Disciplină, ambiție, curaj, risc, focus pe rezultate, strategie, tactică și planificare – acestea sunt doar câteva dintre atributele care îi definesc pe liderii din domeniul sportului, fie că sunt înnăscute sau dobândite. România are nevoie de modele de leadership, iar lumea sportului are una dintre cele mai vaste oferte. În acest context, ca o completare a activităților de zi cu zi (traininguri, seminarii, conferințe), compania Ascendis a decis să promoveze săptămânal, în paginile suplimentului ProSport, un lider sportiv renumit pentru experiența, viziunea și rezultatele sale. Astăzi, ProSport și Ascendis prezintă povestea lui Javier Zanetti – fotbalistul muncitor, familist și modest. Fotbalistul care a văzut în sport mai mult decât un simplu mod de asigurare a traiului de zi cu zi.
Muncă, muncă și iar muncă. Astfel a călcat Javier Zanetti pe gazonul celor mai mari stadioane ale „sportului rege”. Astfel, argentinianul a avut oportunitatea de a câștiga trofeul Ligii Campionilor, un trofeu pe care, conform site-ului oficial al lui Inter Milano, l-a dus în vestiar la finalul ceremoniei de premiere din mai 2010 și a început să îi vorbească, mărturisindu-i cu voce tare cum l-a dorit, a suferit pentru el și cum nu îi va da drumul niciodată. A fost o noapte emoționantă pentru eroul povestirii noastre, care nu și-a putut ține în frâu emoțiile până la finalul meciului de pe Santiago Bernabeu. „Succesul în Liga Campionilor a fost un moment foarte emoțional, deoarece ni l-am dorit de foarte mult timp. Îmi amintesc că începusem să plâng deși mai erau două minute rămase din prelungiri. M-am uitat la Samuel (n.r. – Walter Samuel colegul lui Zanetti din apărarea lui Inter și a Argentinei) și nu mi-am putut stăpâni lacrimile”, a povestit Zanetti într-un interviu pentru revista SportWeek, realizată de La Gazzetta dello Sport.
Lacrimi de bucurie din partea unui om care și-a văzut un vis devenit realitate pe 22 mai 2010, atunci când, alături de un Inter Milano antrenat de Jose Mourinho, a câștigat Liga Campionilor. (FOTO: AFP)
„Atunci când nu-mi puteam cumpăra ghete de fotbal, tata obișnuia să-mi coase o pereche”
Javier Adelmar Zanetti, pe numele complet, s-a născut în Buenos Aires, Argentina, și a crescut în Dock Sud, unul dintre cele mai rău famate cartiere ale capitalei statului sud-american. A fost nevoit să-și construiască viața de la zero, similar părinților săi: un tată zidar și o mamă menajeră. De la ei, Zanetti a învățat ce înseamnă munca și sacrificiul, tânărul fiind nevoit să care saci de ciment pe șantiere și să livreze lapte atunci când soarele abia răsărea pe cer. „Amândoi plecau de acasă în fiecare dimineață de la ora 6 și îi mai puteam vedea din nou doar noaptea”, își amintește „El Pupi” despre copilărie, o perioadă în care tatăl său l-a încurajat constant să-și urmeze visul de a deveni fotbalist.
Zanetti în culorile lui Talleres (stânga) și Banfield, cluburile alături de care fotbalistul și-a început cariera. (FOTO: elgrafico.com.ar și notibanfield.com.ar)
„Atunci când nu-mi puteam cumpăra ghete de fotbal, tata obișnuia să-mi coase o pereche. Am vorbit cu el foarte multe despre fotbal. Ceea ce m-a impresionat întotdeauna au fost modestia și influența pe care o avea prezența lui. Ca și copil, visam să devin fotbalist. Dar am realizat că nu va fi ușor. La Independiente m-au dat afară pentru că eram prea mic. Aveam doar 13 ani atunci și a fost o dezamăgire greu de digerat. Eram un fan al acelei echipe. Apoi, tata și fratele meu Sergio, care era fotbalist la acea vreme, m-au încurajat să insist. Am dat niște probe la care m-am descurcat bine, iar de acolo lucrurile au început să se lege. Am intrat rapid în prima echipă, iar Banfield a fost promovată în prima divizie din Argentina. Apoi au urmat naționala și Inter, echipa care a devenit viața mea”.
„Când îl văd la televizor, nu sesizez nicio diferență față de jucătorul de 21 de ani”
O adevărată legendă pentru Inter Milano, Zanetti și-a petrecut 18 sezoane din carieră alături de clubul de pe Giuseppe Meazza. De-a lungul anilor, cel denumit „Il Capitano”, pentru că a purtat banderola lui Inter încă din 1999, a evoluat în majoritatea pozițiilor din apărare, fiind utilizat ocazional și în compartimentul median. Impresia pe care a lăsat-o de tânăr l-a ajutat pe Zanetti să-și câștige de la vârsta de 21 de ani prima selecție la naționala Argentinei.
Cu 145 de meciuri jucate în tricoul „Albiceleste”, Zanetti este cel mai selecționat jucători din istoria Argentinei. (FOTO: AFP)
Roy Hodgson a fost unul dintre primii antrenori ai lui Zanetti la Inter. Într-un interviu oferit pentru publicația The Independent în 2011, atunci când Zanetti a ajuns la 1000 de meciuri jucate la nivel profesionist, actualul selecționer al Angliei a declarat: „Zanetti este un atlet fantastic, acolo sus cu cei mai buni. Se accidenta foarte rar, era suspendat foarte rar – nu este un jucător șiret (n.r. – Zanetti a primit doar 2 cartonașe roșii în cele peste 1000 de meciuri jucate în carieră). Este un profesionist la antrenamente și o persoană specială. Acum, când îl mai văd la televizor, nu sesizez nicio diferență față de jucătorul de 21 de ani pe care l-am antrenat”. Același lucru îl simte și argentinianul. „Poate că m-am simțit obosit după finala din Madrid (n.r. – Liga Campionilor 2010), atunci când adrenalina adunată pe parcursul a două săptămânii nebune – cu câștigarea Scudetto (n.r. – campionatul în Italia), Cupei Italiei și Ligii Campionilor în aceeași perioadă – a început să dispară. Dar credeți-mă, copiii mei mă obosesc mult mai mult decât un meci de fotbal”, a glumit Zanetti.
Alergare cu câteva minute înainte de nuntă
În timpul liber pe care îl are între meciurile de fotbal, Zanetti se dedică soției și celor trei copii ai săi. Și aici intervine o altă povestioară din care se poate vedea cât de muncitor este cu adevărat argentinianul. În decembrie 1999, Zanetti s-a căsătorit cu Paula, o fată pe care o cunoștea încă din copilărie. După ce au încheiat cu ceremonia, „Pupi” s-a gândit să mai meargă la o alergare înainte de a-și saluta invitații. Și-a adus haine de schimb și o pereche de adidași cu el la biserică – totul era pregătit. Soția sa nu a putut decât să râdă și să își ofere acordul. „Dacă m-aș fi supărat de fiecare dată când Javier se ducea să se antreneze, aș fi avut o față morocănoasă în fiecare zi, de la vârsta de 14 ani”.
Zanetti alături de soția sa Paula. Cei doi conduc o fundație caritabilă ce are ca scop oferirea unui viitor pentru copiii dezavantajați din punct de vedere material. (FOTO: fundacionpupi.org)
Zanetti nu a uitat niciodată de unde a plecat. Drept răspuns pentru criza economică care a lovit Argentina din 2001 și a creat probleme financiare pentru milioane de oameni, Zanetti, alături de soția sa Paula, au creat Fundația PUPI, ce are scopul de a ajuta copiii cu nevoi financiare să se integreze în societate, oferindu-le șansa la o educație adecvată, în același timp în care se îngrijește de nevoile lor primare (hrană, haine, rechizite etc.). „Când îmi aduc aminte de copilărie, sunt atât momente minunate, cât și momente mai puțin fericite. Am avut o copilărie dificilă, și, deși nu mai trăiesc în țara natală în prezent, sunt conștient de situația de acolo și de efectul devastator pe care această situație îl are asupra copiilor noștri cu lipsuri materiale. Întotdeauna am fost de părere că acțiunile noastre publice trebuie să fie în funcție de responsabilitatea pe care o avem pe plan social”, a concluzionat Zanetti.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER