11 luni și două zile: e mai bine acum! Mircea Vrăjitoru dă semne că și-ar putea reveni și vorbi în viitor

Părinții fostului motociclist au renunțat să mai creadă în marile miracole și acum se bucură la cele mici

27 septembrie 2012. Mircea s-a accidentat grav în cursa European SuperStock 600 de la Portimao, din Portugalia. În timpul ei, acesta a fost dezechilibrat de un alt competitor, a căzut în cap, apoi un alt participant la cursă a trecut cu motocicleta peste capul lui.

28 august 2013. La 20 de ani, după 11 luni și două zile de la accidentul suferit pe pista de motociclism din Portugalia, Mircea Vrăjitoru învață: să strângă mâna, să își țină capul drept, să stea în picioare câteva secunde sau să urmărească cu privirea câte un obiect care îi este mișcat în fața ochilor. În septembrie se împlinește un an de la coșmar.

Mic cu mic se face mare

Și, dacă până în aprilie progresele nu erau vizibile în cazul lui, la finalul lui august rămâi uimit atunci când îl revezi la plimbarea zilnică din dubița părinților. A mai pus câteva kilograme, dacă ții mâna în a lui reușește să ți-o strângă, iar poveștile tatălui său ori ale mamei construiesc o imagine optimistă, în măsura în care putem vorbi de așa ceva: „Dacă fratele lui, Bogdan, vine lângă și îi spune «Hai, Mircea, cuba!», ridică brațul drept. A început să se joace cu papucii, cu piciorul. Iar când nu-i convine ceva, reușește să articuleze un «Aaa»”, spune mândră Mihaela Vrăjitoru. Apoi îl pupă pe nas, așa cum doar o mamă poate să facă. Atât ea, cât și Octavian, tatăl lui Mircea, se bucură ca niște copii la progresele făcute de puști. Par mici, nesemnificative, dar contează enorm. Știu că mic cu mic se face mare, că momentul când va vorbi se apropie. Cu pași mici sau nu, nici nu mai contează. Contează să se ajungă acolo: „Unii n-au mai avut șansa să se recupereze”, conchide tatăl. Mircea are șansa lui. Și profită de ea treptat. Cu o strângere de mână sau cu un minut de stat în picioare singur.