Analiză/ „Dependența” de sex a sportivilor profesioniști, o șmecherie avocățească?

După povestea „tigrului din pădure”, iată că a venit rândul
afacerii Ribery – Benzema să țină capul de afiș al ziarelor din
lumea întreagă. Se încearcă, din câte se pare, inocularea credinței
că jucătorii de top ar fi obsedați de sex. De aici și până la
definirea unei dependențe care să fie considerată boală
profesională nu mai este decât un singur pas. Deși medicii
psihiatri, atât cei din State, cât și cei europeni au opinii
asemănătoare, legislațiile sunt diferite, contractele așijderea, de
aici o abordare diferită a acestor situații. Oricum, doctorii
afirmă că nu poate fi vorba, sub nicio formă, de o așa-zisă
dependență sau obsesie pentru sex, ci de altceva. Despre ce este
vorba?

Sexul poate ucide

Asta nu neapărat în sensul propriu al cuvântului, dar pentru mulți
profesioniști a însemnat distrugerea carierei, șantaj, mită, consum
de droguri, internări în spitale psihiatrice etc. Iar dacă nu se
ajunge până acolo, trebuie ca avocatul (atenție, nu impresarul)
să-ți fi făcut un contract beton, în așa fel încât firmele care te
sponsorizează să nu se asocieze pentru a-ți cere despăgubiri, ci
pentru a-ți salva reputația. Evident, din motive financiare care
cointeresează pe acești sponsori. În cazul lui Tiger Woods, sexul
i-a produs mult rău, dar nu l-a doborât definitiv. După ce a admis
relațiile sale extraconjugale, imaginea de tată perfect și de soț
ideal s-au cam dus pe apa sâmbetei. În apărarea sa, jucătorul de
golf a pretins că este dependent de sex și s-a supus unei cure de
dezintoxicare timp de 45 de zile într-o clinică specializată din
Pine Grove, statul Mississippi. Primul pas către penitență.

Dependența de sex, boală sau
scuză nevinovată

Nevoia absolută de a întreține relații sexuale este o boală rară,
recunoscută în State, acceptată în țările anglo-saxone, dar
puternic contestată în țările latine și în cele mediteraneene. Să
convenim că soarele și căldura au rolul lor, de aici și mentalități
diferite din acest punct de vedere. Practic, asta ar însemna că
dacă un italian sau un grec oarecare face o excursie în Norvegia,
are șanse bune de a fi internat și declarat obsedat sexual. William
Löwenstein, specialist în stabilirea gradelor de dependență de
orice fel și directorul spitalului Montevideo din
Boulogne-Billancourt, departamentul Hauts-de-Seine, se vrea a fi
categoric. „Pentru mine dependența înseamnă ceva ce nu îți lasă
alternativă, ceva ce îți este necesar imediat pentru a nu o lua
razna. Mai precis, îți provoacă stări de rău și crize de
personalitate, poate deveni chiar obsesie, în ciuda sincerei
dorințe a te opri sau de a fi stopat. Exact ca în cazul
criminalilor în serie”, explică psihiatrul.

Cum definești o
boală

Pentru a defini această problemă și pentru a o trata, trebuie ca ea
să fie înscrisă în nomenclatorul de boli și acceptată ca atare de
majoritatea medicilor specializați într-un anumit domeniu. „De
exemplu”, continuă medicul citat, „în Statele Unite mai mult de
jumătate din populația americană poate fi considerată bolnavă
psihic. Asta nu o spun eu, ci chiar nomenclatorul lor de boli unde,
spre imensa mea surprindere, timiditatea este considerată boală
psihică. Evident, care trebuie tratată cu niște medicamente.
Acestea costă… și de aici tot circul. Înțelegeți ce vreau să
spun. Ușor cu pianul pe scări”. În ceea ce îi privește pe pacienții
reali ai doctorului Löwenstein, lucrurile sunt clare. Oamenii arată
ca niște fantome, suferința li se citește pe față. au nevoie de
autosatisfacție sexuală de peste 20 de ori pe zi. Nopțile și le
petrec pe internet în căutarea unor partenere, dar rareori au șansa
de a întâlni pe cineva. În cazul Tiger Woods, nu putea fi admis
adevărul, deoarece s-ar fi pierdut bani. Cum să bagi bani în fundul
unuia care este poligam după ce ai mizat tot timpul pe fidelitatea
lui? Dar, dacă a călcat pe bec fiindcă era suferind, lucrurile se
pot îndrepta. În avantajul ambelor părți, desigur.

Hiperactivitate
sexuală

Datorită sau din cauza diferitelor stimulente este posibilă
creșterea libidoului, deja constatată în cazul formațiilor rock,
sportivilor sau politicienilor. Dar, nici hiperactivitatea sexuală
nu este considerată o maladie în patria lui Ribery și Benzema.
„Dacă ar fi așa, atunci toți președinții Republicii Franceze ar fi
trebuit izolați și tratați în clinici de specialitate. Pur și
simplu, Franța ar fi fost o țară pe care nu ar fi avut cine s-o
conducă”, spune d-na Millert, sexolog specialist la spitalul
municipal din Marsilia. În cazul sportivilor lucrurile sunt
definite un pic altfel, deoarece ei înșiși vor să iasă în evidență
și să apară altfel decât sunt, dar și profesionistele sau mai puțin
profesionistele care le satisfac poftele au interesul ca relațiile
să devină de notorietate. Evident, pentru a fi solicitate ulterior
și de alții interesați să cunoască aceleași plăceri carnale.

Sportivii, un grup social
aparte

Chiar dacă nu apelează la prostituate sau la dame de companie,
mulți fotbaliști au amante. Dar, nu acesta ar fi lucrul cel mai
grav, ci faptul că femeile sunt partenerele stabile ale unor colegi
de echipă de club sau de lot național, cazurile lui Ashley Cole sau
John Terry fiind printre cele mai citate. Din păcate pentru Ribery,
Benzema sau Govou, afacerea tinde să fie mai gravă decât se credea,
procuratura dorind extinderea anchetei pentru a putea demonstra că
este vorba de o rețea de proxenetism și de exploatare de minore.
Dar, o întrebare rămâne. Stresul poate determina o hiperactivitate
sexuală? „Apriori, nu”, consideră Eric Jousselin, șeful
departamentului medical al Institutului de Analize Fiziologice din
Paris. „Sportivii nu sunt toți frumoși și deștepți. Sunt unii care
sunt chiar obezi, alții prost proporționați etc. Pe urmă, în
sectorul unde sunt internați sportivii am calculat numărul de
prezervative consumate și am făcut o comparație cu numărul consumat
de alte categorii profesionale. Nu am constatat mari diferențe.
Deci… „Totuși, din punct de vedere psihologic, există o
explicație, dar și aceasta trebuie luată individual, de la caz la
caz. Ai bani, arăți bine, ești cunoscut, îți este ușor să agăți
fete. De multe ori, te agață ele pe tine”, este ideea exprimată de
Sylvain Mimoun, psihologul lotului de baschet masculin al echipei
Franței.

O viață
plină

Deplasări, cantonamente, competiții, celebritate, tinerețe etc de
aici rezultă prelungirile. Sportivii celebri sunt mereu vânați, iar
Daniel Constantini, celebrul antrenor de handbal, spune că a
observat acest lucru în 1995, cu prima echipă campioană mondială a
Franței. „Le ceream foarte mult, mi se părea normal să le las câte
o supapă pentru a se relaxa. Dar, chiar și așa, nu toți erau morți
după sex. Unii preferau această soluție, dar erau și destui care
mergeau la o terasă pentru a servi o bere sau două”. Pe urmă, mai
este cazul „răzbunării”, așa cum a procedat starul NBA, Dennis
Roadman. Potrivit biografiei sale, „atunci când eram mic, fetele
râdeau de mine. Eram urât cu spume, acesta este adevărul. Acum m-am
făcut băiat mare și toată lumea mă dorește. Inclusiv bărbații”,
declară, sentențios, „Viermele”.

Credință
greșită

Până deunăzi, se credea că nivelul crescut de testosteron produs de
sportivi stimulează libidoul. Nimic mai greșit! „O activitate
sportivă normală sau intensă nu are nicio influență asupra vieții
sexuale”, spune profesorul Martine Duclos, endocrinolog la Centrul
de Medicină Sportivă de la Clermont-Ferrand. „Există schimbări, dar
acestea sunt comportamentale, și numai dacă este vorba de
supraefort. Scăderea libidoului este o dovadă în acest sens. În
plus, mai există situația în care se recurge la dopaj”, dar aici
vorbim deja de situații anormale. Consumul de produse dopante, în
special cel de steroizi anabolizanți, mărește nivelul de
testosteron din țesuturi și poate influența libidoul. „Aceste
produse pot induce o stare de hiperexcitabilitate, chiar putem
remarca acte violente, cu atât mai mult dacă este vorba despre
persoane cu un coeficient IQ mediu sau submediu. S-a observat asta
în SUA unde, printre deținuții condamnați pentru acte de o violență
extremă, o largă majoritate era formată de practicanți de
bodybuilding, cu toții prezentând un nivel ridicat de testosteron
cauzat de consumul de anabolizante.

Discreție
asupra subiectului

Puțini sportivi au îndrăznit să vorbească despre efectul dopingului
asupra sexualității, iar unul dintre aceștia este Willy Voet, ani
de zile prezent în cadrul echipei Festina, jobul său fiind acela de
preparator fizic. Într-o carte aubiografică intitulată „Sex,
minciuni și biciclete” face dezvăluiri despre relații sexuale de
tip gang-bang după terminarea curselor. „Nu le ajungeau
animatoarele din Marea Buclă. Aveau nevoie de patru sau cinci fete
și, în context, eram obligat să fac apel la call-girls. Dar, chiar
și așa, oamenii aveau nevoie și de un câteva sute de grame de
whisky scoțian pur. Altfel, nu se puteau calma și am avut momente
când mi-era frică de ei, într-atât erau de agresivi și de
nervoși”.

Tignes,
locul izolării absolute

Cel mai concret studiu s-a făcut în timpul stagiului de la Tignes,
dinaintea mondialului din Africa de Sud. Am făcut un sondaj printre
jucători despre cine erau persoanele pe care federația le putea
aduce acolo. Soții, prietene, amante sau dame de companie?
Rezultatele au fost surprinzătoare tocmai prin varietatea lor.
Faptul că împarți aceleași valori nu înseamnă că împarți și
aceleași femei. Asta e valabil doar la englezi dar, precum spuneam,
dependența sexuală este admisă în țările nordice și anglo-saxone și
s-ar putea ca în spatele acestei situații să stea motive obiective
și de substanță.

articol de Octavian METONI