Strada George Coșbuc ascunde, într-o curte din centrul Aradului, căsuța care păstrează în ea un adevărat muzeu sportiv cu istorii uluitoare: muzeul lui Mihai Botez, sau Mișa Bacsi (87 de ani), cel mai vârstnic judoka al lumii, cum este cunoscut. Ușa de la intrare dezvăluie un mic antreu al unei camere înalte, ticsită pe pereți și pe mobile cu trofee, medalii, postere, diplome și alte amintiri. Aerul e rece și tăios, Mișa Bacsi e nevoit să cruțe și să-și chibzuiască lemnele pentru o iarnă întreagă. „Aici nu fac foc, costă prea mult", spune el, după care se scuză pentru că nu toate obiectele casei sunt puse la locul lor. Soția sa, Maria, fostă campioană la înot și canotaj, a trecut în lumea celor drepți în urmă cu 16 ani. „Așa suntem noi, burlacii... dar haideți să vorbim în bucătărie, e cald". Acolo, se așază pe un taburet și întoarce filele propriului jurnal. Primul campion național la gimnastică Prima dragoste: gimnastica. „Am început la zece ani, în 1932, la Oradea", își începe Mihai Botez povestea. Cel de-al doilea război mondial i-a schimbat însă viața. În 1944, a fost urcat cu forța în tren și trimis să sape tranșee în Germania. Canonada rușilor l-a pus pe fugă. A rătăcit până când a fost prins de o patrulă americană și trimis în lagăr în Franța, unde a învățat tehnicile de autoapărare. După război, Mihai Botez a reluat gimnastica, devenind în 1948 primul campion național absolut. Cu mari eforturi, din cauza regimului totalitar instalat în România, a reușit să își obți