, Didi Prodan sau Florin Bătrânu și spune că fotbalul era mult mai bărbătesc în acea perioadă.
„Am avut mulți fundași puternici, am prins și din Generația de Aur, am jucat contra lor. L-am prins și pe Miodrag Belodedici, în ultimul lui an la Steaua, am jucat și contra lui Didi Prodan, Dumnezeu să-l odihnească, și contra lui Florin Bătrânu. Erau niște fundași puternici, duri, care băgau materiale cum se spune. Înainte se juca fobal, nu ca acum. Acum parcă prea ușor se dau și faulturi. Înainte parcă era mai bărbătesc fotbalul, ne și respectam unii pe alții. Acuma, nu vreau să fiu înțeles greșit, dar când îl atingi pe adversar un pic, imediat cade jos”, a mai spus Marius Păcurar.
Fostul atacant l-a indicat pe „Prințul” Adrian Cristea ca fiind cel mai talentat fotbalist cu care a jucat în Copou: „Cel mai talentat de la Poli Iași era Adrian Cristea, un tânăr cu multe calități, s-a și confirmat asta. Adrian Cristea avea niște calități pe care nu le găsești la orice jucători, tehnic, tehnică în regim de viteză, avea fuleu, bătea bine loviturile libere, lovea bine mingea. Era deficitar la jocul cu capul, nu se prea băga la cap, dar era un fotbalist talentat. Cât despre colegii din ofensivă, la Foresta foarte multe goluri le-am dat cu regretatul Mihai Baicu, jucam în față amândoi. Iar la Poli Iași era o perioadă când am jucat cu un singur vârf. Alternam, când jucam eu, când Ionuț Bâlbă, când Onofraș. În deplasare jucau mai mult Bâlbă și Onofraș, ei aveau viteză mai mare. Iar când jucam eu pe Onofraș îl băga la mijloc”.
În vârstă de aproape 45 de ani, Marius Păcurar a bifat aproape 400 de meciuri în primele două ligi pentru formațiile Corvinul Hunedoara, Foresta Fălticeni, Politehnica Iași și Dacia Mioveni, reușind și trei promovări din „B” în „A”.
„Am avut amintiri frumoase la toate echipele pe la care am trecut. Am reușit și trei promovări în prima ligă, cu Foresta, Dacia Mioveni și Politehnica Iași”, a conchis Marius Păcurar.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER